Stocarea energiei a crescut de 8,5 ori în România. Bateriile pot ajunge să scumpească energia pentru consumatori

Instalațiile de stocare a energiei electrice din România au ajuns la 1.162 MW putere instalată și 2.312 MWh capacitate de stocare la 1 octombrie, potrivit datelor actualizate ale Transelectrica.

Stocarea energiei a crescut de 8,5 ori în România

Creșterea rapidă a capacităților de stocare poate contribui la echilibrarea Sistemului Energetic Național. Totuși, investițiile trebuie realizate astfel încât costurile să nu ajungă să fie suportate suplimentar de consumatori, a explicat Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, pentru Mediafax.

Instalațiile de stocare sunt, în esență, baterii care se încarcă atunci când consumul este redus, fie din producția proprie provenită din surse regenerabile, fie direct din sistem. Acestea sunt descărcate ulterior în sistem atunci când este nevoie de reglajul secundar al Sistemului Energetic Național.

România a depășit în urmă cu o lună, pentru prima dată, pragul de 1.000 MW putere instalată și pe cel de 2.000 MWh capacitate de stocare. La acel moment, capacitatea ajunsese la 1.094 MW, iar capacitatea de stocare era de 2.310 MWh.

Creșterea a continuat semnificativ în ultimele trei luni. La sfârșitul lunii iunie, puterea instalată era de 878 MW, iar capacitatea de stocare era de 1.630 MWh.

În prezent, capacitatea de stocare a României este de 8,4 ori mai mare decât în luna martie a anului trecut. Atunci, cifrele oficiale indicau 12 unități cu o putere instalată totală de 137,2 MW și o capacitate totală de 269 MWh.

Puterea instalată actuală reprezintă aproximativ 80% din puterea totală a centralei nucleare de la Cernavodă.

Potrivit datelor de pe site-ul Transelectrica, în România funcționează în prezent 55 de grupuri de stocare. Unele sunt instalații independente, de tip stand alone, care se încarcă din sistem în momentele favorabile. Altele fac parte din centrale mixte, unde energia produsă este și stocată.

La 20 august, Transelectrica anunța că Sistemul Electroenergetic Național depășise pragul de 2.500 MW de noi capacități de producție și stocare conectate la rețea de la începutul anului 2026. Din 1 ianuarie și până la acel moment, capacitatea de stocare crescuse cu 663 de noi MW.

La acel moment, oficialii Transelectrica estimau că până la sfârșitul anului 2026 urmau să fie conectate la rețea aproximativ 1.000 MW în instalații de stocare.

Bulgaria, un exemplu privind dezvoltarea bateriilor

Deși stocarea din România a crescut semnificativ în ultimele luni, evoluția a fost umbrită de situația din Bulgaria, mai ales după intrarea în stare de alertă energetică la 1 august.

Contextul a fost influențat de oprirea Unității 1 de la Cernavodă pe 28 iulie, ca urmare a reducerii nivelului Dunării în zona de aspirație a pompelor de răcire. Unitatea 2 a fost oprită ulterior, pe 13 august.

Cele două reactoare operate de Nuclearelectrica asigură, în condiții normale, aproximativ 20% din producția națională de energie. Seceta din bazinul Dunării a dus și la reducerea producției de energie hidro. Hidrocentralele Porțile de Fier 1 și 2 au o pondere de aproximativ 15% din producția de energie la nivel multianual.

Potrivit cifrelor citate recent de presa internațională, Bulgaria avea în septembrie aproximativ 5,7 GW de putere instalată în baterii, aproape de cinci ori mai mult decât România. Capacitatea reprezintă echivalentul a aproape un sfert din puterea totală de producție instalată a Bulgariei.

Exporturile nete ale Bulgariei din lunile iulie și august au ajuns la aproximativ 830 GWh pe lună. România s-a numărat printre principalii cumpărători, valoarea schimburilor fiind estimată la 74 de milioane de euro.

Datele oficiale arată că, în 2025, Bulgaria a reprezentat aproximativ 9% din noile capacități europene de stocare în baterii, deși țara are o pondere mult mai mică în sistemul energetic european.

Evoluția Bulgariei a fost evidențiată și la nivel european în raportul Power Barometer 2026 al Eurelectric, asociația de profil a industriei energetice europene.

Raportul arată că dezvoltarea unei capacități de 5,4 GW în baterii a contribuit la reducerea diferenței dintre prețurile angro ale energiei din Bulgaria și media Uniunii Europene. Astfel, prețurile, care în 2024 erau cu 21% peste media UE, au ajuns în 2026 la 8,3% peste medie. Potrivit raportului, acest lucru este asociat cu reducerea dependenței de combustibilii fosili scumpi în perioadele de vârf ale cererii.

La nivel european, stocarea la scară mare a ajuns la 64 GW în 2025. Chiar și cu cele 78 GW de instalări planificate, nivelul rămâne sub ținta UE de 200 GW pentru 2030.

„Bulgaria ilustrează impactul stocării: după ce a dezvoltat o capacitate de 5,4 GW în baterii, prețurile sale en-gros la energie au crescut de la 21% peste media UE în 2024 la doar 8,3% peste în 2026, datorită dependenței reduse de combustibilii fosili scumpi în perioadele de vârf de cerere. Totuși, Europa rămâne în urmă: stocarea la scară mare a ajuns la 64 GW în 2025. Chiar și cu 78 GW de instalări planificate, rămâne mult sub ținta UE de 200 GW pentru 2030”, arată Power Barometer 2026 al Eurelectric.

Dumitru Chisăliță avertizează asupra costurilor

Dumitru Chisăliță, președintele AEI, a analizat posibilul impact al investițiilor în baterii asupra consumatorilor. Analiza sa pornește de la ideea că bateriile pot reduce prețurile în perioadele de vârf și pot valorifica surplusul de energie fotovoltaică, însă stocarea nu produce energie, ci mută energia în timp, cu pierderi și costuri suplimentare.

În opinia sa, investiția este justificată atunci când valoarea energiei transferate și a serviciilor oferite sistemului depășește costurile respective. Printre utilizările identificate de Agenția Internațională pentru Energie se numără echilibrarea sistemului, reducerea congestiilor și transferul energiei către orele cu consum ridicat.

Un exemplu de calcul ilustrează diferențele care pot apărea în funcție de numărul de cicluri de încărcare și descărcare.

În scenariul analizat, este vorba despre o baterie care livrează 1 MWh pe ciclu, o investiție totală de 1 milion de lei, recuperată în 10 ani, și un randament de 85%, acesta fiind reperul folosit în modelul tehnico-economic ATB 2025.

Dacă energia utilizată pentru încărcare costă 200 de lei/MWh și bateria funcționează cu 250 de cicluri pe an, energia cumpărată, inclusiv pierderile, ajunge la 235 de lei/MWh livrat. Recuperarea simplă a investiției reprezintă 400 de lei/MWh.

În acest scenariu, costul minim al energiei livrate ajunge la 635 de lei/MWh. Pentru consumatorul casnic, costul ar fi de 1.392 de lei/MWh, cu 4% mai mic decât prețul mediu de vânzare a energiei electrice către consumatorii casnici, considerat la 1.450 de lei/MWh.

Situația se schimbă dacă bateria poate efectua doar 100 de cicluri de încărcare-descărcare pe an, în condițiile în care nu există suficient soare sau energie în exces.

În acest caz, energia cumpărată, inclusiv pierderile, rămâne la 235 de lei/MWh, însă recuperarea simplă a investiției ajunge la 1.000 de lei/MWh. Costul minim al energiei livrate ajunge astfel la 1.819 lei/MWh.

Acest nivel este cu 25% mai scump decât prețul mediu de vânzare a energiei electrice către consumatorii casnici, de 1.450 de lei/MWh.

Există și situația în care, în ora descărcării, energia poate fi cumpărată direct cu 500 de lei/MWh. În acest caz, bateria din exemplu livrează energie cu 27% mai scumpă chiar și în scenariul cu 250 de cicluri anuale.

Există trei situații în care dezvoltarea stocării poate deveni o povară

Potrivit analizei lui Dumitru Chisăliță, există trei situații în care dezvoltarea stocării poate deveni o povară. Prima este construirea unui număr prea mare de baterii pe baza diferențelor de preț existente în prezent. Pe măsură ce bateriile ajung să cumpere simultan energie ieftină și să vândă simultan energie scumpă, diferența dintre cele două prețuri se poate reduce, ceea ce diminuează veniturile.

A doua problemă ține de alegerea amplasamentelor și a orelor de încărcare. Încărcarea bateriilor poate accentua congestiile din rețea și poate genera necesitatea unor investiții suplimentare în infrastructură.

A treia situație apare atunci când investițiile nerentabile sunt transferate către consumatori. O pierdere înregistrată de o baterie privată nu ajunge automat în factura consumatorului. Costurile suplimentare pot fi însă suportate de acesta atunci când sunt recuperate prin tarife, scheme de sprijin sau contracte publice costisitoare.

Există și o limită practică a capacității de stocare. O baterie de 100 MW/200 MWh poate furniza puterea maximă timp de aproximativ două ore. Prin urmare, o astfel de baterie nu poate acoperi singură necesarul pentru câteva zile fără vânt și fără soare.

„Trei greșeli pot transforma stocarea într-o povară:

Construim prea mult pe baza diferențelor de preț de astăzi. Pe măsură ce bateriile cumpără simultan energie ieftină și vând simultan energie scumpă, diferența de preț se poate comprima, reducând veniturile.

Alegem amplasamente și ore de încărcare nepotrivite. Încărcarea poate accentua congestiile și poate necesita investiții suplimentare în rețea.

Transferăm investițiile nerentabile către consumatori. Pierderea unei baterii private nu intră automat în factură. Consumatorul plătește suplimentar dacă aceste costuri sunt recuperate prin tarife, scheme de sprijin sau contracte publice costisitoare.

Mai există o limită practică: o baterie de 100 MW/200 MWh poate livra puterea maximă aproximativ două ore, nu poate acoperi singură câteva zile fără vânt și soare.

România trebuie să urmărească lei economisiți în sistem, nu doar MW de baterii instalați. O baterie este utilă când evită un cost mai mare decât propriul cost total”, a subliniat Dumitru Chisăliță.

În acest context, România trebuie să urmărească economiile realizate în sistem, nu doar numărul de MW de baterii instalați. O baterie este utilă atunci când costul pe care îl evită în sistem este mai mare decât costul total al bateriei.