Gardul dintre două case, motiv de ceartă între vecini. Ce spune legea despre proprietate și bani

Gardul care separă două proprietăți poate ridica probleme juridice atunci când vecinii nu ajung la un acord privind construirea, întreținerea sau amplasarea acestuia. Codul civil prevede reguli referitoare la despărțiturile comune dintre terenuri, dar și la obligațiile proprietarilor în ceea ce privește costurile aferente.

Un vecin refuză să plătească gardul? Ce poate face celălalt proprietar potrivit legii

Avocatul Bogdan Pițigoi a explicat ce prevederi se aplică atunci când gardul este amplasat pe linia de hotar și ce posibilități există dacă unul dintre proprietari refuză să contribuie la cheltuieli. Situații distincte apar atunci când împrejmuirea este ridicată în interiorul terenului unuia dintre vecini sau când aceasta depășește limita dintre proprietăți.

În cazul unui gard construit pe hotar, legea pornește de la prezumția că despărțitura este comună celor două proprietăți. Această regulă poate fi însă înlăturată dacă actele sau alte dovezi arată că gardul aparține exclusiv unuia dintre proprietari.

Când gardul este proprietatea ambilor vecini

În situația în care despărțitura este comună, regulile referitoare la cheltuieli se aplică ambilor proprietari. Codul civil stabilește atât posibilitatea de a solicita contribuția celuilalt vecin la construirea împrejmuirii, cât și obligațiile privind lucrările de întreținere și reparare.

Potrivit avocatului, contribuția proprietarilor este legată de drepturile pe care aceștia le au asupra despărțiturii comune. Prin urmare, simplul fapt că gardul separă două terenuri nu înseamnă că unul dintre vecini poate fi obligat să suporte singur toate costurile unei lucrări comune.

„Potrivit articolului 660 din Codul civil, zidul, șanțul sau orice altă despărțitură aflată între două terenuri este prezumată a fi proprietatea comună a vecinilor, dacă actele sau alte dovezi nu indică o situație diferită. În cazul gardului amplasat pe linia de hotar, acesta este considerat, în principiu, o despărțitură comună și le aparține ambilor proprietari. Regula nu se aplică însă dacă există elemente care demonstrează că gardul este proprietatea exclusivă a unuia dintre ei.

O situație diferită apare atunci când unul dintre vecini construiește gardul în interiorul propriului teren, fără ca acesta să fie amplasat pe linia de hotar. În acest caz, împrejmuirea nu mai reprezintă un bun comun, ci este, în principiu, proprietatea exclusivă a celui care a ridicat-o pe terenul său.”, a explicat avocatul Bogdan Pițigoi pentru digi24.

Cum se împart costurile pentru construirea și repararea gardului

Există și situații în care unul dintre coproprietari poate renunța la dreptul său asupra despărțiturii comune. În acest caz, obligația de a participa la anumite cheltuieli poate înceta, însă legea stabilește și limite pentru exercitarea acestei posibilități.

„Atunci când gardul este amplasat pe linia de hotar și reprezintă o despărțitură comună, cheltuielile pentru construirea lui pot fi suportate de ambii proprietari, în condițiile prevăzute de Codul civil. Articolul 662 permite fiecărui vecin să îi solicite celuilalt să contribuie la realizarea împrejmuirii, iar articolul 663 stabilește că lucrările de întreținere și reparare sunt plătite proporțional cu dreptul fiecărui coproprietar.

Când unul dintre vecini folosește despărțitura comună printr-o construcție sprijinită de aceasta sau beneficiază în alt mod de gard, renunțarea la coproprietate nu poate fi făcută în aceleași condiții. Înălțimea împrejmuirii reprezintă, la rândul său, un aspect care poate fi stabilit prin acord între proprietari, în lipsa unor reguli speciale aplicabile.

„Există și o excepție de la această regulă. Unul dintre coproprietari poate renunța la dreptul său asupra despărțiturii comune, situație în care nu mai este obligat să participe la cheltuielile de întreținere și reparare. Renunțarea nu este însă posibilă dacă proprietarul are o construcție sprijinită de despărțitura comună sau beneficiază în alt mod de aceasta. Într-un asemenea caz, el rămâne obligat să contribuie la costurile aferente. În privința înălțimii gardului, dacă nu există dispoziții legale, reguli de urbanism sau un obicei al locului, aceasta se stabilește prin acordul vecinilor, fără a putea depăși doi metri.”, a adăugat specialistul.

Ce poate face proprietarul dacă vecinul nu vrea să plătească

Refuzul unuia dintre proprietari de a contribui la construirea unei despărțituri comune nu înlătură automat obligația prevăzută de Codul civil. Dacă vecinii nu reușesc să ajungă la o înțelegere, proprietarul care solicită realizarea gardului poate recurge la instanță pentru stabilirea contribuției celuilalt.

„Situația se complică atunci când unul dintre vecini dorește construirea gardului, iar celălalt refuză să participe la cheltuieli. Articolul 662 din Codul civil prevede că oricare dintre proprietari îl poate obliga pe vecinul său să contribuie la realizarea unei despărțituri comune. Prin urmare, simplul refuz nu înlătură obligația prevăzută de lege. Dacă părțile nu ajung la o înțelegere, proprietarul interesat se poate adresa instanței pentru a solicita obligarea celuilalt la plata contribuției care îi revine. Nici faptul că un proprietar nu dorește să participe sau susține că nu își permite costurile nu îl exonerează automat. Dacă instanța stabilește obligația de plată, hotărârea devine obligatorie și poate fi pusă în executare în cazul în care nu este respectată de bunăvoie.”, a mai precizat sursa Digi24.ro.

O altă problemă apare atunci când gardul nu este amplasat exact pe linia care separă cele două proprietăți. Depășirea hotarului poate însemna ocuparea unei suprafețe care aparține vecinului, iar proprietarul afectat are la dispoziție mijloace juridice pentru a solicita remedierea situației.

În astfel de cazuri, stabilirea corectă a limitei dintre terenuri poate deveni esențială. Atunci când există neînțelegeri privind traseul hotarului, situația poate fi clarificată prin documentele cadastrale și, dacă este necesar, printr-o expertiză de specialitate dispusă de instanță.

Ce se întâmplă dacă gardul a fost construit dincolo de hotar

„La construirea gardului trebuie respectată limita dintre cele două terenuri. Dacă împrejmuirea depășește linia de hotar și ocupă o parte din proprietatea învecinată, persoana afectată poate solicita remedierea situației și restabilirea limitei dintre imobile. În funcție de circumstanțe, proprietarul se poate adresa instanței cu o acțiune în revendicare, pentru recuperarea suprafeței ocupate fără drept, sau cu una în grănițuire, atunci când trebuie stabilit traseul exact al hotarului. Dacă limita dintre proprietăți este contestată, instanța poate dispune efectuarea unei expertize topografice și cadastrale pentru clarificarea situației din teren. În funcție de concluziile expertului, gardul poate fi mutat sau modificat astfel încât să respecte hotarul.

Ce poate face proprietarul afectat de vecin

În situația în care instanța constată că împrejmuirea a fost ridicată cu încălcarea dreptului de proprietate al vecinului, pot apărea și obligații referitoare la costurile necesare pentru remedierea situației. Acestea pot include atât cheltuieli legate de proces, cât și costuri pentru expertize sau pentru modificarea efectivă a gardului.

„Dacă instanța constată că împrejmuirea a fost construită cu încălcarea dreptului de proprietate al vecinului, persoana responsabilă poate fi obligată să suporte costurile necesare remedierii situației. În funcție de circumstanțe, acestea pot cuprinde cheltuielile de judecată, costul expertizei și sumele necesare pentru mutarea sau modificarea gardului. Aceleași principii se pot aplica și altor construcții. Dacă o anexă ori un alt imobil ocupă, chiar și parțial, terenul învecinat, proprietarul afectat poate solicita în instanță măsurile necesare pentru restabilirea dreptului său de proprietate.”, a concluzionat avocatul Bogdan Pițigoi.