Alex Coita analizează rezultatele summitului NATO de la Ankara. Ce notă primește România pentru prestația diplomatică

Analistul politic Alex Coita consideră că România a obținut un rezultat peste așteptări la summitul NATO desfășurat la Ankara, în ciuda crizei politice interne. În analiza sa, acesta apreciază că delegația română a valorificat aproape la maximum contextul dificil în care s-a prezentat la reuniunea Alianței. Potrivit lui, participarea României trebuie evaluată în funcție de condițiile politice existente, dar și de rezultatele concrete obținute în domeniul securității și industriei de apărare.

Alex Coita explică de ce summitul NATO de la Ankara a reprezentat un test major pentru România

Analistul politic Alex Coita apreciază că România a participat la summitul NATO de la Ankara într-un moment de maximă vulnerabilitate politică, iar acest context trebuie luat în calcul atunci când este evaluată prestația delegației române.

Acesta arată că țara a ajuns la reuniunea Alianței fără un guvern cu puteri depline, după căderea Executivului prin moțiune de cenzură, în condițiile în care două tentative de formare a unei noi majorități au eșuat, iar un cabinet interimar administra doar problemele curente. În același timp, scena politică era dominată de conflicte interne, în timp ce Parlamentul își încheiase activitatea.

„România a ajuns la summitul NATO de la Ankara exact cum nu ți-ai dori să ajungi la unul dintre cele mai importante momente diplomatice ale ultimilor ani: cu un guvern căzut prin moțiune de cenzură pe 5 mai, două încercări eșuate de formare a unei noi majorități, un executiv interimar care administrează prezentul fără să poată angaja viitorul, cu parlamentarii deja la plajă și o clasă politică preocupată aproape exclusiv de bandajarea propriilor orgolii. În mod normal, acesta este genul de context în care o țară pierde vizibilitate, pierde inițiativă și încearcă, pur și simplu, să stea de o parte și să nu încurce lucrurile. Dacă summitul de la Ankara ar fi fost un examen, condițiile obiective impuneau ca obiectiv un singur lucru: obținerea unei note de trecere, și atât”, afirmă Alex Coita.

În opinia sa, tocmai aceste circumstanțe justifică o evaluare diferită a rezultatului obținut de România.

„Tocmai de aceea cred că participarea României trebuie evaluată diferit. Dacă ar fi să îi dau o notă, aceasta ar fi între 7 și 7,5 din 10. Într-un an obișnuit, probabil că nimeni nu ar considera-o spectaculoasă. În vara lui 2026 însă, este un rezultat remarcabil, pentru că reflectă aproape maximul pe care România îl putea obține cu resursele politice pe care le avea la dispoziție. Și cred că acesta este primul examen important de politică externă al președintelui Nicușor Dan. Nu pentru că ar fi produs un succes istoric, ci pentru că a demonstrat că, atunci când restul statului funcționează în regim de avarie, Președinția poate păstra direcția și poate livra un rezultat peste așteptări”, susține analistul politic.

De asemenea, Alex Coita explică faptul că reuniunea de la Ankara nu a avut caracterul unui summit obișnuit, întrucât agenda a fost dominată de decizii privind viitorul industriei de apărare și al investițiilor strategice.

„Ca să înțelegem de unde vine această notă, trebuie să ne uităm mai întâi la examen, nu la catalog. Ankara nu a fost un summit de rutină. A fost primul summit după asumarea obiectivului ca aliații să aloce 5% din PIB pentru apărare până în 2035, primul după anunțul Washingtonului privind reducerea unei părți a prezenței militare americane în Europa și primul în care accentul s-a mutat vizibil de la declarații politice către industrie, finanțare, tehnologie și capacitatea Alianței de a produce capabilitățile de care va avea nevoie în următorul deceniu. În marja summitului s-au discutat mecanisme financiare noi, programe comune de achiziții, drone, inteligență artificială, lanțuri industriale și proiecte estimate la zeci de miliarde de dolari. Cu alte cuvinte, Ankara a fost mai puțin despre fotografii de familie și mai mult despre cine va ocupa pozițiile importante în noua economie a apărării occidentale”, arată acesta.

Participarea României la proiecte NATO și industria de apărare sunt considerate principalele câștiguri

În analiza sa, Alex Coita susține că unul dintre cele mai importante rezultate ale summitului îl reprezintă includerea României printre statele fondatoare ale viitoarei Defence, Security and Resilience Bank.

„Privit din această perspectivă, primul câștig al României este, paradoxal, și cel mai puțin discutat. Bucureștiul intră între cele nouă state fondatoare ale Defence, Security and Resilience Bank, alături de Canada, Belgia, Grecia, Letonia, Luxemburg, Albania, Turcia și Ucraina. Dacă proiectul va urma calendarul convenit la Montréal, banca ar urma să devină operațională în 2027 și să poată mobiliza până la 100 de miliarde de lire sterline pentru finanțarea industriei de apărare, a lanțurilor de aprovizionare și a companiilor care vor susține reînarmarea occidentală. Mai mult, România este în cărți pentru găzduirea unuia dintre birourile regionale ale instituției. Într-o perioadă în care competiția dintre state începe să se mute de la procentul din PIB către capacitatea de a atrage investiții, producție și tehnologie, acesta este, în opinia mea, cel mai important rezultat concret obținut de România la Ankara”, afirmă analistul.

Acesta consideră că România a obținut rezultate și în ceea ce privește poziționarea strategică în cadrul Alianței, prin menținerea Flancului Estic și a regiunii Mării Negre între prioritățile NATO, dar și prin participarea la viitoarea platformă de supraveghere aeriană GlobalEye și la inițiativele comune dedicate dronelor și supravegherii aeriene.

În același timp, Alex Coita atrage atenția asupra unui aspect insuficient valorificat în spațiul public, respectiv prezența industriei românești la NATO Defence Industry Forum.

„La fel de importantă este dimensiunea industrială, aproape absentă din dezbaterea publică de la noi. Pentru prima dată, cinci companii românești – Romarm, OVES Enterprise, Orbotix Industries, Optoelectronica 2001 și Autonomous Flight Technology – au fost prezente la NATO Defence Industry Forum, evenimentul care a însoțit summitul și unde s-au discutat programe industriale evaluate la peste 50 de miliarde de dolari. Optoelectronica 2001 venea după performanța de la exercițiul NATO de la Capul Midia, unde sistemul său anti-dronă neutralizase toate țintele alocate, inclusiv drone militare din clasa a doua. OVES dezvoltă tehnologii utilizate deja în Ucraina, iar Orbotix produce la Brașov drone autonome și sisteme bazate pe inteligență artificială. România nu mai este absentă din noul ecosistem industrial al NATO. Problema este că statul român încă nu știe să transforme această prezență într-un avantaj politic și economic. Aproape nimeni nu a comunicat public participarea acestor companii, iar oportunitatea de a le proiecta ca parte a noii industrii europene de apărare a fost, în mare măsură, ratată”, afirmă acesta.

Analistul subliniază că România nu a reușit să obțină o întâlnire bilaterală cu președintele american Donald Trump și nici noi angajamente privind extinderea prezenței militare americane. Totuși, acesta consideră relevante întâlnirea cu delegația bipartizană a Congresului Statelor Unite, în cadrul căreia au fost discutate dezvoltarea bazei de la Mihail Kogălniceanu și investițiile americane, precum și întrevederea președintelui Nicușor Dan cu omologul sud-coreean, Lee Jae-myung.

Alex Coita consideră că următoarea provocare este ca România să propună inițiative în interiorul Alianței
Analistul politic apreciază că principalul punct vulnerabil al României rămâne lipsa unor inițiative proprii care să influențeze agenda NATO, în condițiile în care alte state au venit la Ankara cu proiecte concrete.

„Unde cred că România mai are de recuperat este la capitolul inițiativă. Polonia a venit la Ankara cu proiecte concrete privind extinderea infrastructurii logistice NATO către Flancul Estic. Turcia a folosit summitul pentru a-și consolida poziția de actor industrial și tehnologic major al Alianței. România a consolidat ceea ce avea deja, dar nu a reușit încă să impună o inițiativă proprie care să structureze agenda aliată. Tocmai aici cred că se află următorul obiectiv: transformarea Mării Negre dintr-un dosar pe care România îl susține într-un dosar pe care România îl conduce, fie că vorbim despre infrastructură critică, mobilitate militară, deminare sau integrarea industriei regionale de apărare”, afirmă Alex Coita.

În evaluarea sa, rezultatul obținut la Ankara trebuie privit prin prisma contextului politic intern, care a limitat capacitatea de negociere a autorităților române.

„Acesta este motivul pentru care cred că Ankara trebuie privită ca un succes moderat. România nu a luat nota 10 și nici nu avea cum. Dar nici nu s-a limitat să treacă examenul. A obținut aproape maximul pe care îl putea obține în condițiile în care s-a prezentat la unul dintre cele mai importante summituri NATO din ultimii ani fără guvern și cu o clasă politică preocupată aproape exclusiv de propriile lupte interne. Din acest motiv cred că principalul merit politic al rezultatului îi aparține președintelui Nicușor Dan”, susține analistul politic.

În finalul analizei, Alex Coita avertizează că viitoarele reuniuni internaționale vor reprezenta un test diferit pentru România, dacă situația politică internă se va stabiliza.

„Următorul examen va fi însă mult mai dificil. Dacă România va avea în sfârșit un guvern stabil, atunci nota de trecere nu va mai fi suficientă. Atunci vom putea evalua dacă Bucureștiul este capabil să treacă de la statutul de participant credibil la cel de stat care propune, influențează și modelează agenda Alianței”, încheie Alex Coita.