Noua regulă pentru pensii în Franța. Ce se întâmplă cu românii care au muncit în ambele țări

Franța are una dintre cele mai importante comunități de români din Europa. Datele INSEE arată că aproximativ 142.000 de persoane născute în România locuiau în Franța în 2023. O parte importantă dintre acestea lucrează sau au lucrat pe piața muncii franceză, inclusiv în domenii precum construcțiile. Din acest motiv, modificările privind vârsta de pensionare și perioadele de cotizare sunt relevante și pentru românii care au avut o parte din carieră în România și o altă parte în Franța.

Românii care au muncit în Franța trebuie să știe asta. Anii de cotizare din România pot conta

Pentru persoanele care se apropie de pensionare în Franța, schimbările intrate în vigoare pentru pensiile care încep să fie plătite de la 1 septembrie 2026 pot modifica atât vârsta legală de pensionare, cât și numărul de trimestre necesare pentru obținerea pensiei la rată integrală.

Unele generații pot ieși la pensie cu câteva luni mai devreme decât prevedea calendarul anterior. Modificările sunt importante și pentru românii care au lucrat în ambele țări.

Perioadele de asigurare realizate în România nu sunt pur și simplu ignorate atunci când este stabilit dreptul la pensie în Franța. Regulile europene prevăd totalizarea perioadelor de asigurare din statele membre, atunci când acest lucru este necesar pentru stabilirea drepturilor. Fiecare stat calculează însă partea de pensie care îi revine potrivit propriilor reguli și perioadelor de asigurare realizate sub legislația sa.

Ce se schimbă la pensiile din Franța de la 1 septembrie 2026

Modificările adoptate pentru 2026 încetinesc calendarul de creștere a vârstei legale de pensionare prevăzut de reforma din 2023 pentru anumite generații. Pentru persoanele născute în 1964 și ulterior, până la generația 1968 inclusiv, vârsta legală este mai mică decât cea stabilită anterior. Pentru cei născuți începând cu 1969, vârsta legală rămâne de 64 de ani.

Noile valori sunt următoarele:

• născuți în 1964: 62 de ani și 9 luni și 170 de trimestre;
• 1 ianuarie–31 martie 1965: 62 de ani și 9 luni și 170 de trimestre;
• 1 aprilie–31 decembrie 1965: 63 de ani și 171 de trimestre;
• 1966: 63 de ani și 3 luni și 172 de trimestre;
• 1967: 63 de ani și 6 luni și 172 de trimestre;
• 1968: 63 de ani și 9 luni și 172 de trimestre;
• din 1969: 64 de ani și 172 de trimestre.

Diferența față de calendarul anterior este de câteva luni, iar în unele situații se modifică și numărul de trimestre necesare pentru pensia la rată integrală. Schimbarea exactă depinde de anul și, pentru anumite persoane, de perioada din anul în care s-au născut, potrivit celor realtate de ziarulromanesc.de.

Anul nașterii poate modifica data pensionării

Pentru generația 1964, de exemplu, vârsta legală este stabilită la 62 de ani și 9 luni, față de 63 de ani în calendarul anterior. În același timp, numărul de trimestre necesare pentru rata integrală este de 170, față de 171.

Pentru persoanele născute între 1 ianuarie și 31 martie 1965, noua vârstă legală este tot de 62 de ani și 9 luni. Anterior, pentru această categorie era prevăzută vârsta de 63 de ani și 3 luni, iar numărul de trimestre scade de la 172 la 170.

Pentru cei născuți între 1 aprilie și 31 decembrie 1965, vârsta legală ajunge la 63 de ani, iar numărul de trimestre necesare este 171. Pentru generația 1966, pragul este de 63 de ani și 3 luni, cu 172 de trimestre necesare.

Generațiile 1967 și 1968 au, la rândul lor, praguri de 63 de ani și 6 luni, respectiv 63 de ani și 9 luni. Noile condiții se aplică pensiilor care intră efectiv în plată începând cu 1 septembrie 2026. Până la această dată au fost aplicabile regulile anterioare.

Ce se întâmplă cu anii lucrați în România

Pentru românii care au lucrat atât în România, cât și în Franța, un element important îl reprezintă regulile europene privind coordonarea sistemelor de pensii. Perioadele de asigurare realizate într-un alt stat UE pot fi luate în calcul pentru stabilirea drepturilor, prin mecanismul de totalizare.

Acest mecanism nu înseamnă că Franța plătește pensia pentru anii lucrați în România. Fiecare stat achită partea de pensie corespunzătoare perioadelor de asigurare realizate potrivit legislației sale. Instituțiile competente pot totaliza perioadele pentru stabilirea dreptului, iar suma plătită de fiecare stat este calculată în funcție de perioadele care îi revin.

Astfel, o persoană care a cotizat 15 ani în România și 25 de ani în Franța poate avea drepturi de pensie aferente ambelor sisteme. Perioadele sunt luate în considerare potrivit regulilor europene de coordonare, iar fiecare stat stabilește și plătește partea care îi revine.

Modificări și pentru carierele începute foarte devreme

Schimbările din 2026 se referă și la pensionarea anticipată pentru „carrière longue”, destinată persoanelor care au început să lucreze de timpuriu și îndeplinesc condițiile privind numărul de trimestre cotizate. Pentru anumite generații, vârsta de pensionare anticipată se modifică începând cu 1 septembrie 2026.

Pentru persoanele născute în 1964, care au început să lucreze înainte de 20 de ani și îndeplinesc condițiile privind trimestrele cotizate, vârsta minimă de plecare pentru o carieră lungă este de 60 de ani și 6 luni. Pentru cei născuți în primele trei luni din 1965, aceasta este de 60 de ani și 9 luni, cu 170 de trimestre necesare.

Pentru persoanele născute între 1 aprilie și 30 noiembrie 1965, vârsta este de 60 de ani și 9 luni, iar numărul de trimestre este 171. În cazul celor născuți în decembrie 1965, pragul este de 60 de ani și 8 luni. Pentru generațiile 1966-1970, vârsta de pensionare anticipată crește progresiv de la 60 de ani și 9 luni la 61 de ani și 9 luni, în funcție de anul nașterii și de îndeplinirea celorlalte condiții.

În ceea ce privește copiii, autoritățile franceze au anunțat și modificări privind anumite trimestre acordate pentru naștere, educație sau adopție, care pot fi luate în calcul pentru accesul la pensionarea anticipată pentru carieră lungă. Aplicarea acestor prevederi este legată de condițiile stabilite pentru acest tip de pensionare.

Ce trebuie verificat de românii care se apropie de pensie

Pentru o persoană care a lucrat în România și Franța, verificarea situației personale presupune raportarea la anul și, acolo unde este relevant, la data nașterii, precum și la numărul de trimestre recunoscute în sistemul francez. Trebuie luate în calcul și perioadele de asigurare realizate în România, care pot fi totalizate potrivit regulilor europene.

Schimbarea calendarului francez poate influența data de la care o persoană poate solicita pensionarea și numărul de trimestre necesare pentru obținerea ratei integrale. Pentru cei care au avut o carieră împărțită între cele două țări, evidența perioadelor de asigurare din fiecare sistem este relevantă pentru stabilirea drepturilor.

Cererea de pensionare nu este acordată automat. Potrivit CLEISS, atunci când o persoană locuiește în Franța și a lucrat și în alte state europene, cererea poate fi depusă la casa de pensii competentă din Franța, care transmite informațiile către instituțiile din celelalte state în care persoana a lucrat. Dacă solicitantul locuiește într-un alt stat UE în care a lucrat, cererea poate fi adresată instituției de pensii din acel stat.

Pentru persoanele care au contribuit în România și Franța, datele din evidențele celor două sisteme trebuie astfel corelate atunci când sunt stabilite drepturile de pensie. Perioadele de asigurare din cele două țări sunt tratate potrivit regulilor europene de coordonare, iar fiecare sistem păstrează responsabilitatea pentru plata părții de pensie aferente perioadelor realizate sub legislația sa.