Amnistia fiscală la TVA intră în etapa aplicării. Ce înseamnă termenul de 45 de zile pentru firme

Procedura pentru amnistia fiscală la TVA a fost publicată în Monitorul Oficial la 3 noiembrie 2026. Ordinul ANAF stabilește modul de anulare a obligațiilor vizate de Legea nr. 177/2026 pentru firmele care au avut codul de TVA anulat. Sumele deja achitate pot fi restituite la cererea contribuabililor. Avocata Alina Nica explică limitele termenului de 45 de zile și situațiile pe care procedura nu le reglementează expres.

Amnistia fiscală la TVA prevede anularea din oficiu și restituirea la cerere

Amnistia fiscală la TVA are o procedură de aplicare stabilită prin Ordinul președintelui ANAF nr. 1.512/2026, ale cărui prevederi sunt analizate de avocata bucureșteană Alina Nica într-un material transmis StartupCafe. Fondatoarea firmei de avocatură Lawyeresse s-a ocupat încă de la început de cazul antreprenorilor afectați de impunerile pentru TVA calculată retroactiv pe cinci ani.

În analiza sa, avocata Alina Nica examinează procedura de anulare a obligațiilor fiscale și atrage atenția asupra întârzierii cu care au fost publicate normele de aplicare.

„Ordinul de aplicare a apărut, cu întârziere. Ce aduce, ce lasă neacoperit și cum ar trebui privită situația de către firmele cărora li s-a cerut retroactiv TVA”, arată avocata.

Cadrul prezentat în analiză cuprinde atât diferențele de TVA impuse retroactiv, cât și accesoriile aferente. Alina Nica precizează data publicării ordinului și subliniază că aplicarea prevederilor trebuie examinată în funcție de particularitățile fiecărei firme.

„La 3 noiembrie 2026 a fost publicat, în Monitorul Oficial nr. 923, Ordinul președintelui ANAF nr. 1.512/2026, care aprobă procedura de aplicare a Legii nr. 177/2026. Legea, în vigoare din 27 august, anulează diferențele de TVA cerute retroactiv firmelor cărora li s-a anulat codul de TVA, împreună cu accesoriile aferente. Am citit ordinul în întregime, cu precizarea că fiecare situație concretă are particularitățile ei”, explică Alina Nica.

Procedura stabilește demersuri distincte pentru obligațiile care urmează să fie anulate și pentru banii deja achitați de contribuabili. Identificarea datoriilor vizate revine organelor fiscale, în timp ce recuperarea sumelor plătite presupune depunerea unei cereri.

„În esență, anularea se face din oficiu. Organele fiscale identifică obligațiile care intră sub incidența legii, le trec pe liste și, pe baza acestora, emit o decizie de anulare care se comunică contribuabilului. Pentru sumele deja plătite, restituirea se face la cererea contribuabilului, pe un formular pus la dispoziție prin ordin, iar decizia de anulare poate fi contestată”, precizează avocata.

În privința formei finale a ordinului, Alina Nica identifică atât propuneri preluate după consultarea publică, cât și situații rămase fără reguli explicite. Observațiile sale privesc executările silite, dobânzile aferente sumelor achitate și tratamentul firmelor aflate în insolvență sau lichidare.

„Forma finală a preluat o parte dintre aspectele semnalate în consultarea publică, între care un termen pentru întocmirea listelor de către inspecția fiscală și o trimitere la reglementările privind eșalonarea la plată. A lăsat însă neacoperite câteva situații importante. Nu reglementează oprirea executărilor silite și a popririlor pornite pe obligații care se anulează.

La restituire, trimite doar la dobânda pentru întârzierea restituirii, fără a prevedea dobânda cuvenită de la data la care suma a fost stinsă, pe care Codul de procedură fiscală o recunoaște la art. 182 alin. (2) pentru sumele rezultate din anularea unui act prin care fuseseră stabilite obligații, stinse înainte de anulare. Și nu tratează situația celor cărora li s-a atras răspunderea solidară, nici a firmelor intrate în insolvență sau lichidare”, explică Alina Nica.

Termenul de 45 de zile privește listele, nu comunicarea deciziei de anulare

Termenul de 45 de zile introdus în procedură stabilește intervalul în care structurile de inspecție fiscală și antifraudă trebuie să identifice obligațiile vizate și să transmită listele către compartimentul care ține evidența pe plătitori.

„Merită lămurit ce înseamnă acest termen de 45 de zile, pentru că poate fi înțeles greșit. El privește listele întocmite de inspecția fiscală și antifraudă, adică obligațiile stabilite prin inspecție sau prin verificare documentară, și curge de la intrarea în vigoare a procedurii. În acest interval, organele de inspecție trebuie să identifice obligațiile vizate și să transmită listele compartimentului care ține evidența pe plătitori. Este un orizont de timp pe care proiectul nu îl avea, deci un progres real”, explică Alina Nica.

Avocata distinge însă între întocmirea acestor liste și emiterea deciziilor de anulare către contribuabili. Totodată, atrage atenția că termenul se calculează de la intrarea în vigoare a ordinului.

„Sunt însă necesare două precizări. Termenul se referă la întocmirea listelor de inspecție, nu și la canalul anulării din oficiu prin compartimentul de gestiune a declarațiilor, nici la emiterea efectivă a deciziei de anulare către contribuabil, așa că nu este un termen în care beneficiul ajunge, garantat, la fiecare contribuabil. Și curge de la intrarea în vigoare a procedurii, adică a ordinului, nu de la data la care legea a început să producă efecte”, precizează avocata.

În privința situațiilor pe care procedura nu le reglementează expres, Alina Nica arată că drepturile contribuabililor trebuie analizate în baza legii și a Codului de procedură fiscală. Publicarea ordinului nu schimbă data de la care legea produce efecte.

„Un aspect merită subliniat, pentru că de el depinde tot restul. Legea produce efecte de la 27 august, iar faptul că procedura nu reglementează expres un anumit efect nu înseamnă că acel efect nu există. Drepturile recunoscute de lege, anularea obligațiilor și întoarcerea sumelor plătite, decurg din lege, nu din ordin. Acolo unde ordinul nu reglementează, rămân aplicabile legea și Codul de procedură fiscală, iar aceasta este cheia prin care trebuie citită întreaga situație”, subliniază Alina Nica.

Firmele vizate de amnistia fiscală la TVA trebuie să verifice plățile și actele de executare

Pentru stabilirea demersurilor aplicabile fiecărei firme, Alina Nica recomandă examinarea deciziilor fiscale, a plăților efectuate și a eventualelor popriri sau eșalonări. În cazul sumelor care pot fi recuperate, avocata atrage atenția și asupra dobânzilor.

„Fără a înlocui analiza fiecărui caz, rămân câteva repere orientative. Primul pas firesc este verificarea propriei situații, adică a deciziilor emise, a sumelor achitate și a eventualelor popriri sau eșalonări în derulare. Cine a plătit sume care se anulează poate urmări restituirea lor, iar aici un detaliu contează, dobânda cuvenită potrivit Codului de procedură fiscală ar trebui avută în vedere, nu doar valoarea nominală, cu atât mai mult cu cât formularul de cerere nu o menționează”, explică Alina Nica.

Pentru firmele supuse executării silite, analiza indică posibilitatea contestării actelor în termenele prevăzute de lege. Cazurile de răspundere solidară și insolvență necesită o examinare distinctă, întrucât procedura nu le tratează expres.

„Cine se confruntă cu o executare sau o poprire întemeiată pe obligații care se anulează poate contesta actele, în termenele legale, fără a aștepta întocmirea listelor. Iar situațiile mai complexe, cum sunt răspunderea solidară sau insolvența, cer o analiză separată, tocmai pentru că ordinul nu le acoperă”, precizează avocata.

Alegerea demersurilor depinde de documentele și de termenele aplicabile fiecărui contribuabil. Alina Nica subliniază necesitatea verificării situației concrete înainte de inițierea unei proceduri.

„Dincolo de aceste repere, pașii concreți și termenele diferă de la un caz la altul, iar unele termene sunt scurte. De aceea, înainte de orice demers, o verificare atentă a documentelor proprii și, acolo unde miza este mare, consultarea unui avocat rămân cea mai sigură cale”, arată Alina Nica.

În evaluarea efectelor ordinului, avocata pune accent pe aplicarea drepturilor recunoscute prin lege, inclusiv în situațiile pentru care normele nu prevăd reguli explicite.

„Amnistia are acum și procedură, un pas necesar, chiar dacă întârziat. Dar o lege se măsoară prin ce face efectiv pentru oameni, nu prin simpla existență a normei pe hârtie. Acolo unde ordinul lasă loc gol, legea rămâne temeiul, iar demersurile individuale, corect întemeiate, sunt cele care transformă un drept recunoscut pe hârtie într-un rezultat real”, arată Alina Nica.