România riscă efectele unui rating „junk”. Analiza AEI arată cum s-ar putea scumpi energia până în 2035

Un eventual rating „junk” ar putea avea efecte mult mai ample decât majorarea costurilor de împrumut ale statului, potrivit unei analize publicate de AEI. Documentul evaluează două scenarii pentru evoluția României până în 2035 și avertizează că impactul s-ar putea extinde asupra investițiilor, prețului energiei și competitivității economiei. Analiza arată că modificarea percepției de risc ar influența costul capitalului în aproape toate sectoarele economice.

Analiza AEI explică de ce un rating junk poate afecta întreaga economie

Analiza AEI arată că un eventual rating junk nu ar însemna doar costuri mai mari pentru împrumuturile contractate de stat, ci ar modifica prețul capitalului în întreaga economie. Potrivit autorului, efectele s-ar resimți în special în sectorul energetic, unde investițiile depind într-o măsură covârșitoare de accesul la finanțare pe termen lung.

Dumitru Chisăliță explică faptul că, în economie, încrederea investitorilor este factorul care determină costul finanțării, iar o retrogradare în categoria economiilor speculative ar avea consecințe asupra tuturor proiectelor majore.

„În economie există o regulă simplă, capitalul nu merge acolo unde promisiunile sunt cele mai mari. Merge acolo unde riscul este cel mai mic. O retrogradare a României în categoria “junk” nu înseamnă doar o literă schimbată într-un raport al agențiilor de rating. Înseamnă că fiecare parc fotovoltaic devine mai scump de construit. Fiecare turbină eoliană produce energie mai scumpă. Fiecare kilometru de rețea electrică costă mai mult. Iar toate aceste costuri ajung, inevitabil, în factura consumatorului”, afirmă acesta.

Autorul subliniază că pierderea statutului de investment grade ar reprezenta unul dintre acele momente capabile să schimbe direcția unei economii pentru mulți ani. În opinia sa, adevărata problemă nu este doar creșterea dobânzilor plătite de stat, ci faptul că întregul cost al capitalului din economie s-ar majora, afectând companiile, băncile, dezvoltatorii de proiecte energetice și, în final, consumatorii.

Analiza mai arată că energia reprezintă infrastructura pe care se bazează întreaga economie, iar orice majorare a costurilor de producție și finanțare se transmite în lanț către toate sectoarele economice.

Două scenarii pentru România până în 2035 și diferențele dintre ele

AEI precizează că documentul nu reprezintă o prognoză, ci o modelare bazată pe două scenarii privind evoluția sistemului energetic românesc până în anul 2035.

Primul scenariu presupune menținerea statutului de investment grade, stabilizarea finanțelor publice, păstrarea accesului la fondurile europene și reducerea riscului legislativ. În aceste condiții, costul finanțării proiectelor energetice ar rămâne în intervalul 7-8%.

Al doilea scenariu pornește de la ipoteza retrogradării României în categoria junk, ceea ce ar conduce la creșterea primei de risc, la majorarea costului datoriei și la solicitarea unor randamente mai ridicate din partea investitorilor. Potrivit analizei, costul finanțării în energie ar putea urca spre 9-10%, într-un moment în care România și-a propus să atingă aproximativ 31,3 GW capacitate instalată până în 2030, dintre care aproximativ 76% să provină din surse regenerabile.

Autorul explică faptul că proiectele de energie regenerabilă sunt deosebit de sensibile la costul finanțării, deoarece necesită investiții inițiale foarte mari, în timp ce cheltuielile de exploatare sunt reduse. Din acest motiv, nivelul dobânzilor influențează direct costul energiei produse.

În analiza publicată de AEI se mai arată că succesul investițiilor energetice nu este determinat exclusiv de resursele naturale sau de tehnologie, ci de nivelul de încredere pe care investitorii îl acordă unei economii și de costul capitalului.

Investițiile pot migra către alte state dacă România este percepută drept mai riscantă

Potrivit analizei, marile proiecte energetice nu sunt finanțate din profiturile companiilor, ci prin credite bancare și capital atras de pe piețele internaționale, recuperarea investițiilor întinzându-se pe perioade de două sau chiar trei decenii.

Dumitru Chisăliță susține că România pornește deja cu un cost al finanțării ridicat comparativ cu alte state din Europa Centrală și de Est, iar o eventuală retrogradare ar accentua această diferență până la punctul în care numeroase investiții ar putea deveni dificil de finanțat.

Autorul respinge și ideea potrivit căreia investitorii vor continua să aleagă România doar datorită resurselor naturale disponibile.

„În realitate, capitalul nu dezvoltă atașamente emoționale față de nicio țară. Un fond internațional analizează simultan proiecte în România, Polonia, Bulgaria, Cehia sau Croația și alege aproape întotdeauna varianta care oferă cel mai bun raport între rentabilitate și risc. Nu este nevoie ca România să devină o economie instabilă pentru a pierde investiții. Este suficient să fie percepută drept puțin mai riscantă decât vecinii săi. În competiția pentru capital, locul al doilea înseamnă adesea lipsa oricărui proiect”, afirmă acesta.

Analiza avertizează că efectele unei asemenea evoluții nu s-ar vedea imediat, deoarece actualul sistem energetic ar continua să funcționeze. Problemele ar apărea însă în anii următori, când investițiile amânate s-ar traduce prin lipsa unor noi capacități de producție, în timp ce cererea de electricitate ar continua să crească pe fondul electrificării transporturilor, dezvoltării centrelor de date, inteligenței artificiale, pompelor de căldură, digitalizării industriei și economiei bazate pe hidrogen.

AEI avertizează că efectele s-ar transmite în facturi, industrie și economie

Analiza explică faptul că, dacă investițiile în producția internă de energie încetinesc, iar cererea continuă să crească, mecanismele pieței vor conduce inevitabil la scumpirea energiei.

Autorul arată că majorarea costului capitalului nu rămâne doar o problemă pentru investitori, deoarece aceasta se propagă de-a lungul întregului lanț economic. Investitorii solicită contracte mai scumpe pentru a-și proteja rentabilitatea, băncile majorează costurile finanțării, operatorii de rețea investesc mai scump în infrastructură, iar furnizorii transferă aceste costuri către consumatori.

Potrivit analizei, impactul nu se limitează la facturile la energie. Creșterea prețului electricității afectează competitivitatea industriei, inclusiv sectoarele aluminiului, siderurgiei, industriei chimice, materialelor de construcții, industriei alimentare, centrelor de date și producției de componente auto.

AEI avertizează că, în aceste condiții, companiile din state precum Polonia sau Cehia ar putea deveni mai competitive datorită accesului la energie și finanțare mai ieftine, ceea ce ar determina o parte dintre investițiile industriale să ocolească România.

Analiza mai arată că efectele economice s-ar extinde și asupra populației, deoarece energia este un cost prezent în toate activitățile economice. Astfel, majorarea prețurilor la electricitate și gaze ar putea influența costul alimentelor, transportului, serviciilor, construcțiilor și producției industriale, alimentând inflația și reducând puterea de cumpărare.

În partea finală a documentului, autorul atrage atenția că intervențiile fiscale repetate, precum taxele suplimentare, plafonările sau modificările frecvente ale legislației, pot accentua percepția de risc și pot alimenta un cerc vicios în care investițiile scad, oferta de energie se reduce, iar prețurile cresc din nou.

„Paradoxul României este evident. Puține state europene dispun de o combinație atât de diversificată de resurse energetice: hidroenergie, gaze naturale, energie nucleară, potențial eolian atât onshore, cât și offshore, resurse solare importante și perspective reale de a deveni un exportator regional de energie. Totuși, aceste avantaje naturale nu pot compensa lipsa încrederii. Investitorii nu cumpără doar potențial. Ei cumpără, înainte de toate, stabilitate”, concluzionează Dumitru Chisăliță în analiza publicată de AEI.