Datoria României a depășit pragul de 60% din PIB. Adrian Negrescu avertizează că românii și companiile se vor confrunta cu noi presiuni fiscale: Nu este exclus să vedem chiar şi creşteri de taxe

Economistul Adrian Negrescu a analizat evoluția datoriei publice a României și efectele pe care aceasta le-ar putea avea asupra populației și mediului de afaceri. El susține că depășirea pragului de 60% din PIB aduce restricții bugetare importante și poate amplifica presiunea pentru majorarea taxelor, în condițiile în care costurile de finanțare ale României sunt deja ridicate.

Adrian Negrescu avertizează că românii și companiile vor resimți efectele

Potrivit datelor prezentate de economist pe Facebook, datoria publică a României a ajuns la 60,1% din PIB, echivalentul a aproape 1.170 de miliarde de lei. Nivelul reprezintă o creștere de 4,3 puncte procentuale față de aceeași perioadă a anului trecut, când datoria era la 55,8% din PIB. Negrescu arată că acesta este al patrulea cel mai mare avans anual din Uniunea Europeană, după Finlanda, Bulgaria și Polonia.

Depășirea pragului de 60% din PIB are și consecințe prevăzute de legislație. Potrivit Legii responsabilității fiscal-bugetare, Guvernul nu mai poate aproba măsuri care majorează cheltuielile de personal din sectorul public sau cheltuielile de asistență socială atunci când datoria depășește acest nivel. Astfel, salariile bugetarilor și pensiile rămân înghețate atât timp cât datoria publică se menține peste 60% din PIB, o consecință anunțată deja oficial de Ministerul Finanțelor.

„Datoria publică a României a depășit 60% din PIB: ce urmează pentru buzunarul românilor și pentru companii. Avem nevoie de soluţii outside the box! Datoria publică a României a ajuns, din păcate, la 60,1% din PIB — echivalentul a aproape 1.170 miliarde de lei. Este un salt de 4,3 puncte procentuale față de aceeași perioadă a anului trecut (55,8%), al patrulea cel mai amplu avans anual din întreaga Uniune Europeană, după Finlanda, Bulgaria și Polonia.

Depășirea pragului de 60% nu e doar un simbol. Legea responsabilității fiscal-bugetare leagă mecanic de acest prag o serie de restricții: Guvernul nu mai poate aproba măsuri care majorează cheltuielile de personal din sectorul public sau pe cele de asistență socială. Practic, salariile bugetarilor și pensiile rămân înghețate cât timp datoria stă peste 60% din PIB — o consecință deja anunțată oficial de Ministerul Finanțelor”, a scris economistul pe Facebook.

Traiectoria datoriei publice indică o creștere și în anii următori

Traiectoria datoriei publice indică o creștere și în anii următori. Potrivit estimărilor ministrului Finanțelor, Alexandru Nazare, datoria ar urma să ajungă la 61,8% din PIB în 2026, la 63,3% în 2027 și la 63,9% în 2028. Abia după atingerea acestui vârf este estimată o scădere treptată, însă aceasta este condiționată de respectarea angajamentelor asumate în cadrul procedurii de deficit excesiv, în care România se află din 2020.

Deși nivelul absolut al datoriei României este încă printre cele mai mici din regiune, viteza de creștere este una dintre cele mai îngrijorătoare din Uniunea Europeană.

România are un raport datorie/PIB mai mic decât media Uniunii Europene și decât Ungaria, însă se împrumută mai scump decât majoritatea statelor vecine. Titlurile de stat românești pe 10 ani se tranzacționează la aproximativ 6,7%-7,4%, cele mai ridicate niveluri din regiune. Prin comparație, randamentele sunt de aproximativ 5,8% în Polonia, 6,1% în Ungaria, 4,9% în Cehia și doar 4,3% în Bulgaria.

Diferențele nu sunt determinate strict de dimensiunea datoriei, ci și de percepția investitorilor asupra ritmului de îndatorare, instabilității politice și credibilității traiectoriei fiscale. Acești factori sunt reflectați și în deciziile agențiilor de rating.

România plătește astfel o primă de risc suplimentară. Costul împrumuturilor crește atunci când piețele nu sunt convinse că deficitul poate fi menținut sub control, chiar dacă stocul datoriei este încă gestionabil raportat la PIB.

„Potrivit estimărilor ministrului Nazare, şi mai grav este faptul că traiectoria arată o creștere în continuare: 61,8% din PIB în 2026, 63,3% în 2027 și 63,9% în 2028, urmând ca abia după acest vârf să înceapă o coborâre treptată — condiționată de respectarea angajamentelor asumate în cadrul procedurii de deficit excesiv, în care România se află din 2020.
Nivelul absolut al datoriei românești rămâne, paradoxal, unul dintre cele mai mici din regiune — dar viteza de creștere este printre cele mai alarmante din UE.

Deși România are o datorie/PIB mai mică decât media europeană și decât Ungaria, ea se împrumută mult mai scump decât majoritatea vecinilor. Titlurile de stat românești pe 10 ani se tranzacționează la aproximativ 6,7-7,4%, cele mai ridicate din regiune, față de circa 5,8% în Polonia, 6,1% în Ungaria, 4,9% în Cehia și doar 4,3% în Bulgaria. Diferența nu ține strict de mărimea datoriei, ci de percepția investitorilor asupra ritmului de îndatorare, instabilității politice și credibilității traiectoriei fiscale — factori reflectați și în deciziile agențiilor de rating.

Practic, România plătește o „primă de risc” suplimentară: costă mai mult să te împrumuți atunci când piețele nu au încredere că deficitul va fi ținut sub control, chiar dacă stocul de datorie e încă administrabil ca pondere în PIB”, a mai scris economistul.

O parte importantă a efortului de reducere a deficitului, impus tocmai pentru a limita creșterea datoriei, este suportată direct de populație

În opinia lui Adrian Negrescu, o parte importantă a efortului de reducere a deficitului, impus tocmai pentru a limita creșterea datoriei, este suportată direct de populație prin taxe mai mari și prin blocarea veniturilor reprezentate de salarii și pensii.

Și mediul de afaceri resimte presiunea fiscală pe mai multe planuri. Impozitul pe profit a crescut în termeni reali, în condițiile în care majorarea impozitării, de aproximativ 1,5%, a fost depășită de inflație, estimată la aproximativ 10%. Potrivit economistului, această evoluție înseamnă o presiune fiscală mai mare asupra profitului efectiv al companiilor.

În cazul impozitelor pe proprietăți comerciale și terenuri pentru persoanele juridice, valoarea impozabilă pe metru pătrat pentru terenuri a crescut cu aproximativ 170%.

Totodată, impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) și impozitul specific pe cifra de afaceri (ICAS) rămân în vigoare în 2026, cu promisiunea eliminării lor abia din 2027. Situația creează incertitudine în planificarea bugetară a companiilor, în special în cazul firmelor cu marje reduse.

Costurile de finanțare sunt, de asemenea, mai mari pentru companii, nu doar pentru stat. Dobânzile ridicate la titlurile de stat tind să majoreze și costurile creditării corporative.

În plus, bugetul de investiții al statului va fi mai mic în 2027, potrivit informațiilor anunțate deja de premierul Ilie Bolojan. O asemenea reducere afectează indirect companiile din construcții, infrastructură și lanțurile lor de furnizori.

Singura perspectivă pozitivă menționată de economist pentru anul viitor ar fi eventuala eliminare a IMCA, ICAS și a taxei pe construcțiile speciale. Aceste măsuri sunt însă, în acest moment, promisiuni pentru 2027 și nu reprezintă certitudini legislative.

„În esenţă, o parte semnificativă a efortului de reducere a deficitului — impus tocmai de nevoia de a opri creșterea datoriei — este suportată direct de oamenii simpli, prin taxe mai mari și venituri (salarii, pensii) blocate.

Mediul de afaceri resimte şi el presiunea pe mai multe paliere. Impozitul pe profit a crescut real, în condițiile în care marja de creștere a impozitării (circa 1,5%) a fost depășită de inflație (circa 10%), ceea ce înseamnă o presiune fiscală mai mare pe profitul efectiv al firmelor.

Impozite pe proprietăți comerciale și terenuri pentru persoanele juridice, valoarea impozabilă pe metru pătrat pentru terenuri a crescut cu aproximativ 170%. Impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) și impozitul specific pe cifra de afaceri (ICAS) rămân în vigoare în 2026, cu promisiunea eliminării abia din 2027 — o incertitudine care afectează planificarea bugetară a companiilor, mai ales a celor cu marje reduse.

Pe de altă pare, costul finanțării este mai mare și pentru companii, nu doar pentru stat: dobânzile ridicate la titlurile suverane tind să ridice și costul creditării corporative. În plus, bugetul de investiții al statului, aşa cum a anunţat deja Bolojan, va fi mai mic în 2027, ceea ce afectează indirect firmele din construcții, infrastructură și lanțurile lor de furnizori.

Singura veste bună, anul viitor, ar urma să vină din eventuala eliminare a IMCA, ICAS și a taxei pe construcțiile speciale — însă aceste măsuri rămân, deocamdată, promisiuni pentru 2027, nu certitudini legislative”, subliniază Adrian Negrescu.

Adrian Negrescu consideră că 2027 va fi un an extrem de complicat, în care nu este exclusă inclusiv o creștere a taxelor

Adrian Negrescu consideră că 2027 va fi un an extrem de complicat, în care nu este exclusă inclusiv o creștere a taxelor. În condițiile în care datoria publică s-ar apropia de 64% din PIB în 2028, iar costurile de finanțare sunt aproape duble față de state precum Cehia sau Bulgaria, spațiul de manevră al Guvernului este redus.

Reducerea cheltuielilor cu salariile, pensiile și investițiile este dificilă din punct de vedere politic și limitată de rigiditatea bugetului. În acest context, majorarea taxelor ar putea deveni o modalitate de ajustare cu efect bugetar mai rapid, chiar dacă ar avea și efecte economice negative.

Printre acestea s-ar putea număra frânarea consumului și presiunea suplimentară asupra companiilor. Totodată, potrivit unor analize citate în presă și menționate de economist, România ar putea înregistra o contracție economică în 2026, fiind singura țară din regiune aflată într-o asemenea situație.

Pe termen mediu, Negrescu identifică riscul unui cerc vicios. Taxele mai mari pot afecta creșterea economică, o economie care crește mai lent poate reduce încasările bugetare, iar diminuarea veniturilor statului poate menține presiunea pentru noi majorări de taxe sau pentru continuarea înghețării salariilor și pensiilor.

Aceasta este, potrivit economistului, exact situația urmărită atent de agențiile de rating și de investitori atunci când stabilesc costul la care România se poate împrumuta.

„Cert este că, pe ansamblu, aşa cum am mai spus de multe ori, 2027 va fi un an extrem de complicat în care nu este exclus să vedem chiar şi creşteri de taxe. Cu o datorie care se apropie de 64% din PIB în 2028 și cu costuri de finanțare aproape duble față de state precum Cehia sau Bulgaria, guvernul are un spațiu de manevră redus.

Reducerea cheltuielilor (salarii, pensii, investiții) este politic dificilă și limitată de rigiditatea bugetului, astfel că majorarea taxelor are toate şansele să devină calea de ajustare cu efect bugetar mai rapid — chiar dacă ea vine cu costuri economice: frânarea consumului, presiune suplimentară pe firme și, potrivit unor analize citate în presă, o contracție economică a României în 2026, singura din regiune aflată în această situație.

Riscul pe termen mediu este unul de tip cerc vicios: taxe mai mari pot afecta creșterea economică, o creștere economică mai slabă reduce încasările bugetare, iar acest lucru menține presiunea pentru noi majorări de taxe sau pentru continuarea înghețării salariilor și pensiilor — exact contextul pe care agențiile de rating și investitorii îl urmăresc atent atunci când stabilesc costul la care România se poate împrumuta”, a explicat Negrescu.

România suportă unul dintre cele mai mari costuri de finanțare din regiune

Adrian Negrescu descrie situația României drept una paradoxală. Țara are o datorie publică raportată la PIB încă sub media europeană și sub nivelul Ungariei, dar suportă unul dintre cele mai mari costuri de finanțare din regiune, pe fondul vitezei de îndatorare și al percepției privind riscul politic și fiscal.

În opinia sa, depășirea pragului de 60% din PIB nu reprezintă doar un reper simbolic. Aceasta activează constrângeri legale concrete privind cheltuielile salariale și sociale și contribuie la o strategie de ajustare bazată în principal pe creșterea taxelor. Efectele acestei strategii sunt resimțite deja atât în bugetele gospodăriilor, cât și în costurile de operare ale companiilor.

Economistul susține că România are nevoie de soluții alternative la creșterea taxelor și propune implicarea mediului privat în identificarea acestora. El consideră că, dacă ar ocupa locul președintelui Nicușor Dan, ar convoca de urgență la Palatul Cotroceni reprezentanții celor mai importanți contributori la bugetul de stat.

Printre domeniile menționate se află companiile private din carburanți, construcția de mașini, industria tutunului, retailul alimentar și industria chimică. Scopul unei astfel de întâlniri ar fi realizarea unei sesiuni de brainstorming pentru identificarea unor alternative la creșterea taxelor.

Negrescu consideră că în companiile private există numeroși finanțiști cu experiență și antreprenori de succes care cunosc modul în care funcționează economia reală și pot propune soluții concrete pentru ieșirea din presiunea fiscală actuală.

Una dintre priorități ar trebui să fie creșterea colectării. În acest context, economistul oferă exemplul OUG 7/2026, pe care îl consideră păgubos pentru un domeniu extrem de dinamic și fiscalizat. Potrivit datelor menționate de acesta, măsura ar fi dus la pierderea a 8.500 de locuri de muncă și la un minus de 170 de milioane de euro la încasările bugetului de stat în 2026.

„În esenţă, România se află într-o poziție paradoxală: are o datorie publică raportată la PIB încă sub media europeană și sub nivelul Ungariei, dar plătește unul dintre cele mai mari costuri de finanțare din regiune, din cauza vitezei de îndatorare și a percepției de risc politic și fiscal.

Depășirea pragului de 60% din PIB nu este doar un reper simbolic, ci activează constrângeri legale concrete (înghețarea cheltuielilor salariale și sociale) și alimentează o strategie de ajustare bazată preponderent pe creșterea taxelor, ale cărei efecte se resimt deja direct în bugetele gospodăriilor și în costurile de operare ale companiilor.

Dacă aş fi în locul lui Nicuşor Dan, aş chema de urgenţă la Palatul Cotroceni reprezentanţii celor mai importanţi contributori la bugetul de stat, firmele private din zona carburanţilor, construcţiei de maşini, tutunului, retailului alimentar şi industriei chimice pentru a-i antrena într-un brain storming menit să identifice soluţii alternative la creşterea taxelor.

Sunt foarte mulţi finanţişti foarte buni în companiile private, există antreprenori de succes care ştiu cum arată economia reală şi care pot veni cu soluţii concrete de ieşire din această menghină fiscală în care riscăm să ne adâncim.

Avem nevoie de soluţii pentru a creşte colectarea (vezi exemplul păbugos generat de OUG 7/2026 care a afectat puternic un domeniu extrem de dinamic şi fiscalizat – 8500 de locuri de muncă pierdute şi un minus de 170 de milioane de euro încasări la bugetul de stat în 2026), avem nevoie de soluţii outside the box pentru a reduce cheltuielile statului şi a creşte atractivitatea investiţională a României, apropo de scăderea drastică a ISD-urilor”, a conchis economistul.

Postarea poate fi vizualizată aici.