Economia României a ajuns într-un punct sensibil. Ce o mai ține în picioare

Economia României traversează o perioadă de stagnare, iar dificultățile sunt vizibile în industrie, consum și piața muncii. Consultantul în management Valentin Ionescu explică pentru Newsweek Report factorii care apasă asupra economiei și indică printre principalele probleme inflația persistentă, costurile ridicate ale energiei și lipsa investițiilor suficiente în retehnologizare.

Economia României stagnează. Soluțiile indicate de Valentin Ionescu

Datele privind evoluția economiei în primul semestru din 2026 trebuie analizate dincolo de simpla evoluție a produsului intern brut, susține Valentin Ionescu. Consultantul consideră că România se află într-o perioadă apropiată de recesiune, chiar dacă, din punct de vedere tehnic, indicatorii nu indică încă intrarea într-o astfel de etapă.

„Institutul Național de Statistică deja a scos primele informații brute privind evoluția economiei, exprimate prin indicatorul produsului intern brut. Avem o scădere dacă ne uităm la ratele anualizate. Adică scăderea este de undeva la 1,6% comparativ cu semestrul unu 2025. Și dacă comparăm trimestrul doi 2026 cu trimestrul doi 2025, scăderea este undeva la 2%”, afirmă Valentin Ionescu.

Consultantul precizează că se referă la seria ajustată sezonier și atrage atenția că stagnarea consemnată în trimestrul al doilea nu înseamnă că dificultățile economice au dispărut.

„Suntem într-o stagnare perfectă, în ghilimele. N-am intrat, din punct de vedere teoretic, într-o recesiune, deși o simțim ca fiind, de fapt, o formă de recesiune”, spune consultantul.

Inflația afectează veniturile și activitatea companiilor

Valentin Ionescu indică inflația persistentă drept una dintre principalele cauze ale situației economice actuale. Potrivit consultantului, creșterea prețurilor afectează atât veniturile populației, cât și activitatea companiilor, prin majorarea costurilor și reducerea capacității de cumpărare.

„Noi din 2021 vedem că inflația nu scade, din contră, se menține la niște cote destul de ridicate. A mai scăzut oarecum în 2023, după un vârf din 2022. Și spun de ce inflația e atât de importantă. Inflația ne erodează nouă veniturile. Mă refer, deci, la populație. Pe de altă parte, inflația are impact negativ și în economie, mai cu seamă în industrie, unde vezi alte costuri care au tot crescut”, explică Ionescu.

Efectele inflației se reflectă, potrivit acestuia, și în evoluția vânzărilor. Consultantul face referire atât la vânzările de bunuri către populație, cât și la activitatea din industrie, unde cererea și volumul vânzărilor au înregistrat scăderi.

„Vânzările au scăzut. Mă refer aici la vânzările către populație de bunuri alimentare, nealimentare, dar și vânzările în industrie au scăzut. Deci, iată, inflația are, din păcate, un impact negativ și eu consider că este prima cauză pentru care noi ne aflăm astăzi într-o situație foarte proastă din punct de vedere economic.”

O altă vulnerabilitate menționată de consultant este reducerea cererii externe pentru produsele industriale românești. Piețe importante pentru exporturile României, precum Germania, Franța și Italia, au o cerere mai redusă, ceea ce se reflectă asupra industriei autohtone.

Industria continuă să piardă teren

Industria reprezintă una dintre principalele probleme structurale identificate de Valentin Ionescu. Consultantul susține că declinul nu este unul recent și că sectorul industrial românesc se află de mai mulți ani pe o traiectorie descendentă, cu efecte asupra contribuției sale la formarea PIB.

„Industria românească, din păcate, tot scade de vreo opt-nouă ani, este într-un declin și, din păcate, eu mă uit la politicieni că nu prea sesizează treaba asta. Adică din 2018-2019 industria tot alunecă în jos și contribuția la formarea produsului intern brut a scăzut de la 23-26%, era în intervalul ăsta acum zece ani. Acum e undeva la 16”, afirmă Valentin Ionescu.

În analiza sa, lipsa investițiilor suficiente în retehnologizare, robotizare și automatizare reprezintă una dintre explicațiile pentru această evoluție. Consultantul consideră că problema trebuie privită pe o perioadă mai lungă, nu doar prin prisma situației economice actuale.

„Ceea ce eu văd, pe de o parte, la antreprenorii români este că nu investesc în robotizare și automatizare, deși este o problemă, o problemă existențială. Acum, eu nu spun că ei trebuie să investească când sunt în recesiune. Atunci stai în așteptare, e adevărat, dar eu mă refer la un interval de timp mai mare, care începe undeva în 2017-2018.”

Ionescu subliniază că lipsa investițiilor în automatizare nu a apărut odată cu actuala stagnare. În opinia sa, nici revenirea economică din 2021 nu a fost urmată de un nivel suficient al investițiilor în robotizare și modernizarea capacităților de producție.

Energia scumpă reduce competitivitatea

Costurile cu energia electrică și gazele reprezintă un alt factor care afectează industria românească, potrivit consultantului. El consideră că problema este mai veche, însă efectele sale au devenit mai puternice în perioada recentă, inclusiv după modificarea mecanismelor de plafonare.

„Asta este o problemă mai veche, dar uitați că în ultima perioadă impactul negativ este foarte mare, este semnificativ, și nu doar ca urmare a faptului că s-au eliminat niște plafonări”, spune Ionescu.

Diferențele de preț față de alte piețe europene afectează, în opinia sa, capacitatea companiilor românești de a concura. Costurile ridicate ale energiei se adaugă celorlalte cheltuieli suportate de producători și reduc avantajele competitive ale industriei locale.

„Nu ai cum să fii competitiv cu un asemenea preț. La energie este exclus. Adică este o diferență enorm de mare. E adevărat, nu suntem singurii, dar pe mine nu mă încălzește că Bulgaria, Ungaria, Polonia se confruntă cu aceeași problemă și cu faptul că noi avem această problemă.”

Situația industriei este influențată și de cererea externă mai slabă, iar problemele legate de costurile de producție se suprapun peste evoluția mai slabă a unor piețe importante pentru exportatorii români. Consultantul indică astfel mai mulți factori care acționează simultan asupra sectorului industrial.

Construcțiile și investițiile publice au susținut economia

În tabloul prezentat de Valentin Ionescu există și sectoare care au avut o evoluție pozitivă. Consultantul indică sectorul construcțiilor, susținut de investițiile publice în infrastructură, ca unul dintre elementele care au compensat parțial slăbiciunea altor domenii.

„Sectorul de construcții alimentat de stat, datorită faptului că se fac lucrări în infrastructură, a dat un impuls pozitiv aici. Da, deci e pe plus. Nu e mult, e undeva la 0,7”, afirmă consultantul.

Potrivit lui Ionescu, investițiile publice au contribuit la menținerea produsului intern brut și au limitat scăderea acestuia. Evoluția construcțiilor este astfel prezentată drept unul dintre factorii care au împiedicat o deteriorare mai accentuată a indicatorilor economici.

„Asta, cum să spun, nu a permis ca PIB-ul să se ducă în jos mai mult, adică să coboare foarte mult și să fim în recesiune. Deci asta, dacă vreți, a fost o salvare, o primă salvare. Faptul că statul a investit în infrastructură și atunci asta se vede în sectorul de construcții.”

Pe lângă industrie și investiții, piața muncii rămâne o altă zonă în care consultantul identifică dezechilibre. Problemele semnalate se referă atât la disponibilitatea personalului calificat, cât și la nivelul costurilor suportate de angajatori pentru forța de muncă.

Piața muncii are probleme de calificare și costuri

Valentin Ionescu susține că discuțiile despre piața forței de muncă sunt adesea purtate fără o evaluare suficient de clară a datelor. În același timp, spune consultantul, angajatorii reclamă în mod constant dificultăți în găsirea personalului calificat și costuri tot mai ridicate cu angajații.

„În România nu se evaluează piața forței de muncă, se vorbește efectiv fără niște date concrete, se speculează în privința asta, dar angajatorii se plâng în mod sistematic de lipsă de calificare și de un cost ridicat cu forța de muncă.”

O altă problemă indicată este numărul ridicat al angajaților remunerați la nivelul salariului minim. Consultantul precizează că nivelurile salariale diferă de la un sector la altul, însă costul total al forței de muncă reprezintă o presiune pentru o parte dintre companii.

„Avem 1.700.000 de angajați plătiți la salariul minim. Nu toți sunt plătiți în mod egal, că în construcții sunt plătiți mai mult, în industrie și în servicii sunt plătiți mai prost, după cum se știe. Da, însă ăsta este un cost cu forța de muncă pe care mulți nu și-l mai permit.”

În același timp, există o diferență între calificările disponibile pe piața muncii și competențele cerute de companii. Ionescu indică și o altă problemă, legată de accesul persoanelor cu experiență la anumite locuri de muncă, după depășirea unei anumite vârste. „Dacă ai trecut de 40 de ani ești îngropat. Adică, cum să spun, nu e normal să ai o asemenea mentalitate”, afirmă Ionescu.

Inteligența artificială schimbă piața IT

Transformările tehnologice aduc alte presiuni asupra economiei, iar sectorul IT este unul dintre exemplele folosite de consultant. Valentin Ionescu consideră că modelul românesc bazat în mare măsură pe outsourcing este afectat de dezvoltarea inteligenței artificiale generative și de schimbarea modului în care sunt realizate anumite servicii software.

„Sectorul de IT românesc a lucrat foarte mult pe outsourcing, adică veneau aici străini, dădeau o comandă, noi executam comanda pe componentă de software sau pe un software integral. Nu se mai lucrează așa, pentru că inteligența artificială construiește în momentul de față softuri. Și atunci tu n-ai nevoie de echipe mari care să facă același lucru.”

Potrivit lui Ionescu, transformarea tehnologică se reflectă deja în cererea pentru anumite servicii IT și în situația angajaților din acest sector. Reducerea facilităților fiscale este menționată, la rândul său, printre factorii care au influențat domeniul.

„Avem șomaj în rândul IT-iștilor, care sunt muncitorii prezentului și viitorului. (…) Deci piața merge prost aici până când se readaptează și se reașază, asta separat de faptul că au dispărut și facilitățile fiscale.”

Consultantul consideră că schimbările produse de automatizare și inteligența artificială nu se vor limita la sectorul IT. În perspectiva sa, mai multe industrii vor trece prin procese de transformare, unele dintre ele mai rapid decât altele, ceea ce va modifica necesarul de forță de muncă.

Automatizarea poate pune presiune pe piața muncii

Valentin Ionescu avertizează că automatizarea ar putea duce treptat la disponibilizarea unor angajați din mai multe domenii, inclusiv din transport și alte activități productive. Problema ridicată de consultant este legată de capacitatea economiei și a sistemului educațional de a adapta oamenii afectați de aceste transformări.

„Practic, ne vom trezi peste cinci și zece ani, treptat, cu anumite industrii, unele mai repede, altele mai încet, în care forța de muncă va fi disponibilizată. Ce faci cu această forță de muncă? Noi scoatem pe bandă rulantă analfabeți funcționali, ce facem cu ei? Deci ne vom trezi cu o problemă socială foarte mare. Va fi o bombă socială și eu mă uit la toate partidele, nici nu le trece prin cap”, afirmă consultantul.

O prioritate ar trebui să fie industria

Pentru industrie, una dintre soluțiile indicate de Ionescu este utilizarea mai intensă a fondurilor europene destinate retehnologizării. El consideră că programele disponibile ar trebui orientate mai mult către modernizarea companiilor și către investiții în tehnologii noi.

„Eu m-aș concentra pe problemele din industrie și atunci aș acorda mai multă atenție programelor europene care se focalizează pe retehnologizare. Vă dau un exemplu: în industrie, să se lanseze niște scheme care să ajute industria românească să se retehnologizeze cu bani europeni.”

O altă prioritate menționată este evaluarea reală a pieței muncii, pentru identificarea diferențelor dintre calificările pe care le au persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și competențele solicitate de companii. Consultantul leagă această problemă de nevoia de adaptare a forței de muncă la schimbările tehnologice și economice.