România ar putea deveni un nod strategic pentru transportul combustibililor NATO. Dumitru Chisăliță: Avem un avantaj pe care alte state trebuie să îl construiască de la zero

Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, apreciază că războiul din Ucraina a schimbat nu doar arhitectura de securitate a Europei, ci și prioritățile logistice ale NATO. Potrivit analizei sale, Alianța acordă din nou o importanță majoră infrastructurii pentru transportul combustibililor, considerată esențială pentru susținerea operațiunilor militare, iar România ar putea deveni un centru logistic strategic pentru întreaga regiune a Mării Negre.

NATO și-a schimbat prioritățile logistice după războiul din Ucraina

Potrivit analizei publicate pe site-ul AEI, în ultimele trei decenii accentul NATO s-a pus pe interoperabilitatea armatelor, tehnologia militară și mobilitatea rapidă a trupelor. Experiența războiului din Ucraina a demonstrat însă că transportul combustibilului cu autocisterne sau pe calea ferată este vulnerabil, costisitor și dificil de susținut într-un conflict de mare intensitate.

În acest context, conductele dedicate transportului produselor petroliere rafinate redevin infrastructuri de importanță strategică, iar NATO analizează extinderea rețelei sale spre flancul estic.

Puțini europeni cunosc existența NATO Pipeline System (NPS), una dintre cele mai importante infrastructuri logistice ale Alianței

Dumitru Chisăliță explică faptul că puțini europeni cunosc existența NATO Pipeline System (NPS), una dintre cele mai importante infrastructuri logistice ale Alianței.

Sistemul transportă combustibili rafinați (kerosen pentru aviație, motorină și benzină) necesari bazelor aeriene, unităților terestre și operațiunilor militare, nu țiței brut.

Cea mai importantă componentă este Central Europe Pipeline System (CEPS), care traversează Europa Occidentală și conectează rafinării, porturi maritime, depozite strategice, baze aeriene și aeroporturi civile. Potrivit datelor prezentate:

• CEPS are aproximativ 5.300 km de conducte;
• conductele au diametre între 6 și 12 inch (150-300 mm);
• sistemul conectează 29 de depozite NATO, rafinării, porturi, baze aeriene și aeroporturi civile;
• capacitatea de stocare este de aproximativ 1,2 milioane metri cubi.

La nivelul întregului NATO Pipeline System:

• infrastructura însumează aproximativ 10.000 km de conducte în 12 state;
• capacitatea totală de stocare este de aproximativ 4,1 milioane metri cubi.

Pe baza caracteristicilor tehnice, analiza estimează că CEPS poate transporta anual între 15 și 30 milioane metri cubi de combustibil, echivalentul a:

• 40.000-80.000 metri cubi pe zi;
• aproximativ 250.000-500.000 de barili pe zi.

După invazia Rusiei în Ucraina, cea mai mare concentrare de trupe aliate din ultimele decenii se află pe flancul estic

Analiza arată că până în 2022 centrul logistic al NATO era concentrat în Europa Occidentală. După invazia Rusiei în Ucraina, cea mai mare concentrare de trupe aliate din ultimele decenii se află pe flancul estic, de la Marea Baltică până la Marea Neagră. În Polonia, România și statele baltice au fost create noi grupuri de luptă, iar baza aeriană Mihail Kogălniceanu este extinsă pentru a deveni una dintre cele mai importante facilități NATO din Europa de Est.

Aceste baze necesită alimentare permanentă și sigură cu combustibil. În prezent, mare parte din această logistică se bazează pe transport rutier, feroviar și naval, soluții considerate suficiente în timp de pace, dar vulnerabile într-un conflict major.

Un avantaj principal al României provine din infrastructura construită în perioada comunistă

Potrivit lui Dumitru Chisăliță, un avantaj principal al României provine din infrastructura construită în perioada comunistă. În timpul Războiului Rece, România a dezvoltat un sistem complex destinat alimentării economiei și armatei în caz de război, care includea:

• rețele de conducte pentru țiței și produse petroliere;
• numeroase depozite militare și civile dispersate;
• legături între rafinăriile din zona Ploiești, porturile petroliere și bazele aeriene.

Analiza precizează că nu există dovezi publice privind existența unui sistem național de depozite subterane comparabil cu cele din unele state NATO sau cu cavernele saline utilizate în alte țări. În schimb, România a avut:

• rezervoare îngropate sau protejate cu valuri de pământ;
• depozite militare camuflate și dispersate;
• instalații proiectate să reziste mai bine bombardamentelor decât rezervoarele de suprafață.

O parte din această infrastructură este utilizată și în prezent. Unele conducte sunt operate de CONPET, anumite depozite militare sunt încă folosite, iar alte tronsoane și facilități au fost conservate, scoase din uz sau privatizate după 1990. În acest context, specialistul subliniază că România nu pornește de la zero, spre deosebire de alte state din regiune.

„România moștenește o infrastructură construită pentru un alt război. Paradoxal, unul dintre avantajele României provine chiar din perioada comunistă. În anii Războiului Rece, România a construit un sistem complex de transport al țițeiului și produselor petroliere. Acesta deservea atât economia națională, cât și necesitățile armatei.

România a avut un sistem strategic de conducte și depozite de combustibili construit în perioada comunistă, conceput pentru a asigura alimentarea armatei și a economiei în caz de război. (…) Aceasta este diferența fundamentală dintre România și multe alte state din regiune, România nu pornește de la zero.

Constanța – Ploiești, un coridor cu valoare strategică. Din perspectiva NATO, cea mai importantă infrastructură românească este reprezentată de legătura dintre Portul Constanța și zona rafinăriilor. Oil Terminal, Petrobrazi, Petrotel și Petromidia formează unul dintre cele mai importante noduri energetice din Europa de Sud-Est.

Conductele care conectează aceste facilități pot reprezenta fundamentul unui viitor coridor logistic destinat alimentării bazelor NATO din România și, ulterior, din Bulgaria și Turcia.

Estimările prezentate în analiza de bază indică faptul că între 250 și 500 km din infrastructura existentă ar putea avea valoare strategică după evaluări tehnice și modernizare.

Aceasta nu înseamnă că România dispune deja de un „CEPS Românesc”, ci că are un avantaj pe care alte state trebuie să îl construiască de la zero”, a explicat președintele AEI.

Președintele AEI consideră că legătura dintre Portul Constanța și zona rafinăriilor reprezintă cea mai valoroasă infrastructură energetică românească

Din perspectiva NATO, președintele AEI consideră că legătura dintre Portul Constanța și zona rafinăriilor reprezintă cea mai valoroasă infrastructură energetică românească.

Oil Terminal, Petrobrazi, Petrotel și Petromidia formează unul dintre cele mai importante noduri energetice din Europa de Sud-Est, iar conductele existente ar putea deveni baza unui viitor coridor logistic pentru alimentarea bazelor NATO din România și ulterior din Bulgaria și Turcia.

Potrivit estimărilor prezentate, între 250 și 500 km din infrastructura existentă ar putea avea valoare strategică după evaluări tehnice și modernizare.

Autorul subliniază că România nu dispune deja de un sistem similar CEPS, însă beneficiază de o infrastructură care poate fi valorificată.

Sunt necesare mai multe investiții pentru integrarea într-un sistem logistic aliat

Pentru integrarea într-un sistem logistic aliat, analiza consideră necesare:

• conducte noi către frontiera cu Bulgaria;
• conexiuni directe cu baza Mihail Kogălniceanu;
• noi stații de pompare;
• terminale moderne pentru încărcare rutieră și feroviară;
• depozite strategice de mare capacitate în Dobrogea;
• sisteme moderne de automatizare și monitorizare.

În funcție de soluția tehnică aleasă, între 300 și 400 km de conducte noi ar putea completa infrastructura existentă.

Deși costurile ar fi ridicate, acestea ar putea fi acoperite prin programe NATO și ale Uniunii Europene dedicate mobilității militare și infrastructurii critice.

Efectele economice ar putea depăși componenta militară

Analiza susține că efectele economice ar putea depăși componenta militară. Construcția unei astfel de infrastructuri ar însemna lucrări de sute de milioane de euro și ar genera:

• contracte pentru industria românească;
• lucrări de construcții și montaj;
• producția de echipamente;
• automatizări industriale;
• sisteme de securitate;
• servicii de mentenanță;
• noi locuri de muncă.

În plus, dacă statul ar păstra proprietatea asupra conductelor și ar opta pentru concesionare sau operare în parteneriat, România ar putea obține venituri recurente estimate la 20-30 milioane de euro anual, în timp ce modernizarea ar putea fi finanțată în mare parte din fonduri europene și aliate.

Importanța Portului Constanța a crescut considerabil după izbucnirea războiului din Ucraina

Dumitru Chisăliță arată că importanța Portului Constanța a crescut considerabil după izbucnirea războiului din Ucraina, devenind una dintre principalele rute logistice pentru exporturile ucrainene și aprovizionarea regiunii.

Integrarea într-o rețea NATO de transport al combustibililor ar transforma Constanța într-unul dintre principalele noduri logistice energetice ale Alianței, iar în jurul portului s-ar putea dezvolta noi terminale, depozite, facilități industriale și servicii logistice cu efecte economice pe termen lung.

Orice infrastructură strategică devine automat infrastructură critică

Analiza avertizează că orice infrastructură strategică devine automat infrastructură critică. Conductele și depozitele ar necesita protecție permanentă împotriva sabotajului, atacurilor cibernetice și amenințărilor hibride, ceea ce presupune investiții suplimentare în securitate, supraveghere și intervenție.

Totodată, proiectul ar putea genera dificultăți administrative, exproprieri și controverse politice interne. În acest context, președintele AEI consideră că participarea României ar trebui negociată astfel încât:

• proprietatea asupra infrastructurii să rămână românească;
• utilizarea să se realizeze prin concesiuni sau acorduri de operare;
• modernizarea să fie finanțată în principal din fonduri externe;
• firmele românești să participe la lucrări și mentenanță;
• investițiile să includă și infrastructură civilă, precum porturi, căi ferate și drumuri.

Dumitru Chisăliță apreciază că extinderea sistemului NATO de conducte ar putea aduce mai multe beneficii

În analiza sa, Dumitru Chisăliță apreciază că extinderea sistemului NATO de conducte ar putea aduce:

• investiții de sute de milioane de euro în conducte, stații de pompare, depozite, drumuri de acces, sisteme de securitate și automatizare;
• contracte pentru companiile românești;
• consolidarea prezenței militare aliate și noi investiții în baze și facilități logistice;
• o influență mai mare a României în planificarea logistică și operațională a NATO;
• venituri din taxe de utilizare, chirii și investiții conexe în energie și transport;
• dar și responsabilitatea de a proteja și întreține infrastructura strategică.

Potrivit analizei, extinderea sistemului de conducte ar implica și o serie de riscuri pentru România. Conductele, depozitele și nodurile logistice ar deveni infrastructură critică și, implicit, ținte strategice, în contextul în care România, Bulgaria și Turcia și-au extins deja cooperarea pentru protejarea infrastructurii critice din regiunea Mării Negre.

Totodată, România ar putea suporta costuri importante pentru achiziția terenurilor, măsurile de securitate, conectările locale, obținerea autorizațiilor și lucrările de mentenanță. Autorul analizei atrage atenția și asupra riscurilor politice interne, proiectul putând fi prezentat drept o militarizare a României, precum și asupra posibilelor probleme de mediu, exproprieri și conflicte cu proprietari sau comunități locale. În același timp, integrarea într-o astfel de infrastructură ar presupune și o dependență mai mare de deciziile comune ale NATO privind operarea și stabilirea priorităților sistemului.