Noua arhitectură a banilor pentru agricultură în UE
În perioada 2023–2027, toate statele membre aplică Planuri Strategice naționale prin care împart bugetul Politicii Agricole Comune (PAC) între două mari tipuri de sprijin:
-plăți directe pe suprafață și pe fermă – bani care merg direct în conturile agricultorilor, de regulă o dată pe an;
-fonduri pentru dezvoltare rurală și investiții – bani pentru utilaje, depozite, procesare, irigații, energie verde, digitalizare.
Pe lângă acestea, funcționează o rezervă de criză, din care se pot acorda despăgubiri în caz de secetă severă, inundații sau șocuri de piață.
Peste acest cadru comun, fiecare țară și-a construit propriul model: cui dă prioritate, cât de complicate sunt procedurile, dar mai ales cum este organizată partea de desfacere a producției – acolo unde, în practică, se decide dacă ferma supraviețuiește sau nu.
România – subvenții modeste, birocrație mare și vânzare „la poarta fermei”
Sprijin financiar:
Fermierii români beneficiază de:
-plăți directe pe hectar (subvenția de bază), plus scheme pentru tinerii fermieri și anumite culturi;
-plăți compensatorii pentru zone defavorizate sau pentru practici de mediu;
-fonduri pentru investiții prin AFIR: utilaje, depozite frigorifice, sere, ferme zootehnice, mici unități de procesare.
Sumele per hectar sunt, de regulă, mai mici decât în Vest, iar concurența pe proiecte de investiții este foarte mare.
Cum și unde își vând marfa fermierii români
În România, lanțul comercial rămâne fragmentat:
-mulți producători mici și medii vând direct în piețe, pe baza certificatului de producător și a carnetului de comercializare;
-pentru legume, fructe și uneori pentru lapte, vânzarea se face frecvent „la camion”, direct din fermă, către angrosiști care duc marfa în piețe en-gros sau în marile orașe;
-cerealele și oleaginoasele merg, în principal, către traderi mari și silozuri portuare, în baza unor contracte standard;
-accesul la retailul modern există, dar de obicei prin câțiva procesatori și integratori mari, nu direct de la fermier, din cauza cerințelor stricte de calitate, volum constant și certificări.
Ajutoare pentru secetă
În anii de secetă severă, statul a apelat la:
-despăgubiri pe hectar pentru culturile calamitate;
-ajutoare de stat pentru zootehnie, în special pentru furaje;
-pachete de sprijin din rezerva agricolă europeană, distribuite prin APIA.
Problema semnalată frecvent de fermieri: banii ajung târziu, birocrația e stufoasă, iar cuantumul nu acoperă întotdeauna pierderile reale.
Spania – cooperative puternice și export organizat
Sprijin financiar
Spania se află printre cei mai mari beneficiari ai PAC:
-plăți directe consistente pe suprafață;
-eco-scheme pentru ferme eficiente energetic, rotația culturilor, biodiversitate;
-programe masive de investiții în irigații, depozite, digitalizare.
Cum și unde își vând marfa fermierii spanioli
Modelul spaniol se bazează pe cooperative foarte bine organizate:
-fermierul își livrează producția la cooperativă;
-cooperativa se ocupă de sortare, ambalare, standardizare, certificări;
-marfa ajunge apoi în piețe en-gros moderne (Mercamadrid, Mercabarna) sau direct în lanțurile de retail (Mercadona, Carrefour, Lidl);
-o parte importantă merge la export, în special fructe, legume și ulei de măsline, către alte state UE și piețe extra-europene.
Astfel, producătorul nu mai stă în piață la tarabă, ci devine parte a unui lanț integrat, cu putere de negociere mult mai mare.
Ajutoare pentru secetă
Seceta recurentă din sudul Spaniei a obligat statul să dezvolte:
-programe de investiții în sisteme de irigații moderne și desalinizare;
-compensații financiare pentru pierderile de producție din zonele cele mai afectate;
-scheme de asigurare agricolă cofinanțate de stat, astfel încât fermierii să poată recupera o parte din pierderi.
Italia – consorții, mărci protejate și agricultură premium
Sprijin financiar:
Italia folosește fondurile PAC pentru:
-plăți directe către fermieri;
-scheme pentru tineri fermieri și agromediu;
-investiții în tehnologizare, irigații, adaptare la schimbările climatice.
O parte importantă a agriculturii italiene este legată de produse cu denumire de origine protejată (DOP/IGP), care beneficiază de programe dedicate.
Cum și unde își vând marfa fermierii italieni:
Italia se bazează mult pe consorții și cooperative
-producătorii de lapte, vin, măsline, carne de calitate aderă la consorții care stabilesc reguli de producție și se ocupă de branding și vânzare;
-produsele ajung în retail, HORECA și la export cu etichete puternice, recunoscute;
la nivel local, există o cultură solidă a vânzării directe (piețe de producător, magazine „farm shop”, agriturismo), unde fermierii vând direct turiștilor și rezidenților.
Ajutoare pentru secetă
Pe lângă mecanismele europene, Italia are:
-fonduri naționale și regionale pentru despăgubiri în caz de secetă;
-programe speciale pentru culturile sensibile (viță-de-vie, măslin, horticultură);
-stimulente pentru trecerea la soiuri și tehnologii mai reziliente la schimbările climatice.
Franța – industrie agroalimentară integrată și modele alternative de vânzare
Sprijin financiar
Franța primește cel mai mare pachet de fonduri PAC din UE, direcționate către:
-plăți directe pe suprafață;
-eco-scheme pentru practici prietenoase cu mediul;
-programe largi de dezvoltare rurală și sprijin pentru procesare.
Cum și unde își vând marfa fermierii francezi
Lanțul alimentar francez este puternic industrializat, dar are și forme alternative foarte dezvoltate:
-pentru cereale, carne și lapte domină contractele cu marii procesatori și cooperativele;
-există rețele AMAP (Asociații pentru Menținerea unei Agriculturi Țărănești), unde consumatorii plătesc abonamente, iar fermierul livrează periodic coșuri cu produse;
-piețele locale de producători rămân importante pentru produse proaspete și bio;
-o parte semnificativă din producție ajunge la export, mai ales vin, lactate, produse procesate.
Ajutoare pentru secetă
Franța are scheme clare de:
-despăgubire a pierderilor de producție;
-scutiri sau amânări de taxe locale pentru fermierii afectați;
-cofinanțare pentru polițele de asigurare agricolă, astfel încât riscurile să fie împărțite între fermier, stat și asigurator.
Germania – contracte pe termen lung și asigurări împotriva secetei
Sprijin financiar
Germania folosește fondurile PAC pentru plăți directe și pentru scheme verzi, dar completează pachetul cu programe naționale pentru digitalizarea fermelor, energie regenerabilă și eficiență în utilizarea apei.
Cum și unde își vând marfa fermierii germani
Modelul german se bazează pe contracte stabile:
-fermierii semnează contracte pe termen mediu și lung cu abatoare, fabrici de lapte, mori sau procesatori;
-o parte din producție ajunge în lanțurile de retail (Aldi, Lidl, Edeka, Rewe), de regulă prin intermediul ––cooperativelor și procesatorilor;
-vânzarea directă există, dar este nișată: magazine de fermă, piețe săptămânale, standuri la marginea drumului pentru fructe și legume.
Ajutoare pentru secetă
Germania mizează foarte mult pe:
-asigurări agricole – adesea subvenționate parțial;
-programe federale și ale landurilor pentru compensarea pierderilor în cazuri extreme;
-acces la fonduri europene de criză atunci când sunt îndeplinite condițiile de calamitate la nivel regional.
Bulgaria – modele similare cu România, dar cu orientare puternică spre export regional
Sprijin financiar
Bulgaria beneficiază de plăți directe PAC și fonduri pentru dezvoltare rurală, inclusiv programe pentru consolidarea fermelor mici și medii.
Cum și unde își vând marfa fermierii bulgari
Modelul de desfacere seamănă mult cu cel românesc:
-micii producători vând în piețe locale sau către angrosiști;
-legumele și fructele ajung în piețe en-gros și în lanțurile de retail prezente în țară;
-cerealele și oleaginoasele sunt orientate puternic spre export – către Grecia, România, Turcia și alte state din regiune, prin traderi și silozuri.
Ajutoare pentru secetă
Fermierii bulgari au beneficiat în ultimii ani de:
-pachete de sprijin european pentru pierderile cauzate de secetă și îngheț;
-scheme naționale pentru sprijin de urgență în anumite sectoare (de ex. zootehnie sau horticultură).
Ungaria – subvenții competitive pe hectar și lanțuri integrate de procesare
Sprijin financiar
Ungaria și-a calibrat Planul Strategic PAC astfel încât:
-subvenția de bază pe hectar să fie competitivă;
-fermele mici și medii să primească plăți redistributive;
-investițiile în irigații, depozitare și procesare să fie prioritizate.
Cum și unde își vând marfa fermierii unguri
Structura de desfacere este un mix între modelul german și cel românesc:
-pentru cereale și oleaginoase, modelul este industrial și orientat spre export;
-în zootehnie, fermierii livrează către abatoare și procesatori prin contracte;
-produsele finite ajung în retailul intern (Tesco, Spar, Lidl, Aldi, Auchan) și la export.
Ajutoare pentru secetă
Ungaria a accesat fonduri europene din rezerva de criză pentru livezi și culturi lovite de îngheț și secetă, la care se adaugă programe naționale de susținere pentru fermierii rămași fără producție și, în unele cazuri, facilități pentru refinanțarea creditelor agricole.
