Depozitele sunt aproape goale, gazul este mai scump. Ce riscă industria europeană în această iarnă

Europa intră în sezonul rece cu depozite de gaze mai puțin alimentate decât în anii anteriori și cu prețuri care au crescut puternic în ultimele două luni. Pentru industrie, evoluția costurilor energetice adaugă presiune peste problemele acumulate în ultimii ani, iar companiile din sectoare precum aluminiul, oțelul și industria chimică avertizează asupra riscului unor reduceri de producție și al unor noi dificultăți pentru fabrici.

Industria europeană intră în iarnă sub presiunea energiei. Gazul s-a dublat în două luni

Prețul gazelor naturale s-a dublat în aproximativ două luni, pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu și al perturbării transporturilor prin Strâmtoarea Ormuz. În această săptămână, cotațiile au ajuns la cele mai ridicate niveluri din ultimii trei ani în Marea Britanie și Uniunea Europeană, iar apropierea lunilor reci alimentează temerile privind evoluția pieței energetice, potrivit unei analize publicate de The Guardian.

Bridgnorth Aluminium, companie cu 370 de angajați la fabrica din Shropshire, a trecut în ultimii ani prin efectele Brexitului, pandemiei de Covid și ale crizelor energetice. Pentru această iarnă, conducerea descrie situația drept una caracterizată de „stres și presiune” suplimentare.

Compania produce aluminiu laminat folosit în ambalaje, construcții și la fabricarea unor produse precum mașini și baterii. Pentru șeful departamentului de vânzări, Adrian Musgrave, majorarea costurilor cu energia reprezintă „doar o serie de îngrijorări”, într-un moment în care industria europeană se confruntă deja cu presiuni importante asupra costurilor, potrivit analizei theguardian.com.

Facturile la energie pun presiune pe fabrici

Factura Bridgnorth Aluminium pentru gaze și electricitate este de aproximativ 1,1 milioane de lire sterline pe lună, echivalentul a 18% din costurile totale ale companiei. Suma este în creștere, iar evoluția prețurilor la gaze creează dificultăți suplimentare pentru companie și pentru clienții săi.

Cele mai mari contracte ale Bridgnorth Aluminium includ o protecție împotriva creșterilor de preț. Atunci când tarifele la gaze depășesc un anumit prag, clienții trebuie să achite diferența. Pragul a fost depășit luna trecută, însă Musgrave spune că este preocupat de reacția clienților și de momentul în care contractele vor fi reînnoite.

Musgrave afirmă că Bridgnorth Aluminium nu se află în situația de a fi nevoită să recurgă la concedieri sau la opriri temporare în această iarnă. Situația altor companii ar putea fi însă diferită. O prognoză realizată de Item Club estima la începutul acestui an că Marea Britanie ar putea pierde 163.000 de locuri de muncă în 2026 din cauza războiului, cu efecte concentrate în regiuni cu activitate manufacturieră importantă, precum sudul Țării Galilor și regiunea Humber.

Compania analizează posibilitatea unei pauze mai lungi în perioada Crăciunului sau a devansării unor lucrări de întreținere programate inițial pentru aprilie. Lucrările ar putea fi efectuate în ianuarie, astfel încât fabrica să funcționeze mai puțin în perioadele în care prețurile energiei sunt ridicate. „Și atunci angajații sunt evident conștienți”, spune Musgrave, „așa că oamenii încep să se îngrijoreze”.

Depozitele europene de gaze, sub nivelurile obișnuite

Conflictul din Orientul Mijlociu a perturbat aprovizionarea globală cu energie după atacurile Iranului asupra unor nave din Golf și blocarea accesului prin Strâmtoarea Hormuz. Ruta maritimă este una importantă pentru transporturile mondiale de petrol și gaze, prin această zonă trecând aproximativ o cincime din aceste resurse.

În Marea Britanie, prețurile angro la gaze au urcat în această săptămână la 205 pence pe therm, cel mai ridicat nivel de la invazia Rusiei în Ucraina, în 2022. Nivelul este cu 101% peste valoarea de 102 pence pe therm înregistrată în iunie și se compară cu 78 de pence pe therm la sfârșitul lunii februarie.

Marea Britanie importă aproximativ 70% din necesarul de gaze, ceea ce o face vulnerabilă la variațiile de pe piețele internaționale. Situația este complicată și de nivelul rezervelor disponibile înaintea sezonului rece.

Europa se îndreaptă spre iarnă cu depozitele de gaze la cel mai scăzut nivel din ultimii zece ani. Perturbarea producției asociată zonei Hormuz a împiedicat mai multe state să-și completeze rezervele în perioada de vară, când prețurile sunt, în mod normal, mai reduse. Depozitele sunt umplute în prezent în proporție de aproximativ 67%, față de o medie sezonieră apropiată de 80%.

Germania, țara cu cea mai mare capacitate de stocare a gazelor din Europa, are depozitele umplute doar pe jumătate și este pe cale să nu își atingă obiectivul oficial de 70% pentru acest an. Olanda este, de asemenea, așteptată să nu ajungă la ținta de 80%.

Industria germană avertizează asupra costurilor

Regatul Unit, unul dintre cei mai mari consumatori de gaze din Europa, este considerat deosebit de expus. Țara are una dintre cele mai reduse capacități de stocare internă și depinde de importurile prin conducte din Europa, precum și de transporturile maritime din SUA și Orientul Mijlociu.

Chris O’Shea, directorul executiv al Centrica, compania care deține British Gas, a declarat luna trecută că Marea Britanie are „aproape deloc gaze în stoc” pentru iarna care urmează.

Presiunea asupra industriei se resimte și în Germania. Alexander Julius, partenerul director al Macrometal Handelsgesellschaft, distribuitor de oțel din Hamburg, afirmă că firma sa concurează „împotriva producătorilor din regiuni în care costurile energiei sunt adesea semnificativ mai mici și unde guvernele oferă sprijin industrial direct sau indirect”.

Pentru companiile din Mittelstand, sectorul german al întreprinderilor mijlocii, energia reprezintă, potrivit lui Julius, „un factor fundamental de producție”. El afirmă că firmele sunt „afectate de taxe ecologice, în timp ce energia crește vertiginos”.

Există riscul ca reducerile temporare de producție să fie inevitabile

Julius, care este și președintele organizației comerciale Eurometal, susține că unele companii ar putea ajunge la faliment, iar locurile de muncă s-ar putea muta în China sau India dacă nu sunt luate măsuri pentru reducerea costurilor energetice. Eurometal a avertizat că pierderile de locuri de muncă din industria prelucrătoare europeană ar putea ajunge la 300.000 până la sfârșitul anului, pe fondul concurenței chineze și al costurilor ridicate ale energiei.

Axel Eggert, directorul general al organizației europene a industriei oțelului Eurofer, spune că prețurile ridicate „vor duce inevitabil la perturbări ale producției. Astfel de costuri suplimentare nu pot fi pur și simplu absorbite de industriile mari consumatoare de energie expuse concurenței internaționale.”

„Cu cât criza durează mai mult, cu atât este mai mare riscul ca reducerile temporare de producție să devină structurale, cu consecințe asupra investițiilor, ocupării forței de muncă și, în cele din urmă, asupra viabilității instalațiilor industriale din Europa.”

Industria auto și sectorul chimic, afectate de prețurile energiei

Industria auto germană a cerut, la rândul său, măsuri urgente din partea Berlinului și Bruxelles-ului. Sectorul susține că „prețurile ridicate la energie se numără printre cele mai mari dezavantaje competitive ale Germaniei ca loc de afaceri”, în condițiile în care prețurile la electricitate pot fi în unele situații de trei ori mai mari decât în Statele Unite.

„Germania, la fel ca UE, are nevoie urgentă de o strategie energetică susținută în comun, cu prețuri scăzute la electricitate și o infrastructură de rețea pregătită pentru viitor”, a declarat un purtător de cuvânt al asociației comerciale VDA. Reprezentanții organizației au adăugat că dezvoltarea unor noi industrii va deveni „un factor decisiv în determinarea” investițiilor străine în viitor.

Sectorul chimic este expus în mod special la creșterea costurilor. Companiile folosesc gazele atât pentru alimentarea instalațiilor, cât și ca materie primă pentru fabricarea numeroaselor produse. Astfel, creșterile de preț afectează simultan două componente importante ale activității.

Francesco Buzzella, președintele organizației italiene din industria chimică Federchimica, afirmă că energia rămâne „principalul factor care subminează competitivitatea companiilor chimice” din Italia. Energia reprezintă în prezent 18% din valoarea producției industriei chimice italiene, față de 14% în 2021, și ar putea ajunge la 23% dacă prețurile gazelor și petrolului nu scad.

Prețul petrolului a ajuns în această săptămână la 107 dolari pe baril, în timp ce conflictul dintre SUA și Iran continuă. În Marea Britanie, producția industriei chimice a scăzut cu 60% din 2021, potrivit Asociației Industriei Chimice, iar cel puțin 25 de unități au fost închise.

Peter Huntsman, directorul executiv al grupului chimic Huntsman Corporation, declara pentru Guardian în martie că menținerea unor prețuri ridicate ar putea determina compania să închidă ultima sa fabrică din Marea Britanie, situată la Wilton, în Teesside.

Investițiile industriale, tot mai greu de justificat

La fabrica Bridgnorth Aluminium din Shropshire, efectele presiunilor energetice se reflectă și în planurile de investiții. Musgrave spune că proprietarul companiei, grupul industrial belgian Viohalco, își dorește să investească mai mult în operațiunile britanice, însă evoluția costurilor face mai dificilă justificarea financiară a unor astfel de proiecte.

„Ar dori să facă niște investiții semnificative – piața britanică pentru aluminiu este destul de mare și ne-ar plăcea să putem vinde mai mult acasă”, spune el.

Presiunile legate de energie, alături de celelalte dificultăți cu care se confruntă compania, fac ca „imaginea să fie dificil de înțeles pentru acționari… Condițiile de afaceri pentru investiții sunt cu adevărat dificile și se schimbă destul de rapid.”

Musgrave descrie schimbările prin care a trecut compania în ultimele două decenii, perioadă în care industria a fost afectată succesiv de mai multe șocuri economice și geopolitice.

„Lucrez în această afacere de puțin peste 20 de ani. În primii 10 ani, mediul macroeconomic a fost întotdeauna destul de stabil. Dar apoi a avut Brexitul, care a schimbat lucrurile; criza energetică cu Ucraina; Covid; și acum asta”.