O regulă fiscală poate crește taxele plătite de firme. Ce trebuie să verifice microîntreprinderile în 2026

Microîntreprinderile pot fi obligate să aplice impozitul pe profit dacă depășesc plafonul de 100.000 de euro sau nu mai respectă condițiile prevăzute de Codul fiscal. Momentul trecerii la noul sistem diferă în funcție de situația care a produs ieșirea din regimul fiscal. Regulile vizează inclusiv depunerea situațiilor financiare, existența salariaților, activitățile desfășurate și participațiile deținute de asociați. Prevederile au fost modificate prin OUG nr. 8 din 24 februarie 2026.

Microîntreprinderile trebuie să includă și veniturile firmelor legate la verificarea plafonului

Microîntreprinderile verifică plafonul fiscal de 100.000 de euro pe baza veniturilor realizate cumulat de la începutul anului fiscal. În calcul intră veniturile care formează cifra de afaceri, așa cum este definită de reglementările contabile aplicabile.

La acestea se adaugă veniturile obținute din transferul mijloacelor fixe sau al terenurilor, atunci când firma transferă, în același an fiscal, mai mult de un activ dintr-o subgrupă prevăzută în Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe ori mai mult de un teren.

Pentru stabilirea încadrării în plafon nu sunt analizate doar veniturile proprii ale microîntreprinderii. Acestea se însumează cu veniturile care formează cifra de afaceri sau cu veniturile prevăzute la art. 47 alin. (1¹) lit. d), după caz, realizate de persoanele legate de microîntreprindere.

Regula este prevăzută la art. 52 alin. (5¹) din Codul fiscal.

Situațiile financiare nedepuse la termen duc la plata impozitului pe profit

O microîntreprindere care avea obligația legală de a depune situațiile financiare anuale pentru exercițiul financiar precedent, dar nu le-a transmis în termen, pierde regimul de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor.

Firma va datora impozit pe profit începând cu trimestrul în care condiția referitoare la depunerea situațiilor financiare nu mai este îndeplinită. Prevederea se regăsește la art. 52 alin. (2) din Codul fiscal.

Pierderea singurului salariat produce efecte fiscale din trimestrul următor

Dacă o microîntreprindere nu mai îndeplinește condiția referitoare la existența unui salariat, aceasta trece la impozitul pe profit începând cu trimestrul următor celui în care cerința nu a mai fost respectată.

În cazul unei firme cu un singur salariat, al cărui raport de muncă încetează, condiția rămâne îndeplinită dacă este angajat un înlocuitor în termen de 30 de zile. Noul contract individual de muncă trebuie încheiat fie pe durată nedeterminată, fie pe o perioadă determinată de cel puțin 12 luni.

Dacă firma nu angajează o altă persoană în intervalul de 30 de zile, va datora impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care a încetat raportul de muncă. Regula este stabilită prin art. 52 alin. (3) din Codul fiscal.

Firmele nou-înființate au 90 de zile pentru a angaja salariați

O persoană juridică română nou-înființată poate opta pentru impozitarea veniturilor microîntreprinderilor încă din primul an fiscal dacă respectă condițiile privind capitalul social și participațiile deținute de asociați sau acționari.

Cerința privind deținerea se referă la asociații sau acționarii care au, direct ori indirect, peste 25% din valoarea sau numărul titlurilor de participare ori al drepturilor de vot.

Firma trebuie să îndeplinească și condiția privind angajarea salariaților în cel mult 90 de zile inclusiv de la data înregistrării. Dacă termenul expiră fără efectuarea angajării, societatea datorează impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care s-a încheiat perioada de 90 de zile.

Această situație este reglementată de art. 48 alin. (3) din Codul fiscal.

Suspendarea contractului de muncă este acceptată numai în anumite condiții

Atunci când raportul de muncă este suspendat potrivit legii, condiția privind existența unui salariat poate fi considerată în continuare îndeplinită. Pentru menținerea regimului fiscal trebuie respectate simultan două cerințe: suspendarea să fie mai scurtă de 30 de zile, iar situația să fie înregistrată pentru prima dată în anul fiscal respectiv.

Dacă una dintre aceste cerințe nu este respectată, persoana juridică ajunge să datoreze impozit pe profit. Regula este prevăzută la art. 48 alin. (3¹) din Codul fiscal.

Concediul medical nu poate depăși cumulat 30 de zile pe an

Codul fiscal stabilește o excepție pentru salariatul aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă. În această situație, condiția referitoare la existența unui angajat rămâne îndeplinită numai dacă durata cumulată a concediilor medicale nu depășește 30 de zile în întregul an fiscal.

Depășirea perioadei cumulate de 30 de zile determină trecerea persoanei juridice la impozitul pe profit. Prevederea se regăsește la art. 48 alin. (3³) din Codul fiscal.

Contractele cu timp parțial pot forma echivalentul unei norme întregi

În sensul impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, salariatul este persoana angajată cu normă întreagă în baza unui contract individual de muncă încheiat potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii.

Condiția este considerată îndeplinită și dacă microîntreprinderea are mai mulți angajați cu timp parțial, iar fracțiunile de normă însumate reprezintă echivalentul unei norme întregi.

Regula poate fi respectată și prin încheierea unui contract de administrare sau de mandat. În acest caz, remunerația stabilită trebuie să fie cel puțin egală cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Aceste forme de îndeplinire a condiției sunt prevăzute la art. 51 alin. (4) din Codul fiscal.

Activitățile bancare, jocurile de noroc și exploatarea petrolului schimbă imediat regimul fiscal

Microîntreprinderea care începe, în cursul unui an fiscal, să desfășoare una dintre activitățile excluse prin art. 47 alin. (3) lit. f)-i) va datora impozit pe profit începând chiar cu trimestrul respectiv.

Sunt vizate activitățile din domeniul bancar, precum și cele din asigurări și reasigurări, de pe piața de capital sau de intermediere și distribuție în aceste sectoare. Excepția îi privește pe intermediarii secundari de asigurări sau reasigurări ale căror venituri din distribuție reprezintă cel mult 15% inclusiv din veniturile totale.

Regula se aplică și firmelor care încep să desfășoare activități în domeniul jocurilor de noroc sau activități de explorare, dezvoltare și exploatare a zăcămintelor de petrol și gaze naturale.

Trecerea la impozitul pe profit din trimestrul în care a început activitatea respectivă este stabilită prin art. 52 alin. (4) din Codul fiscal.

Asociații care controlează mai multe microîntreprinderi trebuie să aleagă firma care păstrează regimul

Dacă un asociat sau acționar deține, direct ori indirect, peste 25% din valoarea sau numărul titlurilor de participare ori al drepturilor de vot la mai multe microîntreprinderi, trebuie stabilită firma care va rămâne în sistemul de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor.

Asociații sau acționarii trebuie să desemneze microîntreprinderea ori microîntreprinderile care vor ieși din acest regim, astfel încât condiția privind deținerea unei singure microîntreprinderi să fie respectată.

Firmele desemnate vor aplica impozitul pe profit începând cu trimestrul în care a apărut situația respectivă. Ieșirea din sistem trebuie comunicată organului fiscal competent în conformitate cu Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Prevederile sunt cuprinse în art. 52 alin. (7) din Codul fiscal.

Impozitul pe profit se calculează pentru veniturile și cheltuielile trimestrului vizat

Microîntreprinderile care ies din sistem nu recalculează impozitul pe profit pentru întreaga perioadă scursă de la începutul anului. Calculul și plata sunt efectuate luând în considerare veniturile și cheltuielile realizate începând cu trimestrul din care firma datorează acest impozit.

Momentul exact poate fi trimestrul în care condiția a fost încălcată sau trimestrul următor, în funcție de situația prevăzută expres de Codul fiscal.

Inactivitatea temporară nu elimină automat regimul microîntreprinderilor

Microîntreprinderea aflată în inactivitate temporară, cu mențiunea înscrisă în registrul comerțului, continuă să fie plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor pe întreaga perioadă în care se află în această situație. Regula este prevăzută la art. 48 alin. (2³) din Codul fiscal.

La reluarea activității, firma poate rămâne în același sistem de impozitare de la data înscrierii mențiunii în registrul comerțului. Pentru păstrarea regimului trebuie să îndeplinească însă condiția referitoare la angajarea salariaților în termen de cel mult 30 de zile inclusiv de la înregistrarea reluării activității.

Această obligație este reglementată prin art. 48 alin. (3²) din Codul fiscal.

Temeiul legal îl reprezintă art. 48, art. 51, art. 52 și art. 54 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 8 din 24 februarie 2026.