Ceasul biologic nu minte. Studiul care arată cine îmbătrânește mai repede și de ce

Ceasul biologic ar putea explica diferențele majore de sănătate dintre oameni, potrivit unui nou studiu internațional publicat în revista Nature Human Behaviour. Cercetarea a analizat datele a aproape 66.000 de persoane din 23 de țări și a identificat o legătură constantă între statutul socio-economic scăzut și accelerarea procesului de îmbătrânire biologică. Efectele apar încă din copilărie și sunt detectate cel mai clar de noile generații de instrumente epigenetice utilizate de cercetători.

Ceasul biologic măsoară ritmul real al îmbătrânirii organismului

Industria wellness promovează tot mai frecvent conceptul de ceas biologic, un instrument care încearcă să estimeze vârsta reală a organismului, dincolo de numărul anilor trecuți în calendar. Aceste evaluări sunt realizate pe baza unor probe biologice, precum sângele, saliva sau celulele recoltate din cavitatea bucală.

Studiile care utilizează astfel de metode au sugerat că numeroși factori pot influența viteza de îmbătrânire. Printre aceștia se numără alimentația, activitatea fizică, calitatea somnului, anumite suplimente, tratamente medicamentoase și chiar participarea la activități culturale.

Accesul la multe dintre aceste resurse este însă limitat pentru persoanele care se confruntă cu dificultăți financiare sau cu diverse forme de marginalizare socială. Potrivit noii cercetări, impactul acestei situații nu afectează doar indivizi izolați, ci poate fi observat la nivelul unor grupuri întregi de populație.

Autorii studiului au concluzionat că statutul socio-economic redus și, posibil, marginalizarea rasială sau etnică sunt asociate în mod constant cu o îmbătrânire biologică accelerată. Relația este evidențiată cel mai clar de cele mai recente generații de ceasuri epigenetice.

Cercetătorii subliniază că aceste instrumente nu sunt „ceasuri” în sensul propriu al cuvântului. Ele reprezintă modele statistice care interpretează modificările moleculare din ADN pentru a estima stadiul biologic al organismului și gradul în care acesta se apropie sau se îndepărtează de traiectoria considerată normală a îmbătrânirii.

În acest context, o persoană cu o îmbătrânire biologică lentă poate părea mai tânără din punct de vedere fiziologic decât indică vârsta sa cronologică. În schimb, persoanele la care procesul biologic este accelerat pot dezvolta mai devreme afecțiuni asociate înaintării în vârstă.

Sărăcia și condițiile din copilărie influențează ritmul îmbătrânirii

Legătura dintre sărăcie și sănătate este bine documentată de literatura științifică. Numeroase studii au demonstrat că persoanele care trăiesc în condiții economice dificile au, în medie, o speranță de viață mai redusă și dezvoltă boli la vârste mai mici.

Situații similare sunt întâlnite și în cazul persoanelor afectate de inegalități structurale asociate identității rasiale sau etnice. În multe cazuri, aceste experiențe se suprapun cu dificultățile economice.

Noua cercetare, realizată de specialiști de la Max Planck Institute for Human Development din Germania și Columbia University din Statele Unite, a fost concepută pentru a evalua cât de sensibile sunt ceasurile epigenetice în detectarea acestor efecte.

Pentru analiză au fost reunite date provenite din 140 de studii științifice realizate anterior, care au inclus aproape 66.000 de participanți. Cercetătorii au comparat trei generații diferite de ceasuri epigenetice.

Rezultatele au arătat că efectele sărăciei asupra îmbătrânirii biologice sunt surprinse cel mai clar de cea mai nouă generație de instrumente. Modelele mai vechi au fost concepute în principal pentru estimarea vârstei cronologice, în timp ce generațiile ulterioare au început să integreze riscurile pentru sănătate și mortalitate.

Cele mai recente modele măsoară direct viteza îmbătrânirii la nivel epigenetic și oferă o imagine mai precisă asupra stării biologice a organismului.

Analiza a inclus persoane cu vârste cuprinse între 0 și 86 de ani, provenite din 23 de state. Atunci când cercetătorii au examinat separat datele referitoare la copii, au observat că diferențele apar foarte devreme.

Copiii proveniți din familii cu resurse financiare reduse prezentau, în general, un ritm mai rapid de îmbătrânire biologică decât cei din medii mai prospere.

Totuși, autorii avertizează că rezultatele trebuie interpretate cu prudență în cazul copiilor.

„Deoarece ceasurile au fost calibrate pe adulți, care au o compoziție sanguină diferită și nu mai trec prin procese active de dezvoltare, estimările pediatrice pot fi mai puțin precise și pot reflecta atât îmbătrânirea, cât și dezvoltarea, motiv pentru care trebuie interpretate cu precauție”, au explicat cercetătorii.

Datele au arătat însă că și adulții care au crescut în condiții socio-economice dificile tind să prezinte o îmbătrânire mai accelerată decât cei proveniți din familii înstărite, ceea ce evidențiază efectele de durată ale condițiilor materiale asupra sănătății.

Diferențele rasiale și etnice au fost observate și în ritmul îmbătrânirii

Pentru a verifica dacă tendințele identificate se regăsesc și în cazul grupurilor rasiale sau etnice marginalizate, cercetătorii au analizat două seturi de date din Statele Unite.

Prima comparație a fost realizată între persoane albe și persoane de culoare, iar cea de-a doua între persoane albe și persoane latino. În ambele cazuri, ritmul îmbătrânirii biologice a fost mai lent în rândul participanților albi.

Diferențele cele mai pronunțate au fost observate între persoanele albe și cele de culoare, iar aceste discrepanțe au devenit cel mai evidente în datele generate de ceasurile biologice de generația a treia.

„Am identificat dovezi ale unei posibile părtiniri de publicare pentru unele ceasuri în ceea ce privește rezultatele legate de rasă și etnie; cu toate acestea, interpretarea trebuie făcută cu precauție, având în vedere nivelul ridicat de heterogenitate”, au precizat autorii.

Cercetătorii au adăugat că „rasismul se intersectează cu dezavantajele socio-economice și cu alți factori de risc pentru sănătate, generând provocări complexe. Dimensiunea efectelor a fost mai mare în cazul diferențelor rasiale și etnice decât în cazul disparităților socio-economice. Totuși, studiile bazate pe autoidentificarea rasială și etnică nu pot surprinde formele structurale sau individuale de rasism, precum segregarea sau discriminarea”.

Autorii consideră că demonstrarea capacității ceasurilor epigenetice de a detecta aceste efecte poate deschide noi direcții de cercetare. În viitor, aceste instrumente ar putea fi folosite pentru a evalua care intervenții sociale și medicale contribuie cel mai eficient la reducerea inegalităților de sănătate și la îmbunătățirea calității vieții.