România ar trebui să fie mai mult decât „flancul estic” al NATO. Dumitru Chisăliță: Trebuie să spunem aliaților că oferim mai mult decât teritoriu

Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, a publicat o analiză amplă în care susține că România trebuie să își redefinească poziția strategică în cadrul NATO și al Uniunii Europene.

Dumitru Chisăliță propune un nou rol strategic pentru România în NATO și UE

Analiza publicată pe site-ul AEI arată că România nu ar mai trebui să fie prezentată în primul rând drept „flanc estic”, formulă care și-a dovedit utilitatea politică după 2014 și, mai ales, după declanșarea războiului din Ucraina în 2022, dar care limitează ambițiile strategice ale țării, sugerând o poziție periferică și defensivă.

În schimb, Dumitru Chisăliță propune ca România să fie definită drept Platformă Strategică Euro-Atlantică a Mării Negre, un nod central în care se întâlnesc securitatea NATO, autonomia industrială europeană, energia regională, conectivitatea cu Ucraina, Republica Moldova, Caucazul de Sud și Asia Centrală, precum și reconstrucția postbelică a Ucrainei.

România nu trebuie să fie doar un avanpost defensiv al NATO, ci infrastructura politică, militară, energetică, industrială și logistică

Autorul analizei consideră că această schimbare nu este una semantică, ci operațională. În opinia sa, o țară definită drept flanc solicită protecție, în timp ce o țară definită drept platformă oferă capacități logistice, energetice, industriale, de securitate și influență regională. Astfel, România ar trebui să transforme poziția sa geografică, percepută drept vulnerabilitate, într-un avantaj strategic.

Analiza susține că România nu trebuie să fie doar un avanpost defensiv al NATO, ci infrastructura politică, militară, energetică, industrială și logistică prin care spațiul euro-atlantic proiectează stabilitate în regiunea Mării Negre, sprijină Ucraina și Republica Moldova, reduce dependențele strategice și consolidează conectivitatea dintre Europa, Caucaz, Asia Centrală și Mediterana.

„România trebuie să înceteze să se definească preponderent prin formula de „flanc estic”. Termenul a avut utilitate politică după 2014 și mai ales după 2022, dar limitează ambiția strategică, descrie o margine, o linie de apărare, un spațiu expus. În noua competiție geopolitică, România trebuie să fie prezentată ca Platformă Strategică Euro-Atlantică a Mării Negre, un nod central unde se întâlnesc securitatea NATO, autonomia industrială europeană, energia regională, conectivitatea cu Ucraina, Republica Moldova, Caucazul de Sud și Asia Centrală, precum și reconstrucția post-război a Ucrainei.

Schimbarea nu este semantică, ci operațională. O țară definită ca flanc cere protecție. O țară definită ca platformă oferă capacitate, conectivitate, industrie, energie, logistică, securitate și influență. România trebuie să transforme geografia de risc în geografie de valoare strategică.

România nu trebuie să fie doar avanpost defensiv al NATO, ci infrastructura politică, militară, energetică, industrială și logistică prin care spațiul euro-atlantic proiectează stabilitate în Marea Neagră, sprijină Ucraina și Republica Moldova, reduce dependențele și construiește conectivitate între Europa, Caucaz, Asia Centrală și Mediterana”, a subliniat Dumitru Chisăliță.

Marea Neagră este o zonă-cheie pentru securitate, energie, transport, supraveghere maritimă și acces către Caucaz și Asia Centrală

Analiza este publicată în contextul Summitului NATO de la Ankara, desfășurat în perioada 7-8 iulie 2026, pe fondul continuării războiului dintre Rusia și Ucraina, al solicitărilor Statelor Unite privind o împărțire mai echilibrată a cheltuielilor de apărare și al eforturilor Europei de extindere a industriei sale de apărare.

În același timp, Marea Neagră este prezentată drept o zonă-cheie pentru securitate, energie, transport, supraveghere maritimă și acces către Caucaz și Asia Centrală.

Autorul amintește și deciziile adoptate la Summitul NATO de la Haga din 2025, unde statele aliate au convenit să investească anual până în 2035 echivalentul a 5% din PIB pentru apărare și domenii conexe. Din acest total, 3,5% este destinat cerințelor militare de bază, iar 1,5% infrastructurii, rezilienței, apărării civile, inovării și industriei de apărare.

În paralel, Uniunea Europeană a adoptat în 2025 o strategie pentru Marea Neagră axată pe securitate, reziliență, prosperitate și conectivitate, care include investiții în infrastructură de transport, energie și digitalizare, protejarea infrastructurilor critice și crearea unui hub de securitate maritimă.

Conceptul de „flanc estic” nu mai este suficient, argumentează președintele AEI

Dumitru Chisăliță argumentează că termenul „flanc” definește periferia și apărarea statică, în timp ce noțiunea de platformă strategică exprimă mobilitate, producție, energie, logistică și capacitatea de a conecta interesele aliaților.

Totodată, conceptul de platformă presupune un rol activ în arhitectura NATO și UE și integrează apărarea cu economia, energia, tehnologia și reconstrucția regională.

Interesele SUA și ale UE coincid în ceea ce privește descurajarea Rusiei

Analiza arată că interesele Statelor Unite și ale Uniunii Europene coincid în ceea ce privește descurajarea Rusiei, sprijinirea Ucrainei și reducerea dependențelor strategice, însă există diferențe privind autonomia europeană în domeniul apărării, politica industrială, relațiile comerciale cu China, energia și împărțirea costurilor.

În acest context, România ar trebui să joace rolul unei interfețe între Washington și Bruxelles, fiind în același timp stat membru UE care implementează obiective NATO și membru NATO care transformă fondurile europene în infrastructură regională de securitate.

Analiza propune ca România să solicite:

• centre regionale de producție, mentenanță și stocare militară;
• combinarea gazului natural lichefiat (LNG) american, a gazelor din Marea Neagră, energiei nucleare și Coridorului Vertical;
• dezvoltarea unui hub regional de cloud securizat și securitate cibernetică;
• criterii stricte de securitate pentru infrastructurile digitale, energetice și portuare.

Energia nu mai reprezintă doar o marfă, ci un instrument de influență și suveranitate

Dumitru Chisăliță afirmă că energia nu mai reprezintă doar o marfă, ci un instrument de influență și suveranitate. În opinia sa, România beneficiază de trei avantaje majore:

• producția internă de energie;
• accesul la Marea Neagră;
• poziția de tranzit între Grecia, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina și Europa Centrală.

Analiza acordă o atenție deosebită proiectului Neptun Deep, dezvoltat de OMV Petrom și Romgaz, investiție estimată la până la 4 miliarde de euro. Prima producție de gaze este planificată pentru anul 2027, iar estimările publice indică aproximativ 8 miliarde de metri cubi anual, ceea ce ar putea dubla producția României și transforma țara într-un exportator regional net de gaze naturale.

Autorul consideră că Neptun Deep trebuie tratat drept un activ strategic și nu doar ca un proiect comercial.

Analiza evidențiază rolul Coridorului Vertical, care conectează Grecia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina

Analiza evidențiază rolul Coridorului Vertical, care conectează Grecia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina. Prin terminalele LNG din Grecia, inclusiv Alexandroupolis, gazele naturale lichefiate ar putea ajunge către Ucraina și Republica Moldova, în timp ce gazele extrase din Marea Neagră ar completa fluxurile inverse.

În acest context, România ar trebui:

• să integreze Neptun Deep în securitatea energetică NATO și UE;
• să extindă infrastructura de transport a gazelor spre Republica Moldova, Ucraina și Europa Centrală;
• să utilizeze Coridorul Vertical pentru LNG american, gaze din Azerbaidjan și gaze românești;
• să accelereze proiectele nucleare de la Cernavodă și reactoarele modulare mici (SMR);
• să protejeze infrastructura offshore, conductele, cablurile submarine, stațiile de comprimare și porturile.

Dumitru Chisăliță arată că Polonia a reunit terminalul LNG de la Świnoujście, Baltic Pipe și investițiile militare într-o strategie națională de securitate. Grecia și-a consolidat importanța strategică prin dezvoltarea Alexandroupolis ca terminal LNG și port cu rol militar.

Turcia și-a construit influența folosindu-se de controlul asupra Strâmtorilor, industria militară și diplomația regională. În opinia autorului, România ar trebui să urmeze exemple similare, dezvoltând Portul Constanța, Neptun Deep, Coridorul Vertical și industria de apărare într-o strategie integrată.

Războiul din Ucraina și competiția economică globală au demonstrat vulnerabilitățile Europei în mai multe domenii

Analiza susține că războiul din Ucraina și competiția economică globală au demonstrat vulnerabilitățile Europei în domenii precum muniția, dronele, senzorii, electronica, bateriile și semiconductorii.

Autorul amintește obiectivele stabilite prin Critical Raw Materials Act, potrivit cărora până în 2030 Uniunea Europeană urmărește extragerea în interiorul spațiului comunitar a cel puțin 10% din necesarul anual de materii prime critice, procesarea a 40%, reciclarea a 25% și limitarea dependenței de un singur stat terț la maximum 65%.

România ar trebui să utilizeze acest cadru pentru dezvoltarea proiectelor de procesare, rafinare, reciclare și stocare strategică.

Totodată, țara ar trebui să solicite finanțare europeană pentru parcuri industriale dual-use, includerea Portului Constanța și a coridoarelor feroviare către Ucraina și Republica Moldova în proiectele strategice europene, centre de mentenanță NATO, contracte de offset și integrarea IMM-urilor românești în lanțurile de aprovizionare ale industriei de apărare.

România ar trebui să dezvolte un cloud guvernamental interoperabil cu standardele NATO

Analiza subliniază că o platformă strategică modernă înseamnă și cloud securizat, inteligență artificială, securitate cibernetică, senzori, comunicații, semiconductori și infrastructură digitală.

Autorul amintește că AI Act este în vigoare din 1 august 2024 și că European Chips Act urmărește dublarea cotei europene pe piața mondială a semiconductorilor la 20%.

În opinia sa, România ar trebui să dezvolte un cloud guvernamental interoperabil cu standardele NATO, centre de date alimentate din surse sigure de energie, capacități cyber pentru infrastructurile critice și aplicații AI dedicate logisticii, securității maritime și managementului situațiilor de criză.

De asemenea, analiza recomandă introducerea criteriului de securitate națională în achizițiile privind cloud-ul, rețelele 5G și 6G, infrastructurile portuare și energetice, utilizarea contractelor multivendor, dezvoltarea unor centre regionale de testare cibernetică și consolidarea cooperării cu SUA, Uniunea Europeană, Coreea de Sud, Japonia și Taiwan.

România ar trebui să solicite ca Marea Neagră să fie tratată drept spațiu de investiții industriale și nu doar ca zonă de risc

Analiza evidențiază transformările prin care trece industria de apărare NATO, inclusiv orientarea către coproducție, mentenanță în Europa și extinderea capacităților de producție pentru muniție, drone și sisteme de apărare.

În acest context, România ar trebui să solicite ca Marea Neagră să fie tratată drept spațiu de investiții industriale și nu doar ca zonă de risc.

Portul Constanța, baza Mihail Kogălniceanu, coridoarele feroviare și rutiere spre Ucraina și Republica Moldova, Dunărea și infrastructura energetică offshore sunt prezentate drept o rețea dual-use ce trebuie finanțată de NATO și Uniunea Europeană.

Autorul propune transformarea Portului Constanța într-un „Rotterdam strategic al Mării Negre”, capabil să gestioneze transport comercial, logistică militară, cereale ucrainene, echipamente NATO, mentenanță navală și protecția infrastructurilor submarine, prin investiții în dragare, digitalizare, securitate cibernetică, terminale specializate și sisteme antidrone.

Dumitru Chisăliță consideră că România ar trebui să solicite NATO o prezență aliată mai robustă în Marea Neagră

În analiza sa, Dumitru Chisăliță consideră că România ar trebui să solicite NATO o prezență aliată mai robustă în Marea Neagră, protecția infrastructurilor energetice și submarine, integrarea Portului Constanța în mobilitatea militară, dezvoltarea centrelor regionale de mentenanță și producție militară și consolidarea supravegherii maritime, aeriene și cibernetice.

Uniunii Europene ar trebui să îi ceară finanțarea prioritară a infrastructurii dual-use, operaționalizarea hubului de securitate maritimă de la Marea Neagră, includerea României în proiecte privind materiile prime critice, bateriile, hidrogenul, energia nucleară, semiconductorii și cloud-ul securizat, precum și accelerarea finanțărilor pentru Coridorul Vertical și interconectările energetice.

În relația cu Statele Unite, analiza propune dezvoltarea unui parteneriat energetic extins, investiții în rețele și infrastructuri offshore, coproducție și mentenanță militară, investiții industriale americane în România și cooperare în domeniul securității cibernetice, inteligenței artificiale și cloud-ului.

România nu ar trebui să accepte reducerea Mării Negre la un subiect secundar al flancului estic

Autorul susține că România nu ar trebui să accepte:

• reducerea Mării Negre la un subiect secundar al flancului estic;
• contracte de apărare fără transfer de tehnologie și implicarea industriei românești;
• finanțări europene care ocolesc infrastructura românească;
• dependențe tehnologice cu riscuri geopolitice;
• tratarea proiectului Neptun Deep exclusiv ca investiție comercială.

În final, Dumitru Chisăliță afirmă că România are nevoie de o nouă doctrină de poziționare strategică. Potrivit acestuia, țara nu trebuie să fie definită prin vulnerabilitate și poziție periferică, ci prin capacitatea de a oferi acces la Marea Neagră, energie, logistică, industrie, conectivitate, sprijin pentru Ucraina și Republica Moldova, securitate cibernetică și contribuții la reconstrucția regională.

„Reducerea Mării Negre la o anexă a agendei baltice sau la o temă secundară a flancului estic. Contracte de apărare fără transfer tehnologic, mentenanță locală sau participare industrială românească.

Finanțări europene care ocolesc infrastructura românească în favoarea unor coridoare alternative mai puțin relevante pentru Ucraina și Moldova. Dependențe tehnologice netestate din punct de vedere cyber sau provenite din ecosisteme cu risc geopolitic.

Tratarea Neptun Deep ca simplu proiect comercial, nu ca activ strategic regional. România are nevoie de o doctrină de poziționare. Nu este suficient să repetăm că suntem pe flancul estic. Această formulă recunoaște riscul, dar nu exprimă valoarea. România trebuie să spună aliaților că oferă mai mult decât teritoriu: oferă acces la Marea Neagră, energie, logistică, industrie, conectivitate, sprijin pentru Ucraina și Moldova, securitate cibernetică și capacitate de reconstrucție regională.

Mesajul politic trebuie să fie ferm, România nu cere doar garanții; România propune o arhitectură. România nu este marginea alianței; este platforma prin care alianța își apără și își proiectează interesele la Marea Neagră. România nu trebuie să fie definită de vulnerabilitate, ci de capacitatea de a transforma vulnerabilitatea regională în avantaj strategic euro-atlantic”, a conchis acesta.