Netanyahu riscă să piardă puterea după ani de guvernare. Cine este Gadi Eisenkot, adversarul care conduce în sondaje

Gadi Eisenkot, fost șef al Statului-Major al armatei israeliene, este principalul adversar al premierului Benjamin Netanyahu în alegerile din Israel, programate pentru 27 octombrie. Liderul partidului centrist Yashar conduce în sondajele de opinie și încearcă să formeze o alternativă la actuala guvernare. Campania electorală este marcată de dispute privind securitatea, războiul din Gaza și relațiile dintre comunitățile evreiești. Rezultatul scrutinului va depinde și de capacitatea partidelor de a construi o majoritate parlamentară.

Gadi Eisenkot, fostul șef al armatei israeliene, încearcă să pună capăt guvernării lui Netanyahu

Gadi Eisenkot, în vârstă de 66 de ani, a devenit una dintre principalele figuri ale opoziției israeliene înaintea alegerilor parlamentare din 27 octombrie, într-un context dominat de consecințele războiului și de disputele politice privind direcția țării. Potrivit CNN, fostul comandant militar beneficiază de sprijinul unei părți a electoratului care își dorește înlocuirea premierului Benjamin Netanyahu.

Eisenkot conduce formațiunea centristă Yashar, al cărei nume se traduce prin „Drept”, și ocupă primul loc în sondajele privind intenția de vot și încrederea pentru funcția de prim-ministru.

Deși a intrat în politică relativ recent, experiența sa militară și participarea la conducerea operațiunilor de securitate i-au consolidat profilul public. Principalul său obiectiv electoral este înlocuirea lui Netanyahu, politicianul cu cea mai îndelungată perioadă petrecută la conducerea guvernului israelian.

O eventuală victorie electorală nu i-ar asigura însă automat funcția de premier. Eisenkot trebuie să obțină sprijinul unor formațiuni cu orientări ideologice diferite, în condițiile în care sistemul parlamentar israelian impune constituirea unei majorități pentru formarea guvernului.

Campania electorală a fost marcată de un scandal privind originea marocană a lui Eisenkot

Originea familială a candidatului opoziției a provocat o controversă după declarațiile făcute de Yinon Magal, personalitate de televiziune cunoscută pentru susținerea acordată lui Benjamin Netanyahu.

Magal l-a caracterizat pe Eisenkot drept o „maimuță” cu origini mizrahi-marocane, despre care a afirmat că ar fi controlată de „elitele așkenaze”.

Afirmațiile au readus în dezbaterea publică diferențele istorice dintre comunitățile evreiești mizrahi, provenite din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, și cele așkenaze, cu rădăcini în Europa Centrală și de Est.

Ulterior, Magal a încercat să explice că termenii utilizați proveneau din jargonul lumii interlope și că intenționase să îl prezinte pe Eisenkot drept un politician controlat de alte persoane.

Explicațiile nu au oprit criticile, iar controversa l-a determinat inclusiv pe Netanyahu să condamne public declarațiile.

Eisenkot provine dintr-o familie de imigranți marocani și a copilărit în Tiberias și Eilat, departe de principalele centre politice ale Israelului. Este al doilea dintre nouă frați și are cinci copii.

Spre deosebire de Netanyahu, asociat cu cercurile politice influente din Ierusalim, fostul general provine din mediul social al familiilor mizrahi din clasa muncitoare.

Acest segment al populației a reprezentat, în mod tradițional, o parte importantă a electoratului partidului Likud, condus de Netanyahu.

Eisenkot abordează rareori public subiectul originii sale etnice, însă apartenența la comunitatea mizrahi îi poate permite să atragă alegători care au susținut anterior dreapta israeliană.

Dacă va ajunge la conducerea guvernului, Eisenkot ar deveni primul prim-ministru mizrahi din istoria Israelului.

Fiul lui Gadi Eisenkot a murit în Gaza, iar fostul general a promis schimbarea conducerii Israelului

Cariera militară a lui Gadi Eisenkot s-a întins pe aproximativ patru decenii, perioadă în care a ocupat mai multe funcții de comandă și a ajuns la conducerea Statului-Major General al armatei israeliene.

În 1978, Eisenkot s-a înrolat în Brigada Golani, una dintre unitățile de infanterie ale armatei israeliene. Ulterior, a avansat în ierarhia militară, iar între 2015 și 2019 a ocupat funcția de șef al Statului-Major General, în timpul guvernării Netanyahu.

Una dintre deciziile sale controversate a vizat cazul sergentului Elor Azaria, militar israelian care a împușcat un atacator palestinian deja rănit, în Hebron.

În pofida presiunilor exercitate de reprezentanți ai dreptei politice, Eisenkot a susținut investigarea incidentului și trimiterea militarului în fața instanței, invocând obligația respectării normelor etice ale armatei.

Fostul general a intrat în politică în 2022, alături de Benny Gantz, un alt fost șef al armatei israeliene.

După atacurile Hamas din 7 octombrie 2023, Eisenkot a acceptat să participe la cabinetul de război constituit pentru gestionarea conflictului.

În iunie 2024, Eisenkot și Gantz au părăsit guvernul, criticând absența unui plan privind administrarea Fâșiei Gaza după încheierea operațiunilor militare.

Cei doi l-au acuzat pe Netanyahu că menține conflictul pentru a-și proteja poziția politică.

Războiul a avut consecințe directe și asupra familiei lui Eisenkot. În decembrie 2023, fiul său cel mic, Gal Eisenkot, în vârstă de 25 de ani, a murit în timpul luptelor din Fâșia Gaza.

La scurt timp, alți doi nepoți ai fostului comandant militar au fost uciși în confruntări.

După pierderea fiului său, Eisenkot a relatat într-un articol publicat în presa israeliană că, la mormântul acestuia, a promis că sacrificiul militarilor nu va fi zadarnic.

El și-a asumat atunci angajamentul de a schimba modul în care este condus Israelul, transformând această promisiune într-un element central al activității sale politice.

Eisenkot susține o politică militară fermă, dar critică strategia lui Netanyahu față de Iran

Deși Gadi Eisenkot încearcă să atragă alegători din centrul spectrului politic, pozițiile sale privind securitatea națională reflectă experiența acumulată la conducerea armatei israeliene și susținerea utilizării forței militare împotriva amenințărilor externe.

Campania sa electorală folosește sloganul „un războinic, un lider, un unificator”, iar partidul Yashar încearcă să se poziționeze dincolo de delimitarea tradițională dintre stânga și dreapta.

În domeniul apărării, fostul general susține însă măsuri militare ferme.

Numele său este asociat cu „Doctrina Dahiyeh”, o strategie dezvoltată în contextul confruntărilor cu Hezbollah, care presupune utilizarea unei forțe militare disproporționate împotriva infrastructurii adversarului pentru descurajarea unor atacuri viitoare.

Eisenkot a fost implicat și în dezvoltarea operațiunilor militare și secrete prin care Israelul a încercat să limiteze capacitățile strategice ale Iranului.

În privința programului nuclear iranian, fostul comandant susține împiedicarea Teheranului să obțină arme nucleare, obiectiv împărtășit și de Netanyahu.

Diferența dintre cei doi privește mijloacele utilizate. Eisenkot consideră că presiunea militară trebuie însoțită de inițiative diplomatice, reproșând actualului premier că nu a acordat suficientă atenție acestei componente.

Planul pentru Gaza prevede eliminarea controlului Hamas în 18 luni

În ceea ce privește viitorul Fâșiei Gaza, Gadi Eisenkot propune înlăturarea Hamas de la conducerea teritoriului într-un interval de 18 luni, prin combinarea presiunii militare cu un acord de încetare a focului.

Candidatul opoziției susține continuarea măsurilor de securitate necesare eliminării capacităților organizației, dar și utilizarea unor metode operaționale diferite de cele aplicate până în prezent.

Poziția sa privind conflictul israeliano-palestinian s-a modificat după atacurile din 7 octombrie 2023.

Anterior, Eisenkot avertizase că anexarea Cisiordaniei ar putea transforma Israelul într-un stat binațional, perspectivă pe care o considera incompatibilă cu obiectivele istorice ale sionismului.

După declanșarea războiului, fostul general a respins însă posibilitatea aplicării soluției celor două state în condițiile actuale de securitate, apreciind că aceasta nu reprezintă o opțiune realistă.

În același timp, Eisenkot se opune legalizării avanposturilor israeliene construite fără autorizație în teritoriile ocupate.

El critică inclusiv extinderea coloniilor în zone considerate sensibile, precum E1, și susține aplicarea unor măsuri ferme împotriva violențelor comise de coloniștii extremiști.

Aceste poziții îl diferențiază de reprezentanții dreptei radicale care fac parte din actuala coaliție guvernamentală.

Fostul general cere anchetarea atacurilor din 7 octombrie și eliminarea scutirilor militare

Pe plan intern, Gadi Eisenkot propune constituirea unei comisii independente de anchetă care să stabilească responsabilitățile instituționale și politice pentru deficiențele de securitate care au permis atacurile Hamas din 7 octombrie 2023.

Fostul șef al armatei consideră necesară investigarea deciziilor luate înaintea atacurilor și identificarea erorilor comise de instituțiile responsabile pentru apărarea țării.

O altă prioritate a programului său politic este eliminarea scutirilor de la serviciul militar acordate membrilor comunităților evreiești ultraortodoxe.

Subiectul a provocat dispute majore în societatea israeliană și în interiorul coaliției conduse de Netanyahu, în condițiile în care partidele religioase susțin menținerea unor exceptări de la încorporare.

Eisenkot dorește modificarea actualului sistem, astfel încât obligațiile militare să fie distribuite mai uniform între diferitele categorii ale populației.

Partidul Yashar ar putea obține până la 23 de mandate, dar are nevoie de aliați pentru guvernare

Sondajele realizate înaintea alegerilor indică posibilitatea ca partidul Yashar, condus de Gadi Eisenkot, să obțină între 20 și 23 de mandate în Knesset, parlamentul israelian format din 120 de membri.

Un asemenea rezultat ar putea plasa formațiunea înaintea partidului Likud, însă nu i-ar oferi fostului general suficiente voturi pentru a forma singur un guvern.

Pentru constituirea unei majorități parlamentare sunt necesare cel puțin 61 de mandate.

Eisenkot ar trebui, prin urmare, să negocieze cu reprezentanții stângii pacifiste, ai centrului liberal și ai formațiunilor naționaliste moderate.

O posibilă soluție ar presupune inclusiv sprijinul parlamentar al partidelor arabe, fără participarea directă a acestora la guvernare.

Această variantă este însă respinsă de potențialii parteneri de dreapta ai lui Eisenkot și este criticată constant de Netanyahu.

În aceste condiții, există riscul ca rezultatul scrutinului să nu permită constituirea rapidă a unei majorități.

Eisenkot nu a exclus posibilitatea formării unui guvern minoritar de tranziție, care să permită funcționarea instituțiilor până la identificarea unei formule politice stabile.

Donald Trump îl susține pe Netanyahu, în timp ce opoziția încearcă să convingă Washingtonul

Poziția Statelor Unite reprezintă un alt element important al competiției electorale din Israel, în condițiile în care președintele american Donald Trump și-a exprimat public susținerea pentru Benjamin Netanyahu.

Trump a evidențiat relația politică pe care o are cu premierul israelian și l-a prezentat drept un comandant de război, acordându-i sprijin în contextul confruntărilor regionale.

În paralel, reprezentanții opoziției israeliene au încercat să transmită administrației americane că un executiv condus de Eisenkot ar putea facilita negocierile diplomatice din Orientul Mijlociu.

Argumentul prezentat Washingtonului este că un guvern din care nu ar face parte miniștrii extremei drepte ar putea avea o flexibilitate mai mare în discuțiile privind securitatea regională.

Potrivit acestei perspective, o schimbare de guvern ar putea contribui inclusiv la reluarea demersurilor pentru normalizarea relațiilor diplomatice dintre Israel și Arabia Saudită, unul dintre obiectivele importante ale politicii americane în regiune.

Înaintea scrutinului din 27 octombrie, competiția dintre Eisenkot și Netanyahu se desfășoară astfel atât în plan electoral, cât și în cadrul negocierilor privind viitoarea majoritate parlamentară și relațiile Israelului cu administrația de la Washington.