Românii pot plăti de peste patru ori suma împrumutată. Cum ajung unele credite IFN să semene cu o camătă. Negrescu: E o capcană uriașă

Un român care apelează la un IFN pentru o nevoie urgentă poate ajunge să plătească de peste patru ori suma împrumutată, dacă datoria este prelungită și apar comisioane suplimentare. O simulare distribuită în mediul online indică un cost total de aproximativ 4.500 de lei pentru un credit inițial de 1.000 de lei. Nivelul dobânzilor și al comisioanelor a readus în discuție fenomenul de camătă, deși creditele rapide sunt acordate legal. Pensionarii cu venituri mici și persoanele care nu pot obține finanțare de la bănci sunt printre cei mai expuși riscului ca o urgență financiară să se transforme într-o datorie greu de achitat.

Camătă la limita legii: costurile unui împrumut IFN pot depăși de patru ori suma primită

Costurile uriașe ale unor credite rapide îi pot obliga pe români să ramburseze de peste patru ori suma împrumutată, într-un mecanism comparat cu fenomenul de camătă. O persoană care are nevoie urgentă de 1.000 de lei pentru o problemă medicală sau pentru o reparație neprevăzută poate ajunge, potrivit simulării analizate, să achite aproximativ 4.500 de lei.

Situația nu este asociată pieței ilegale a împrumuturilor, ci unor produse financiare oferite oficial de instituții înscrise în registrele Băncii Naționale a României. Clienții vizați sunt, în special, pensionarii cu venituri reduse și persoanele considerate neeligibile de băncile comerciale.

Pentru acești oameni, accesul la un împrumut bancar poate fi dificil sau imposibil. Soluția rămasă este, de multe ori, creditul IFN, acordat rapid, dar cu dobânzi și comisioane care pot majora substanțial suma finală.

Costurile creditelor rapide de consum ating niveluri care nu sunt întâlnite în mod obișnuit în sistemul bancar tradițional. Ofertele sunt promovate prin proceduri flexibile, aprobări rapide și transferarea aproape imediată a banilor, însă avantajele comerciale sunt însoțite de costuri ridicate.

Un credit de 1.000 de lei poate ajunge la un cost total de aproximativ 4.500 de lei

Calcularea unui împrumut rapid presupune luarea în considerare atât a dobânzii, cât și a comisioanelor zilnice de analiză, administrare, prelungire sau refinanțare. Cumulate pe o perioadă îndelungată, aceste costuri pot ridica dobânda anuală efectivă la valori de sute sau chiar mii la sută.

O ofertă prezentată public pe rețelele de socializare arată că o linie de credit sau un împrumut de 1.000 de lei, menținut timp de 15 luni, poate genera o sumă totală de plată de peste 4.500 de lei. Datele simulării sunt următoarele:

• Suma împrumutată: 1.000 de lei;
• Durata contractului: 15 luni;
• Suma totală de rambursat: aproximativ 4.500 de lei;
• Diferența reprezentată de dobânzi și comisioane: aproximativ 3.500 de lei.

Accesul la bani fără adeverință de venit și fără garanții este prezentat drept principalul avantaj al acestor produse financiare. Riscul mai mare asumat de creditor este transferat însă asupra clientului prin dobânzi, taxe și comisioane care pot multiplica suma inițială.

Instituțiile financiare nebancare funcționează într-un cadru reglementat de BNR

Instituțiile financiare nebancare funcționează legal și trebuie să fie înscrise în Registrul General al Băncii Naționale a României. Actualele IFN-uri sunt prezentate drept succesoare ale fostelor bănci populare, sector reorganizat după mai multe falimente răsunătoare, între care cel al Băncii Populare Române.

Supravegherea exercitată de banca centrală urmărește cu precădere riscul sistemic și respectarea cerințelor minime de capital. Stabilirea costurilor rămâne influențată de cerere și ofertă, cu respectarea plafoanelor introduse recent pentru anumite categorii de credite de valoare mică.

Dobânda este afișată frecvent sub forma unui procent zilnic, care poate varia de la 0,6% la peste 1% pe zi. Prezentarea costului în această formă poate diminua percepția asupra impactului financiar acumulat în timp, deoarece produsul este conceput, în principiu, pentru rambursarea în câteva zile.

Atunci când creditul este păstrat timp de mai multe luni, refinanțat sau eșalonat, valoarea totală poate deveni dificil de suportat chiar și pentru o persoană cu venit mediu. Prin aceste costuri, instituțiile nebancare urmăresc să acopere riscul ridicat asociat clienților care nu îndeplinesc criteriile băncilor comerciale.

Pensionarii cu venituri mici sunt printre clienții cei mai vulnerabili

Pensionarii care încasează venituri reduse pot avea dificultăți în obținerea unui împrumut bancar și ajung astfel să apeleze la creditele rapide. Nevoia imediată de bani îi poate determina să accepte un contract fără să evalueze integral costul rambursării.

Promovarea online pune accent pe rapiditatea acordării împrumutului. Formule precum „bani pe card în 15 minute”, „fără drumuri la bancă” sau „fără acte” sunt folosite pentru a atrage persoanele care au nevoie urgentă de lichidități.

În spatele acestor mesaje comerciale se află grafice de rambursare în care plățile efectuate în primele luni pot acoperi preponderent dobânzile și comisioanele. În această situație, capitalul împrumutat scade foarte puțin sau poate rămâne neschimbat.

Contractarea creditului fără verificarea atentă a graficului de rambursare, a dobânzii anuale efective și a taxelor aplicate în caz de întârziere poate transforma o lipsă temporară de bani într-o datorie de lungă durată.

Dobânda zilnică și comisioanele pot menține aproape neschimbat soldul creditului

Unele produse IFN combină dobânda zilnică fixă cu un comision zilnic de analiză sau administrare. Un cost de 1% pe zi poate părea redus dacă este privit izolat, dar echivalează cu aproximativ 30% pe lună și 360% pe an, înainte de adăugarea eventualelor penalități sau taxe de refinanțare.

În cazul unui credit de 1.000 de lei, un cost cumulat de 1% pe zi înseamnă aproximativ 10 lei zilnic și 300 de lei lunar. Dacă plata minimă solicitată este tot de 300 de lei, suma achitată poate acoperi exclusiv costul folosirii banilor, fără să reducă principalul.

Mecanismul prezentat în simulare funcționează astfel:

• Capitalul împrumutat este de 1.000 de lei;
• Costul zilnic format din dobândă și comision ajunge la 10 lei;
• Plata minimă lunară este de 300 de lei;
• Cei 300 de lei pot fi direcționați integral către dobânzi și comisioane;
• Soldul inițial rămâne neschimbat sau crește dacă apar taxe de prelungire.

După cinci luni, clientul poate fi în situația de a fi achitat deja 1.500 de lei, fără să fi redus efectiv suma principală. Potrivit exemplului prezentat, soldul rămas poate ajunge la 2.150 de lei sau la aproximativ 3.000 de lei pentru închiderea anticipată, după includerea tuturor comisioanelor de refinanțare calculate până în ziua plății.

În aceste condiții, efortul financiar total indicat de simulare poate depăși 4.500 de lei. Valoarea exactă depinde însă de condițiile contractului, de durata creditului, de plățile efectuate și de eventualele comisioane aplicate pentru întârzieri, prelungiri sau refinanțări.

Adrian Negrescu: Plafoanele legale nu elimină capcana comisioanelor pentru întârziere

Instituțiile financiare nebancare își desfășoară activitatea potrivit Legii nr. 243/2024, care stabilește limite pentru costurile anumitor credite. Analistul financiar Adrian Negrescu consideră că diferența foarte mare dintre suma împrumutată și totalul solicitat poate proveni din comisioanele aplicate în cazul neachitării ratelor la termen.

„S-ar putea să fie comisioane de neplată la timp a ratei”, crede analistul financiar Adrian Negrescu.

Acesta atrage însă atenția că structura exactă a sumei trebuie verificată în contract și în graficul de rambursare:

„Trebuie văzut exact ce ascunde de fapt această sumă, în plus. Practic, ei nu pot să împrumute mai mult decât dublul capitalului, plus toate dobânzile. Adică, dacă tu ai luat 1.000 de lei de la un IFN, nu poți să dai mai mult decât dublul sumei respective. Inclusiv dobânzile.

Adică dobândă, plus principal, dacă totul ți-ai plătit la timp. Da, intervin acele comisioane de neplată la timp a ratei și acolo, într-adevăr, e o capcană uriașă, pe care legiuitorul a lăsat-o, din punctul meu de vedere, pentru a permite IFN-urilor să facă bani.

Majoritatea celor care se împrumută la IFN-uri au nevoie de bani de pe o zi pe alta. Nu sunt poate familiarizați cu condițiile de împrumut și cad în această capcană a costurilor care cresc în cascadă, cu plata dobânzilor și a principalului, la acest tip de credite.

Din punctul meu de vedere, IFN-urile ar fi trebuit să fie controlate foarte strict de către Banca Națională, să existe o legislație și mai clară, inclusiv din perspectiva modului în care ele își promovează ofertele de creditare, acolo unde într-adevăr există multe capcane de marketing.

Acestea îi determină pe cei mai puțin familiarizați să se îndrepte spre un împrumut ieftin, fără să-și dea seama de consecințele intrării într-un astfel de contract de împrumut”, spune economistul.

Adrian Negrescu compară actualele împrumuturi acordate de IFN-uri cu fenomenul „creditului cu buletinul”, care a afectat numeroase familii în anii 1990–2000. Analistul financiar arată că unii dintre cei care au cumpărat atunci electrocasnice în rate au ajuns să plătească de mai multe ori valoarea produselor și chiar să fie executați silit.

„Din punctul meu de vedere, asistăm la un nou episod de tip “creditul cu buletinul”, cel care în anii 1990 – 2.000 a falimentat multe familii, în condițiile în care pentru un televizor luat din magazin plăteai de cinci sau de șase ori prețul acestuia.

Mulți dintre dintre cei care și-au luat astfel de electrocasnice, în acea perioadă, chiar au fost executaţi silit. La aceste credite, de acum, de la IFN, plata este în realitate cu mult mai mare decât dacă ai fi luat un credit bancar, în condițiile prevăzute de Banca Națională”, încheie Negrescu.