Criza gazelor lovește Europa: Prețurile explodează, iar AIE avertizează asupra unei noi penurii

Europa intră într-o nouă perioadă de incertitudine energetică, după ce prețurile gazelor au atins niveluri nemaiîntâlnite de peste trei ani. Conflictul din Orientul Mijlociu amenință aprovizionarea cu GNL, iar analiștii financiari avertizează că prețurile ar putea crește și mai mult.

Prețul gazelor explodează în Europa. Conflictul din Orientul Mijlociu pune presiune pe aprovizionare

Prețurile europene la gaze naturale au ajuns la cel mai ridicat nivel de la începutul anului 2023, pe fondul intensificării conflictului dintre SUA și Iran și al temerilor privind transporturile de gaze naturale lichefiate (GNL) prin Strâmtoarea Ormuz. În acest context, Agenția Internațională pentru Energie (AIE) avertizează guvernele europene să se pregătească pentru eventuale penurii și recomandă constituirea unor rezerve strategice, utilizarea unor contracte mai flexibile și consolidarea cooperării internaționale.

Contractul TTF olandez pentru livrarea gazelor în luna următoare, principala referință pentru piața europeană, a depășit miercuri dimineață pragul de 79 de euro pe megawatt-oră. De la începutul anului, prețul acestuia a variat între aproximativ 26,50 și 79 de euro/MWh, iar escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu a adăugat o primă de risc tot mai mare pe piața europeană.

Strâmtoarea Ormuz a devenit una dintre principalele surse de îngrijorare pentru piețele energetice. Înainte de izbucnirea conflictului, prin această importantă rută maritimă era transportată aproximativ 20% din cantitatea de GNL tranzacționată la nivel mondial. Închiderea sa efectivă a blocat aceste transporturi pentru mai multe luni, sporind presiunea asupra aprovizionării Europei.

Potrivit Oxford Economics, consumul de gaze naturale din Uniunea Europeană este în continuare cu aproximativ 15%-20% sub nivelul înregistrat în 2021. Reducerea cererii permite blocului comunitar să funcționeze cu niveluri mai scăzute ale stocurilor, însă această situație crește dependența Europei de importurile de GNL în perioada de iarnă.

În același timp, Europa se confruntă cu o diminuare prelungită a livrărilor de GNL din Qatar. Grevele din luna martie au provocat daune importante la două unități de producție de GNL din complexul Ras Laffan, ceea ce a dus la eliminarea unei capacități anuale de aproximativ 17 miliarde de metri cubi. AIE estimează că lucrările de reparații ar putea dura între trei și cinci ani.

Capacitatea pierdută reprezintă aproximativ 17% din capacitatea anuală de export de GNL a Qatarului, potrivit Institutului pentru Economie Energetică și Analiză Financiară. În cazul în care exporturile din Orientul Mijlociu se vor relua doar treptat, presiunea asupra pieței europene ar putea deveni și mai puternică.

Analiștii Goldman Sachs estimează că, într-un asemenea scenariu, prețul gazelor TTF pentru luna decembrie 2026 ar putea fi nevoit să depășească 100 de euro/MWh pentru a atrage suficiente cantități de GNL către Europa. Nivelul este semnificativ peste scenariul de bază al instituției, care indica un preț de aproximativ 50 de euro/MWh.

Scumpirea energiei alimentează, totodată, temerile privind evoluția inflației. Inflația din zona euro a urcat la 3,3% în august, în principal pe fondul prețurilor mai ridicate la energie, chiar dacă presiunile inflaționiste de bază au început să se tempereze.

Evoluția pieței gazelor are efecte și asupra politicii monetare. Piețele financiare anticipează aproape în totalitate o majorare cu 0,25 puncte procentuale a dobânzii de către Banca Centrală Europeană, ceea ce ar ridica rata dobânzii la facilitatea de depozit de la 2,25% la 2,5%.

În același timp, temerile privind energia scumpă au ajuns și pe piețele obligațiunilor guvernamentale. Investitorii au vândut titluri de stat europene, îngrijorați că prețurile mai mari la energie ar putea menține inflația și dobânzile la niveluri ridicate pentru o perioadă mai lungă. Creșterea randamentelor obligațiunilor se traduce prin costuri mai mari de finanțare pentru guverne, inclusiv atunci când acestea își refinanțează datoriile existente.

AIE cere Europei să-și schimbe strategia energetică. Rezervele de gaze, soluția pentru o nouă criză

Pe fondul presiunilor semnificative exercitate asupra prețurilor gazelor naturale, Agenția Internațională pentru Energie (AIE) a publicat miercuri un set de recomandări adresate guvernelor din întreaga lume, inclusiv celor europene. Agenția propune schimbarea modului în care statele se pregătesc pentru eventualele penurii de gaze, prin folosirea rezervelor strategice, a unor reguli mai flexibile de achiziție și a unei cooperări internaționale mai strânse.

În raportul privind mecanismele de rezervă de gaze și opțiunile de flexibilitate, AIE susține că statele nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe obiective rigide privind nivelul stocurilor și pe competiția pentru încărcăturile de gaze naturale lichefiate (GNL). În schimb, guvernele ar trebui să dezvolte mecanisme care să permită intervenția rapidă pe piață în cazul unei crize de aprovizionare.

Potrivit agenției, Europa și-a redus o parte din flexibilitatea de care dispunea în trecut. După declanșarea războiului din Ucraina, în 2022, Uniunea Europeană și-a diminuat drastic dependența de gazul rusesc transportat prin conducte și a ajuns să se bazeze mai mult pe GNL disponibil pe piața globală.

Deși Europa a instalat, de la criza energetică din 2022-2023, peste 50 de miliarde de metri cubi pe an de capacitate suplimentară de import de GNL, existența terminalelor nu garantează automat aprovizionarea. Pentru a asigura cantitățile necesare, statele europene trebuie în continuare să atragă și să plătească pentru încărcăturile disponibile pe piața internațională.

În prezent, regulile europene prevăd ca statele membre să își umple depozitele de gaze până la un nivel de 90% până la 1 noiembrie. Totuși, țările pot devia de la această țintă atunci când condițiile de pe piață sunt nefavorabile.

AIE consideră că rezervele strategice ar putea reprezenta o soluție suplimentară pentru gestionarea situațiilor de urgență. Acestea presupun păstrarea unor cantități de gaze în afara pieței comerciale, astfel încât combustibilul să poată fi eliberat doar atunci când apare o situație de criză.

Mai multe state membre, printre care Italia, Polonia și Spania, dețin deja astfel de rezerve naționale. La nivelul Uniunii Europene, aproximativ 12 miliarde de metri cubi de gaze erau păstrate în rezerve strategice în 2025. Cantitatea reprezenta aproximativ 3,5% din consumul anual de gaze al blocului comunitar și circa 12% din capacitatea totală de stocare.

AIE consideră că guvernele ar putea extinde aceste mecanisme și ar putea analiza posibilitatea coordonării rezervelor la nivelul Uniunii Europene sau chiar prin acorduri internaționale. O astfel de abordare ar permite statelor să reacționeze mai eficient în cazul unor întreruperi majore ale aprovizionării.

O parte dintre recomandările AIE sunt în concordanță cu măsurile prevăzute deja în AccelerateEU, strategia Comisiei Europene destinată reducerii costurilor energiei și a dependenței Europei de piețele volatile ale combustibililor fosili. Printre direcțiile comune se numără coordonarea achizițiilor de gaze, utilizarea mai flexibilă a obiectivelor de stocare, reducerea consumului și protejarea gospodăriilor și companiilor de efectele prețurilor ridicate.

AIE propune și o soluție care ar putea implica Ucraina după încheierea războiului. Potrivit agenției, Europa ar putea lua în calcul stocarea în Ucraina a unor cantități cuprinse între 10 și 15 miliarde de metri cubi de gaze, cu condiția ca războiul să se încheie și infrastructura de depozitare să fie din nou considerată sigură.

Raportul analizează și posibilitatea ca statele să plătească pentru păstrarea unor cantități de gaze de urgență în depozite aflate într-o altă țară sau să își asigure în comun dreptul de a cumpăra încărcături suplimentare de GNL în cazul unei penurii. Contractele și mecanismele de schimb mai flexibile ar putea facilita redirecționarea rapidă a gazelor către regiunile în care acestea sunt cel mai necesare.

Printre variantele analizate se află inclusiv utilizarea unor nave GNL mai vechi pentru depozitarea temporară a gazelor și eliberarea unei părți din cantitățile păstrate în mod normal în depozitele subterane. Astfel de mecanisme ar putea oferi autorităților mai multe instrumente pentru a interveni în perioadele de deficit.

AIE subliniază însă că aceste soluții necesită analize suplimentare înainte de a fi implementate. Guvernele ar trebui să stabilească cine deține gazele de urgență, în ce condiții pot fi eliberate și cine suportă costurile. Menținerea unor rezerve strategice presupune cheltuieli, însă agenția avertizează că lipsa pregătirii pentru o eventuală criză energetică s-ar putea dovedi mult mai costisitoare.