Succesiunea în 2026: lista actelor necesare. Când poate avea loc excluderea de la moștenire

Succesiunea în 2026 rămâne o procedură esențială pentru transmiterea legală a bunurilor unei persoane decedate către moștenitori. Fără ea, vânzarea, accesul la conturi bancare sau schimbarea actelor devin imposibile. Înțelegerea pașilor, termenelor și costurilor este crucială pentru a evita blocaje juridice și fiscale importante în gestionarea moștenirii.

Succesiunea în 2026. Actele necesare pentru succesiune

Succesiunea, numită și moștenire, reprezintă procedura juridică prin care patrimoniul unei persoane decedate — format din bunuri mobile, imobile și datorii — se transmite către moștenitorii legali sau testamentari. Aceasta se deschide la data decesului și se finalizează, de regulă, la notar, prin eliberarea certificatului de moștenitor, document care garantează transferul legal al dreptului de proprietate. În cadrul acestei proceduri sunt stabilite atât persoanele care au calitatea de moștenitori, cât și cotele ce le revin fiecăruia, precum și bunurile care au aparținut defunctului.

Pentru a estima costurile succesiunii, este necesară evaluarea masei succesorale, adică totalul bunurilor moștenite, precum imobile, autoturisme, conturi bancare sau acțiuni. În cazul bunurilor imobile, valoarea nu se calculează în funcție de prețul de piață, ci conform grilei notariale oficiale. Astfel, un imobil poate avea o valoare diferită în grilă față de cea de pe piață. Atât onorariile notariale, cât și eventualele taxe către stat sunt calculate pe baza acestor grile, motiv pentru care este important ca moștenitorii să cunoască aceste valori înainte de deschiderea succesiunii. Pentru o evaluare exactă, se poate solicita o expertiză conform grilei notariale.

În materie succesorală, competența teritorială aparține notarilor din circumscripția tribunalului în care defunctul a avut ultimul domiciliu, conform certificatului de deces. Procedura se desfășoară, în mod obișnuit, la notar și este considerată cea mai simplă și rapidă variantă de soluționare. Moștenitorii au la dispoziție un termen de un an de la deces pentru a-și exprima opțiunea de a accepta sau de a renunța la moștenire, fără a fi obligați să finalizeze întreaga procedură în acest interval.

Împărțirea bunurilor se realizează în funcție de gradul de rudenie dintre moștenitori și defunct, conform prevederilor legale sau, după caz, în baza unui testament. Durata unei succesiuni poate varia în funcție de complexitatea cazului, de numărul moștenitorilor și de rapiditatea obținerii documentelor necesare. În situațiile simple, procedura poate dura câteva săptămâni, însă în cazuri mai complexe sau atunci când există întârzieri în obținerea actelor, aceasta se poate prelungi pe parcursul mai multor luni. Un factor important care influențează durata este și volumul de dosare aflate deja în lucru la biroul notarial ales, având în vedere că nu toate notariatele gestionează succesiuni.

Costurile succesiunii nu sunt fixe, acestea fiind determinate de valoarea totală a bunurilor moștenite. De exemplu, dacă masa succesorală include un apartament, un autoturism și sume de bani din conturi bancare, taxele se calculează în funcție de valoarea cumulată a acestor bunuri. Tarifele pot varia de la un birou notarial la altul. În general, certificatul de calitate de moștenitor are un tarif de pornire de aproximativ 300 lei plus TVA, iar procedura de succesiune începe de la circa 500 lei plus TVA, în funcție de valoarea bunurilor.

Succesiunea nu este gratuită, chiar dacă este realizată într-un anumit interval de timp. Totuși, legislația prevede că, dacă procedura este finalizată în termen de până la doi ani de la deces, nu se datorează impozit către stat pentru bunurile imobile. În cazul în care succesiunea este dezbătută după acest termen, se aplică un impozit de 1% din valoarea imobilelor. Taxele notariale sunt suportate de toți moștenitorii, proporțional, sau integral de către unicul moștenitor, dacă este cazul.

Dezbaterea succesiunii este esențială pentru a putea dispune legal de bunurile moștenite. Fără certificatul de moștenitor, nu se pot realiza operațiuni precum vânzarea, donarea, ipotecarea sau închirierea unui imobil, nici utilizarea sau înstrăinarea unui autoturism ori accesarea fondurilor bancare ale defunctului. Este necesară pentru preluarea unor drepturi, cum ar fi concesiunea unui loc de veci.

Pentru deschiderea procedurii succesorale sunt necesare mai multe documente, printre care certificatul de deces, actele de stare civilă și de identitate ale moștenitorilor, actele de proprietate asupra bunurilor, extrase de cont, documente privind eventuale acțiuni sau autoturisme, precum și certificate fiscale. Sunt necesari doi martori care l-au cunoscut pe defunct. O parte dintre documente se obțin ulterior, la solicitarea notarului, după înregistrarea dosarului.

La finalul procedurii, notarul public eliberează certificatul de moștenitor, care conține informații despre defunct, moștenitori, cotele ce le revin și bunurile incluse în masa succesorală. În document sunt menționați și eventualii moștenitori care au renunțat sau au fost înlăturați de la moștenire, precum și taxele achitate. Certificatul poate fi de mai multe tipuri: de calitate de moștenitor, care atestă doar persoanele și cotele, fără bunuri; de moștenitor legal sau testamentar, în funcție de temeiul moștenirii; sau suplimentar, în situația în care ulterior apar bunuri care nu au fost incluse inițial.

Excluderea de la moștenire

Excluderea de la moștenire a unei persoane poate interveni atunci când cei care aveau vocație succesorală nu își exercită dreptul de opțiune în termenul prevăzut de lege. În mod concret, dacă a trecut un an de la data decesului și moștenitorii nu au dat o declarație de acceptare a moștenirii, aceștia pot fi considerați în afara procedurii succesorale.

În anumite situații, excluderea de la moștenire poate avea loc și ca urmare a comportamentului moștenitorului față de defunct. Dacă o persoană a adus atingeri grave acestuia, legea permite îndepărtarea sa de la succesiune, considerând că nu mai este îndreptățită să moștenească.

Notarul poate aplica prevederile Codului Civil și poate prezuma renunțarea la moștenire în cazul în care un moștenitor nu și-a exercitat dreptul de opțiune în termenul legal și, deși a fost citat în mod corespunzător, nu se prezintă la dezbaterea succesiunii. În acest context, persoana respectivă este considerată că a renunțat și este exclusă din procedură.

Pe de altă parte, există și situația în care moștenitorii aleg în mod voluntar să nu participe la succesiune. Aceștia pot formula o declarație autentică la notar, prin care renunță în mod expres la dreptul de a moșteni, fiind astfel excluși din masa succesorală.

Vânzarea/cumpărarea fără succesiune

În practică apare frecvent întrebarea dacă se poate realiza un contract de vânzare-cumpărare fără dezbaterea succesiunii. Din punct de vedere legal, acest lucru nu este posibil. În situația în care un imobil — fie că este vorba despre teren, construcție sau apartament — aparține unei persoane decedate, este obligatorie deschiderea și finalizarea procedurii succesorale. Doar moștenitorii stabiliți în mod legal pot dobândi dreptul de proprietate și, ulterior, pot decide vânzarea bunului.

O persoană decedată nu poate participa la încheierea unui contract, nu poate semna și nu își poate exprima consimțământul, ceea ce face imposibilă orice tranzacție directă asupra bunurilor aflate încă pe numele acesteia. În lipsa dezbaterii succesiunii și a transferului dreptului de proprietate către persoane în viață, nu pot fi realizate acte juridice precum vânzarea, donația sau partajul.

Dezbaterea succesiunii este, așadar, o etapă obligatorie, chiar dacă uneori este amânată sau considerată neimportantă. În realitate, lipsa acesteia poate genera dificultăți chiar și după mulți ani de la deces, atunci când apare necesitatea dovedirii dreptului de proprietate asupra bunurilor moștenite.

În consecință, pentru a putea vinde, ipoteca, dona, împărți sau închiria un imobil, este necesară finalizarea succesiunii. Același principiu se aplică și în cazul altor bunuri sau drepturi, cum ar fi utilizarea sau înstrăinarea unui autoturism, accesarea sumelor de bani din conturile bancare ale defunctului sau preluarea dreptului de concesiune asupra unui loc de veci.

Ce se întâmplă dacă faci succesiunea în 2026?

Nimeni nu poate fi obligat să dezbată succesiunea, însă alegerea de a nu o face poate genera o serie de dificultăți juridice și practice. În lipsa finalizării procedurii succesorale, bunurile care aparțin defunctului nu pot fi valorificate în mod legal, ceea ce înseamnă că nu pot fi vândute sau înstrăinate, fie că este vorba despre un imobil sau un autoturism. Accesul la conturile bancare ale persoanei decedate rămâne blocat până la stabilirea moștenitorilor prin procedura legală.

În anumite situații, chiar și operațiuni aparent simple, cum ar fi schimbarea titularului unor contracte de utilități, pot întâmpina dificultăți sau pot fi imposibil de realizat în absența certificatului de moștenitor. Astfel, lipsa succesiunii poate îngreuna gestionarea întregii mase succesorale.

Dacă ulterior se decide dezbaterea succesiunii, trebuie avut în vedere și aspectul fiscal. În situația în care procedura este realizată în termen de până la doi ani de la data decesului, nu se datorează impozit către stat pentru bunurile imobile. În schimb, dacă succesiunea este dezbătută după acest termen, se aplică un impozit de 1% din valoarea bunurilor imobile incluse în masa succesorală.