Europa intră în iarnă cu depozitele de gaze doar 57% pline. Prețurile au crescut cu 120%. Ce urmează pentru consumatori

Prețurile europene ale gazelor au crescut cu 120% în 2026, iar riscurile reduse legate de depozitare și aprovizionare lasă Europa vulnerabilă la o iarnă costisitoare Europa traversează un nou val de căldură în această vară, iar temperaturile ridicate pun presiune suplimentară pe sistemul energetic înaintea sezonului rece.

Prețurile gazelor din Europa s-au dublat în 2026. Urmează testul decisiv al iernii

Valorile record ale temperaturilor determină creșterea cererii de energie electrică, în timp ce seceta și căldura afectează producția de energie hidroelectrică și nucleară. În aceste condiții, centralele electrice pe gaz sunt nevoite să acopere o parte din deficit, tocmai într-o perioadă în care Europa ar trebui să își refacă stocurile pentru iarnă. Presiunea se reflectă deja pe piața angro a gazelor, unde prețurile au înregistrat creșteri importante.

Contractele futures olandeze TTF, principalul reper pentru prețul gazelor naturale din Europa, au urcat cu aproximativ 120% de la începutul anului 2026. Pe 18 august, acestea au ajuns la aproximativ 63,7 euro pe megawatt-oră.

Nivelul rămâne totuși mult sub maximul de 350 EUR/MWh atins în timpul crizei energetice din 2022, declanșată de invazia Rusiei în Ucraina. Situația actuală este diferită, dar Europa intră în sezonul rece cu stocuri reduse și cu o marjă mai mică pentru absorbirea unui nou șoc asupra ofertei. Vremea a devenit astfel unul dintre principalii factori care pot influența evoluția pieței, fiind o variabilă asupra căreia nu există control direct.

De ce cresc din nou prețurile la gazele naturale din Europa

Creșterea prețurilor s-a intensificat într-un moment sensibil pentru piața europeană. În mod obișnuit, lunile de vară sunt folosite pentru refacerea rezervelor de gaze înainte ca gospodăriile să înceapă să le consume pentru încălzire. În 2026, procesul de umplere a depozitelor s-a suprapus cu mai multe perturbări ale aprovizionării și producției de energie.

Strâmtoarea Hormuz rămâne practic închisă, Norvegia se confruntă cu întreruperi extinse la câmpurile de gaze, iar seceta a redus producția hidroelectrică și nucleară.

În același timp, centralele pe gaz au preluat o parte din necesarul suplimentar de energie electrică generat de valul de căldură. Astfel, cererea pentru gaz crește într-un moment în care același combustibil este necesar pentru refacerea rezervelor destinate iernii. Rezultatul este o piață în care presiunea asupra ofertei rămâne ridicată.

„Mai multe riscuri adverse la nivelul ofertei s-au materializat, iar nivelurile de stocare a gazelor sunt la un nivel scăzut din punct de vedere istoric înainte de sezonul de încălzire”, a declarat Daniel Kral, economist la Oxford Economics.

Firma estimează că își va majora în septembrie previziunile privind prețurile gazelor naturale din Europa. Media ar putea ajunge la aproape 60 EUR/MWh în trimestrul al patrulea din 2026 și în primul trimestru din 2027, comparativ cu 45 EUR/MWh în prezent.

Europa consumă mai puțin gaz, dar rămâne vulnerabilă la frig

Europa și-a redus consumul de gaze cu aproximativ 15%-20% față de 2021. Industria utilizează mai puțin gaz, producția de energie regenerabilă a crescut, iar pompele de căldură au înlocuit o parte din sistemele de încălzire bazate pe gaz. În același timp, oferta globală de GNL s-a extins, iar Europa dispune acum de mai multe terminale de import și poate atrage încărcături suplimentare atunci când prețurile cresc.

Aceste schimbări reduc considerabil probabilitatea unei penurii fizice totale în comparație cu situația din timpul crizei energetice din 2021-2022. Consumul mai redus nu înseamnă însă că Europa a eliminat vulnerabilitatea asociată unei ierni neobișnuit de reci.

Oxford Economics arată că relația dintre temperatură și cererea de gaze rămâne aproape perfectă. Iarna trecută, când temperaturile au coborât pentru scurt timp sub media pe termen lung, economiile de gaze ale Europei față de nivelurile de dinainte de 2021 au scăzut la doar 5%-10%.

Europa și-a redus necesarul obișnuit de gaze, însă nu și-a eliminat dependența de acest combustibil atunci când temperaturile scad semnificativ. De aceea, nivelul stocurilor are un rol important în echilibrul pieței. Depozitele funcționează ca o rezervă între o iarnă obișnuită și un eventual șoc asupra aprovizionării.

Atunci când stocurile sunt ridicate, comercianții pot absorbi perioadele reci fără să concureze agresiv pentru noi cantități de gaz. În schimb, când rezervele sunt reduse, fiecare perioadă cu temperaturi mai mici decât cele anticipate poate crește presiunea asupra aprovizionării.

Nivelul depozitelor, unul dintre indicatorii esențiali

La începutul lunii august, depozitele europene de gaze erau umplute în proporție de aproximativ 57%. Datele Gas Infrastructure Europe indicau un nivel de 57,1% la 1 august, cea mai redusă valoare pentru această dată din seria istorică.

Regulile Uniunii Europene prevăd în continuare un nivel de stocare de 90%, însă statele membre beneficiază acum de o flexibilitate mai mare în privința momentului în care trebuie atins acest obiectiv. Ținta de 90% poate fi atinsă între 1 octombrie și 1 decembrie, iar condițiile dificile de pe piață permit o flexibilitate suplimentară.

Bruxelles-ul a încurajat, de asemenea, statele să analizeze folosirea acestei flexibilități pentru reducerea țintei la 80% atunci când condițiile pieței fac mai dificilă umplerea depozitelor.

Gazul poate deveni o problemă pentru BCE

Evoluția prețurilor gazelor depășește astfel zona piețelor de energie și poate avea efecte asupra inflației și asupra deciziilor Băncii Centrale Europene (BCE). Prețurile angro se modifică mai rapid decât facturile plătite de gospodării, deoarece furnizorii își acoperă adesea riscurile prin contracte încheiate cu luni înainte.

Oxford Economics estimează că transferul mediu al modificărilor de la prețurile angro către cele de consum atinge nivelul maxim la aproximativ șase luni după schimbarea inițială.

Protecția oferită de contractele existente se diminuează însă dacă prețurile rămân ridicate. Pe măsură ce contractele expiră și furnizorii le reînnoiesc, prețurile pentru consumatori se apropie treptat de nivelurile de pe piața angro.

Ritmul transmiterii diferă de la o țară europeană la alta

Germania și Austria folosesc mai frecvent contracte mai lungi cu preț fix, ceea ce încetinește transmiterea modificărilor. Franța, Italia și Spania reacționează mai rapid, în timp ce în Olanda transferul este aproape imediat.

Italia se remarcă prin combinația dintre transmiterea relativ rapidă a modificărilor de preț și dependența ridicată de gaze. Din acest motiv, Oxford Economics identifică Italia drept economia europeană mare cea mai expusă unui șoc al prețurilor gazelor.

Creșterea prețurilor nu reprezintă astfel doar o evoluție a pieței de mărfuri, ci poate deveni și un factor relevant pentru politica monetară. Oxford Economics estimează că inflația totală din zona euro s-ar putea apropia de 3,5% în a doua jumătate a anului 2026, dacă prețurile angro la gaze se mențin la nivelurile actuale. Estimarea este mai ridicată decât nivelul de puțin peste 3% din cel mai recent scenariu de referință.

BCE a majorat deja ratele dobânzilor ca reacție la șocul inflaționist provocat de energie. Piețele anticipează, în general, o nouă majorare de 25 de puncte de bază în septembrie. Proiecțiile BCE din iunie indicau deja că inflația generală va rămâne ridicată pe fondul prețurilor mai mari la energie, cu o estimare de 3,4% pentru trimestrele al treilea și al patrulea din 2026. O iarnă mai rece ar putea afecta astfel simultan puterea de cumpărare a gospodăriilor și nivelul ratelor dobânzilor.