Persoanele cu credite în lei pot cere bani înapoi. Ce despăgubiri pot fi solicitate după decizia privind ROBOR

Decizia Consiliului Concurenței de a amenda 10 bănci cu aproximativ 3,73 miliarde de lei pentru nereguli legate de ROBOR poate avea efecte dincolo de sancțiunile administrative. Persoanele fizice și companiile care au avut credite indexate la acest indice ar putea solicita despăgubiri în instanță. Dacă hotărârea va rămâne definitivă, costurile suportate de bănci pot depăși valoarea amenzilor aplicate.

Cum influențează ROBOR costul creditelor și de ce este esențial în această investigație

ROBOR reprezintă unul dintre cei mai importanți indicatori utilizați în calculul dobânzilor variabile pentru creditele în lei acordate persoanelor fizice și juridice. Consiliul Concurenței a anunțat pe 7 iunie 2026 că a sancționat 10 bănci pentru încălcarea legislației concurenței prin coordonarea comportamentului în cadrul procedurii de stabilire a acestui indice, prin schimburi de informații considerate confidențiale și strategice, spun avocații de la Blaj Law.

Potrivit autorității, instituțiile financiare au încălcat atât prevederile Legii concurenței nr. 21/1996, cât și dispozițiile art. 101 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, care interzic înțelegerile și practicile concertate ce pot restrânge sau denatura concurența.

Miza depășește însă dimensiunea sancțiunii administrative. ROBOR este utilizat în numeroase contracte de credit și finanțare, iar orice influență asupra modului în care acesta este stabilit poate avea efecte directe asupra costurilor suportate de debitori.

Sunt vizate în principal companiile care au contractat credite de investiții, linii de credit, finanțări pentru capital de lucru, leasing financiar, factoring sau alte produse raportate la ROBOR 3M, ROBOR 6M ori ROBOR 12M. În aceeași situație se află și persoanele fizice care au contracte de credit cu dobândă variabilă calculate prin raportare la acești indici.

ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) reprezintă rata de referință pentru depozitele în lei plasate pe piața monetară interbancară. În paralel, ROBID (Romanian Interbank Bid Rate) este rata utilizată pentru depozitele atrase de bănci. Cele două valori sunt calculate pentru mai multe scadențe, însă în practică cele mai importante sunt ROBOR la 3 luni, 6 luni și 12 luni, deoarece acestea sunt utilizate frecvent în contractele de credit.

„Miza practică a încălcării identificate de Consiliul Concurenței este astfel una deosebit de relevantă pentru persoanele juridice sau fizice cu finanțări în lei indexate la ROBOR. Sunt vizate, în principal, societățile care au avut credite de investiții, facilități pentru capital de lucru, linii de credit, finanțări de proiect, leasing financiar, factoring sau alte produse bancare ori nebancare în care costul finanțării a fost determinat prin raportare la ROBOR 3M, ROBOR 6M sau ROBOR 12M, dar și persoanele fizice care au avut credite cu dobândă variabilă, prin raportare la acești indici.

În acest context, se poate anticipa apariția unui număr semnificativ de litigii civile având ca obiect recuperarea prejudiciilor suferite de debitorii ale căror contracte au fost indexate la indicele ROBOR. Dacă decizia Consiliului Concurenței rămâne definitivă, sumele datorate de bănci în legătură cu încălcarea constatată vor putea depăși cu mult cuantumul amenzii stabilite în prezent de autoritatea națională de concurență, în măsura în care debitorii vor demonstra în instanță prejudiciile suferite”, informează avocații.

În majoritatea contractelor cu dobândă variabilă, formula de calcul este de tipul „ROBOR + marjă fixă a băncii”. Astfel, orice modificare a indicelui se reflectă automat în costul finanțării suportat de client.

Procedura de stabilire a indicelui este administrată de Banca Națională a României. În procesul de fixing participă zece instituții de credit selectate pe baza unor criterii legate de activitatea lor pe piața monetară. Acestea transmit cotații pentru depozitele interbancare, iar indicele este calculat prin eliminarea valorilor extreme și determinarea unei medii aritmetice.

Regulile BNR impun ca participanții să acționeze independent, să evite conflictele de interese și să transmită cotații care reflectă fidel condițiile de piață existente la momentul respectiv. Din această perspectivă, orice coordonare între participanți poate afecta integritatea procesului și, implicit, valoarea indicelui utilizat în contractele de credit.

Ce drepturi au debitorii și cine poate solicita despăgubiri în instanță

Investigația Consiliului Concurenței a fost declanșată la finalul anului 2022 și s-a încheiat cu sancționarea celor zece bănci participante la procedura de fixing. Autoritatea a reținut existența unei practici concertate constând în schimburi de informații privind parametri relevanți pentru stabilirea ratelor de referință.

Legislația concurenței tratează dobânda drept un element de preț, iar coordonarea între competitori privind acest parametru poate constitui o încălcare gravă a regulilor pieței. Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene a stabilit în repetate rânduri că schimburile de informații între concurenți pot avea caracter anticoncurențial atunci când elimină incertitudinile privind comportamentul viitor al participanților la piață.

În prezent, motivarea integrală a deciziei Consiliului Concurenței nu a fost publicată, iar băncile au posibilitatea de a contesta sancțiunile în instanță. De asemenea, nu este cunoscută încă perioada exactă pentru care autoritatea a constatat existența încălcării.

Cu toate acestea, legislația oferă deja un cadru clar pentru recuperarea prejudiciilor. OUG nr. 170/2020 stabilește că orice persoană care a suferit un prejudiciu ca urmare a încălcării normelor de concurență poate solicita despăgubiri integrale în instanță.

„Răspunderea entităților care încalcă legislația în materia concurenței nu este însă limitată la sancțiunea stabilită de Consiliul Concurenței. În plan paralel, orice persoană care a suferit un prejudiciu cauzat de o astfel de încălcare poate solicita instanțelor despăgubiri pentru prejudiciul suferit, conform OUG nr. 170/2020 privind acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996”, spun aceștia.

Aceste despăgubiri pot include:

• pierderea efectivă suportată;
• profitul nerealizat;
• dobânda aferentă sumelor pierdute.

Potrivit ordonanței, întreprinderile care au încălcat legislația concurenței răspund în solidar pentru prejudiciile produse.

O prevedere esențială este aceea că, după rămânerea definitivă a deciziei Consiliului Concurenței, existența încălcării nu mai trebuie demonstrată în procesul civil. Instanța va considera fapta stabilită, iar reclamanții vor trebui să probeze doar existența prejudiciului și întinderea acestuia. Competența pentru astfel de litigii aparține Tribunalului București.

Cum poate fi calculat prejudiciul și ce documente trebuie analizate

Determinarea prejudiciului pornește de la mecanismul de funcționare al creditelor cu dobândă variabilă. Dacă indicele ROBOR utilizat în contract a fost influențat de conduita sancționată, costul creditului a crescut corespunzător, iar diferența dintre dobânda plătită și cea care ar fi fost datorată în condiții normale poate reprezenta prejudiciul de bază.

Pentru companii, impactul poate fi însă mult mai amplu. Costurile suplimentare cu finanțarea pot afecta lichiditatea, capacitatea de investiție, achizițiile de stocuri, derularea unor proiecte sau chiar stabilitatea financiară a afacerii.

La aceste elemente se poate adăuga profitul nerealizat, respectiv beneficiile economice pe care debitorul le-ar fi putut obține dacă nu ar fi suportat costurile suplimentare generate de majorarea indicelui.

Persoanele fizice și firmele care au avut credite indexate la ROBOR ar trebui să înceapă printr-o analiză detaliată a documentației contractuale. Sunt relevante contractele de credit, actele adiționale, scadențarele, extrasele de cont, notificările privind modificarea dobânzilor și orice document care poate demonstra costul efectiv al finanțării.

În cazul companiilor, evaluarea ar trebui să includă și efectele economice indirecte, precum reducerea lichidităților, costurile suplimentare de refinanțare, diminuarea marjelor de profit sau limitarea investițiilor.

Specialiștii atrag atenția că astfel de litigii presupun analize economice și juridice complexe, iar cuantificarea prejudiciului nu poate fi realizată printr-un simplu calcul matematic. Fiecare situație trebuie analizată individual, în funcție de perioada finanțării, valoarea creditului și efectele economice concrete produse.

Decizia Consiliului Concurenței ar putea deveni astfel punctul de plecare pentru un număr semnificativ de procese privind recuperarea prejudiciilor asociate contractelor indexate la ROBOR, instanțele urmând să stabilească, de la caz la caz, întinderea daunelor care pot fi acordate debitorilor afectați.