Gardul care produce curent. Cât costă noua soluție cu panouri fotovoltaice pe care europenii o utlizează deja

Un gard construit din panouri fotovoltaice poate transforma o simplă delimitare a unei proprietăți într-o instalație capabilă să producă energie electrică. Sistemele solare verticale folosesc panouri bifaciale (fața principală primește lumina directă de la soare.
Fața posterioară absoarbe lumina reflectată de sol sau de mediul înconjurător) și pot genera electricitate în momente diferite ale zilei.

Gardul casei poate produce energie

În Europa, această soluție este promovată ca alternativă pentru locuințele unde montarea panourilor pe acoperiș nu este ideală. Compania care comercializează sistemul indică prețuri care pornesc de la 250 de euro pentru fiecare metru de gard.

Soluția poate fi luată în calcul în special la locuințele care au acoperișuri umbrite, foarte aglomerate sau orientate într-o direcție mai puțin potrivită pentru producția solară. În loc ca suprafața ocupată de gard să fie folosită exclusiv pentru delimitarea proprietății, aceasta poate deveni și un spațiu destinat producerii de energie.

Panourile utilizate în astfel de garduri pot capta lumina solară de pe ambele părți. Datorită poziționării verticale, sistemul poate produce o proporție mai mare din energia sa dimineața și spre sfârșitul după-amiezii, perioade care pot coincide cu momentele în care gospodăria are un consum mai ridicat.

Cum funcționează panourile verticale bifaciale

Asta nu înseamnă însă că un gard solar produce în mod automat mai multă energie decât panourile instalate pe acoperiș. Diferența este legată în principal de distribuția producției de-a lungul zilei și de felul în care aceasta se poate suprapune peste necesarul de electricitate al unei locuințe.

Panourile convenționale, înclinate și orientate spre sud, ating de regulă producția maximă în jurul prânzului. În schimb, panourile bifaciale amplasate vertical pot primi lumină din ambele direcții.

O configurație orientată est-vest poate permite captarea unei cantități mai mari de lumină la primele ore ale zilei și după-amiaza târziu. Astfel, energia produsă se poate apropia mai mult de perioadele în care locuința consumă electricitate pentru activitățile de dimineață și de seară. În anumite situații, acest profil poate reduce cantitatea de energie care trebuie livrată în rețea la prânz sau păstrată într-o baterie pentru utilizare ulterioară.

Ce a arătat studiul realizat la York

Performanța unui sistem solar bifacial vertical de 1,5 kilowați a fost analizată într-un studiu realizat de Universitatea din York. Cercetătorii au comparat rezultatele cu cele obținute de un sistem vertical monofacial și cu un sistem monofacial convențional, instalat la un unghi de 45 de grade.

În intervalul analizat de dimineață devreme, sistemul bifacial vertical a produs cu 26,91% mai multă energie electrică. La sfârșitul după-amiezii, diferența a ajuns la 22,88%.

În timpul iernii, sistemul vertical bifacial a generat cu până la 24,52% mai multă energie decât sistemul înclinat. Rezultatele indică un avantaj al configurației verticale în anumite perioade ale zilei și ale anului.

Totuși, datele provin dintr-un singur experiment desfășurat la York. Prin urmare, valorile obținute acolo nu pot fi considerate rezultate care se vor repeta identic în cazul tuturor locuințelor sau în toate condițiile de instalare.

De ce contează suprafața de sub panouri

Producția panourilor bifaciale este influențată semnificativ de albedo, termen folosit pentru cantitatea de lumină solară reflectată de o suprafață. În experimentul realizat la York, sub panouri a fost amplasat pietriș alb, care are o reflectivitate ridicată.

Suprafața respectivă a permis reflectarea unei cantități mai mari de lumină către partea din spate a panourilor. Pentru sistemele bifaciale, acest factor poate avea un rol important deoarece producția nu depinde numai de lumina care ajunge pe partea frontală.

Programul IEA pentru sisteme fotovoltaice indică și alți factori care pot influența producția. Printre aceștia se numără lumina solară difuză, înălțimea panourilor, distanța dintre ele, proiectarea instalației și caracteristicile suprafețelor aflate în apropiere.

Zăpada poate, de exemplu, să crească producția pe partea din spate a unui panou bifacial deoarece reflectă o cantitate mai mare de lumină. În schimb, suprafețele întunecate sau iarba au, în general, o capacitate mai redusă de a reflecta lumina solară către partea posterioară a modulelor.

Temperaturile ridicate și circulația aerului

Temperatura celulelor solare este un alt factor care poate influența eficiența sistemului. Pe măsură ce acestea se încălzesc, eficiența lor tinde să scadă. Panourile montate pe acoperișuri pot fi mai puțin expuse circulației aerului, în funcție de modul de instalare.

În cazul gardurilor fotovoltaice verticale, aerul poate circula mai liber pe ambele fețe ale panourilor. Această ventilație poate contribui la menținerea unei performanțe mai bune în perioadele foarte călduroase. Efectul nu este însă identic în toate situațiile, deoarece depinde de tipul modulului folosit și de metoda prin care este instalat.

Expunerea la vânt și condițiile climatice locale reprezintă, de asemenea, factori care pot influența modul în care sistemul se comportă în zilele cu temperaturi ridicate.

Cât costă un astfel de gard

Prețul de pornire comunicat de producător este de 250 de euro pentru un metru de gard solar. Suma reprezintă costul inițial al sistemului și nu acoperă instalația completă montată și funcțională.

La tariful menționat, un gard cu o lungime de 10 metri ar ajunge la aproximativ 2.500 de euro. Costul final poate crește după adăugarea manoperei, asamblării și componentelor electrice necesare.

Proiectele considerate potrivite pentru acest tip de instalație s-ar putea amortiza în aproximativ opt ani. Această perioadă reprezintă însă o estimare și nu constituie o garanție privind recuperarea investiției într-un anumit interval.

Potrivit unui raport Euronews publicat în iunie 2026, compania instalase până atunci 479 de garduri solare în șase țări europene. Lungimea cumulată a acestor instalații ajungea la aproximativ 10 kilometri, potrivit celor relatate de ecoticias.com.