Românii din această țară pot ieși la pensie la 63, 65 sau 67 de ani. Condiția care face diferența

Românii care lucrează în Germania pot ajunge la pensie la vârste diferite, în funcție de anul nașterii și de perioadele de asigurare acumulate. În 2026, vârsta de pensionare standard ajunge la 67 de ani pentru persoanele născute în 1964 sau ulterior, însă legislația permite, în anumite condiții, retragerea mai devreme. Pentru românii care au lucrat anterior în România, la stabilirea drepturilor pot conta și perioadele de asigurare realizate în țară. Diferențele dintre pensionarea la 63, 65 și 67 de ani pot influența permanent valoarea pensiei.

Vârsta de pensionare ajunge la 67 de ani pentru cei născuți din 1964

Vârsta de pensionare în Germania este stabilită în funcție de anul nașterii, după un calendar prin care pragul standard a fost majorat treptat. Persoanele născute în 1964 sau ulterior au, conform regulilor în vigoare, vârsta standard de pensionare de 67 de ani.

Pentru generațiile anterioare se aplică perioada de tranziție. Persoanele născute în 1958 au vârsta standard de 66 de ani, iar pentru fiecare generație următoare pragul crește cu două luni, până la atingerea vârstei de 67 de ani.

Calendarul este următorul:

• 1958 – 66 de ani;
• 1959 – 66 de ani și 2 luni;
• 1960 – 66 de ani și 4 luni;
• 1961 – 66 de ani și 6 luni;
• 1962 – 66 de ani și 8 luni;
• 1963 – 66 de ani și 10 luni;
• 1964 și ulterior – 67 de ani.

Pentru un angajat născut după 1963, vârsta de 67 de ani reprezintă, potrivit legislației actuale, reperul pentru pensia standard. Sistemul german permite însă și pensionarea înainte de această limită, dar condițiile și efectele financiare diferă în funcție de numărul perioadelor eligibile acumulate.

Pensionarea la 63 de ani este posibilă după cel puțin 35 de ani de perioade eligibile

Angajații care acumulează minimum 35 de ani de perioade eligibile pot solicita pensia destinată persoanelor asigurate pe termen lung – Altersrente für langjährig Versicherte – înainte de împlinirea vârstei standard. Pensia poate fi solicitată cel mai devreme de la 63 de ani, însă anticiparea atrage o reducere permanentă.

Pentru fiecare lună cu care pensionarea este devansată, cuantumul pensiei scade cu 0,3%. În cazul unei persoane născute în 1964 sau ulterior, ieșirea la pensie la 63 de ani în loc de 67 presupune o anticipare de 48 de luni și poate conduce la o diminuare de 14,4%.

Reducerea nu dispare după ce pensionarul ajunge la vârsta standard. Penalizarea stabilită la momentul pensionării anticipate rămâne aplicată și ulterior, ceea ce înseamnă că decizia de a renunța la patru ani de activitate produce efecte asupra veniturilor lunare pe termen lung.

Pentru o persoană care a început să muncească de tânără și a avut o carieră de câteva decenii, retragerea cu patru ani mai devreme poate reprezenta un avantaj important. Din punct de vedere financiar, decizia trebuie însă raportată la reducerea permanentă a pensiei.

Ce se schimbă dacă sunt acumulați 45 de ani de asigurare

Persoanele care îndeplinesc condiția celor 45 de ani de perioade eligibile se află într-o categorie diferită, cea a asiguraților pentru o perioadă deosebit de lungă – besonders langjährig Versicherte. În cazul lor există posibilitatea pensionării fără penalizare înainte de atingerea pragului standard de 67 de ani.

Formula cunoscută în Germania drept „Rente mit 63” poate crea însă confuzie. Pentru generațiile mai tinere, acumularea celor 45 de ani nu înseamnă automat pensionarea fără diminuarea pensiei exact la 63 de ani.

Pentru persoanele născute între 1953 și 1963, vârsta de acces la această categorie de pensie a crescut gradual. În cazul celor născuți în 1964 sau ulterior, pensia fără penalizare acordată pe baza celor 45 de ani poate începe la 65 de ani.

Diferența este esențială: după minimum 35 de ani de perioade eligibile, pensionarea poate începe de la 63 de ani, dar cu reducerea aferentă anticipării. După 45 de ani de perioade eligibile, pensionarea fără penalizare poate avea loc înainte de 67 de ani, la vârsta prevăzută pentru generația respectivă.

Nu toate perioadele din viața profesională sunt însă contabilizate identic pentru atingerea pragului de 45 de ani. Din acest motiv, simpla adunare a anilor lucrați nu este suficientă, iar Deutsche Rentenversicherung stabilește perioadele care pot fi recunoscute în fiecare dosar.

Anii lucrați în România pot conta la stabilirea drepturilor

Românii care au lucrat o parte din carieră în România și ulterior s-au angajat în Germania nu pierd perioadele de asigurare acumulate înainte de plecare. Regulile europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială permit, în condițiile aplicabile, luarea în considerare a perioadelor realizate în state diferite pentru stabilirea dreptului la anumite prestații.

Această regulă este relevantă în special pentru persoanele care, analizând exclusiv perioada lucrată în Germania, nu acumulează o carieră suficient de lungă pentru îndeplinirea anumitor condiții.

Recunoașterea perioadelor trebuie însă separată de modul în care este calculată și plătită pensia. Anii lucrați în România nu devin automat ani pentru care Germania achită pensie germană. Fiecare stat calculează și plătește partea care îi revine, potrivit legislației și regulilor europene aplicabile.

De exemplu, o persoană care a lucrat 18 ani în România și 22 de ani în Germania are o carieră profesională desfășurată pe parcursul a 40 de ani. La stabilirea drepturilor trebuie analizate perioadele realizate în ambele state, însă aceasta nu înseamnă că Germania va calcula o pensie germană ca și când toți cei 40 de ani ar fi fost lucrați pe teritoriul său.

Doi români de aceeași vârstă pot avea date diferite de pensionare

Anul nașterii stabilește vârsta standard, dar istoricul individual al perioadelor de asigurare poate schimba momentul în care o persoană îndeplinește condițiile pentru o formă de pensionare anticipată. De aceea, două persoane născute în același an și angajate în prezent la aceeași companie din Germania nu se află neapărat în aceeași situație.

Dacă Mihai și Vasile sunt născuți în 1965, pentru amândoi vârsta standard este, conform legislației actuale, de 67 de ani. Mihai poate avea însă aproape două decenii de activitate profesională în România înainte de mutarea în Germania, în timp ce Vasile poate avea perioade mai lungi fără contribuții și o intrare mai târzie pe piața muncii germane.

În aceste condiții, unul dintre ei poate îndeplini cerințele pentru o anumită formă de pensionare anticipată, în timp ce celălalt poate să nu acumuleze perioadele necesare. Data pensionării trebuie, prin urmare, stabilită în funcție de dosarul individual, nu exclusiv după vârstă.

Amânarea pensiei standard poate majora suma încasată

Persoanele care ajung la vârsta standard de pensionare și aleg să continue activitatea au la dispoziție o variantă care poate conduce la creșterea pensiei. Dacă sunt îndeplinite condițiile pentru pensia standard, dar începerea acesteia este amânată, sistemul german prevede un supliment pentru perioada de amânare.

Majorarea este de 0,5% pentru fiecare lună în care începerea pensiei este amânată, ceea ce înseamnă 6% pentru 12 luni. La acest avantaj se pot adăuga efectele contribuțiilor suplimentare achitate în perioada în care persoana continuă să lucreze.

Mecanismul funcționează astfel în ambele direcții: pensionarea înainte de termen, în varianta care presupune penalizare, reduce permanent pensia, în timp ce amânarea începerii pensiei standard, în condițiile prevăzute de lege, poate majora suma acordată.

Pensia la 68, 69 sau 70 de ani nu este în prezent o regulă oficială

Discuțiile despre evoluția demografică a Germaniei și creșterea speranței de viață au alimentat scenarii privind o eventuală majorare viitoare a vârstei de pensionare. Pensionfriend, într-o analiză actualizată la 11 mai 2026, prezintă estimări orientative care indică posibilitatea atingerii pragului de 68 de ani în jurul anului 2040, 69 de ani în jurul lui 2050 și 70 de ani în jurul lui 2065.

Aceste valori reprezintă însă proiecții, nu vârste de pensionare stabilite în prezent prin lege. Prin urmare, ele nu pot fi prezentate drept termene certe pentru persoanele care lucrează acum în Germania.

Conform legislației în vigoare, pentru persoanele născute în 1964 sau ulterior vârsta standard rămâne de 67 de ani. O eventuală modificare viitoare ar necesita schimbarea cadrului legislativ.

Verificarea perioadelor de asigurare trebuie făcută înainte de apropierea pensionării

Persoanele care au lucrat în mai multe state, au schimbat numeroși angajatori sau au avut perioade de șomaj și alte întreruperi ar trebui să verifice din timp dacă istoricul lor de asigurare este înregistrat corect. Această verificare devine cu atât mai importantă pentru românii care au perioade profesionale atât în România, cât și în Germania.

Situația unui coleg care se pensionează la 63 de ani nu poate fi aplicată automat altui angajat. Anul nașterii, durata perioadelor eligibile și tipul acestora pot conduce la rezultate diferite chiar și în cazul persoanelor cu vârste apropiate.

Deutsche Rentenversicherung poate furniza situația individuală a perioadelor înregistrate și informațiile necesare pentru evaluarea variantelor de pensionare. Verificarea înaintea ultimului an de activitate permite identificarea eventualelor perioade lipsă și estimarea efectului financiar al pensionării anticipate.

Diferența dintre pensionarea la 63, 65 și 67 de ani

Regulile în vigoare stabilesc pentru persoanele născute în 1964 sau ulterior o vârstă standard de pensionare de 67 de ani. Cei care au minimum 35 de ani de perioade eligibile pot solicita pensia de la 63 de ani, dar trebuie să suporte reducerea de 0,3% pentru fiecare lună de anticipare, care poate ajunge la 14,4% în cazul unei retrageri cu patru ani mai devreme.

Persoanele care îndeplinesc condiția celor 45 de ani de perioade eligibile pot beneficia de pensionare fără penalizare înainte de vârsta standard. Pentru generațiile născute în 1964 sau ulterior, pragul stabilit pentru această categorie este de 65 de ani.

În cazul românilor care au lucrat în ambele țări, perioadele de asigurare realizate în România și Germania trebuie analizate în cadrul regulilor europene de coordonare. Între 63, 65 și 67 de ani, diferența nu este determinată doar de vârsta persoanei, ci și de durata și natura perioadelor recunoscute în dosarul său de pensie.