ANAF explică taxele pentru terenurile date în arendă. Proprietarii trebuie să verifice ce obligații fiscale au

ANAF a prezentat regulile fiscale aplicabile veniturilor obținute din arendarea terenurilor agricole, în cadrul unui seminar online organizat miercuri, 8 iulie 2026. Instituția a clarificat modul de calcul al impozitului, obligațiile privind declararea acestuia și situațiile în care poate apărea obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS). Informațiile îi vizează direct pe proprietarii de terenuri agricole, fermieri, contabili și toate persoanele fizice care obțin venituri din contracte de arendă.

ANAF arată cum se calculează impozitul pentru veniturile obținute din arendă

ANAF precizează că veniturile din arendă sunt realizate atunci când o persoană fizică pune la dispoziția unei alte persoane bunuri agricole din patrimoniul personal, cel mai frecvent terenuri agricole, în schimbul unei sume de bani sau al unor produse agricole.

Valoarea venitului brut este stabilită în funcție de prevederile contractului de arendă și include atât sumele încasate în bani, cât și echivalentul în lei al produselor primite drept plată, scriu cei de la DC Business.

Atunci când plata arendei se face în produse agricole, acestea sunt evaluate în lei utilizând prețurile medii stabilite prin hotărârile consiliilor județene sau, după caz, prin hotărârea Consiliului General al Municipiului București.

În ceea ce privește impozitarea, regulile fiscale prevăd că proprietarul terenului nu calculează și nu plătește singur impozitul, dacă plata este efectuată de un arendaș care are obligația reținerii la sursă.

Potrivit explicațiilor prezentate de ANAF, venitul net din arendă se stabilește la fiecare plată prin aplicarea unei cote forfetare de cheltuieli de 20% din venitul brut. Asupra venitului net se aplică apoi cota de impozit de 10%, acesta fiind un impozit final.

Un exemplu prezentat de instituție arată că, pentru o arendă brută de 1.000 de lei, venitul net impozabil este de 800 de lei, iar impozitul datorat este de 80 de lei. Calculul, reținerea și plata acestui impozit revin arendașului.

Tot arendașul are obligația de a declara impozitul reținut prin formularul 112 și de a vira suma la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care impozitul a fost reținut.

Când apare obligația de plată a CASS și ce trebuie să urmărească proprietarii

Pentru veniturile obținute din arendă nu se datorează contribuția de asigurări sociale (CAS). În schimb, în anumite situații poate exista obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS), în funcție de nivelul veniturilor realizate.

Pentru anul fiscal 2026, ANAF arată că plafonul relevant este echivalentul a șase salarii minime brute pe țară, respectiv 24.300 de lei, valoare calculată pe baza salariului minim brut de 4.050 de lei utilizat la stabilirea obligațiilor fiscale anuale.

La verificarea depășirii acestui plafon nu sunt luate în calcul exclusiv veniturile din arendă. Legislația fiscală impune cumularea acestora cu alte categorii de venituri, inclusiv cele provenite din drepturi de proprietate intelectuală, cedarea folosinței bunurilor, investiții, activități agricole, silvicultură, piscicultură sau din alte surse.

Clarificările prezentate de ANAF sunt importante pentru proprietarii de terenuri agricole care încasează venituri din arendă și doresc să își verifice corect obligațiile fiscale în raport cu arendașul.

În practică, aceștia trebuie să se asigure că impozitul a fost calculat și reținut în mod corespunzător, că formularul 112 a fost depus de plătitorul venitului și că veniturile totale realizate într-un an fiscal nu depășesc plafonul de la care apare obligația de plată a CASS.

Situația poate deveni mai complexă în cazul proprietarilor care încasează arendă de la mai mulți arendași sau obțin simultan și alte categorii de venituri. În astfel de cazuri, obligația privind plata contribuției la sănătate se stabilește în funcție de totalul veniturilor relevante realizate într-un an fiscal, și nu prin raportare la un singur contract de arendă.