Bani după deces în România. Cum se împarte averea în lipsa unui testament. Reguli pentru moștenire

Ce se întâmplă cu averea unei persoane fără testament? Ordinea priorității în moștenire este stabilită de legislația civilă din România și devine relevantă în momentul în care o persoană decedează fără a lăsa un testament sau atunci când testamentul nu acoperă întreaga avere.

În astfel de situații, bunurile sunt împărțite conform regulilor moștenirii legale, care stabilesc cine sunt persoanele îndreptățite să primească patrimoniul și în ce ordine.

Procedura de moștenire urmează reguli stricte în absența unui testament

În cazul în care ambii părinți decedează, prima întrebare care apare este cine are dreptul asupra bunurilor rămase, inclusiv asupra locuinței. În absența unui testament, copiii sunt, în mod obișnuit, primii moștenitori legali. Aceștia fac parte din clasa I de moștenitori și au prioritate față de alte categorii de rude.

Moștenirea se împarte, de regulă, în mod egal între copiii defunctului, indiferent dacă sunt din aceeași căsătorie sau din relații diferite, atâta timp cât au statut legal de descendenți.

Grupul Chery își extinde imperiul auto. Vrea să cucerească piețele din Europa și Japonia și va relansa celebrul brand Freelander

Noua carte electronică de identitate. Decizia luată de Ministerul Afacerilor Interne (MAI)

Dacă unul dintre copii a decedat anterior părinților, partea acestuia nu dispare, ci este transmisă propriilor descendenți, adică nepoților defunctului. Acest mecanism poartă denumirea de reprezentare succesorală și asigură continuitatea drepturilor în cadrul aceleiași ramuri familiale.

„(1) Moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia.

(2) Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.

(3) Dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, moştenirea se deschide la locul din ţară aflat în circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să existe cel puţin un bun imobil al celui care lasă moştenirea. În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există bunuri imobile, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să se afle bunuri mobile ale celui ce lasă moştenirea. Atunci când în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în România, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat.

(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător atunci când primul organ sesizat în vederea desfăşurării procedurii succesorale este instanţa judecătorească”, este scris în Art. 954.

În situația în care nu există copii sau descendenți direcți, moștenirea trece la clasa următoare de moștenitori. În această categorie intră părinții defunctului și frații sau surorile acestuia. Dacă părinții sunt în viață, aceștia vor avea dreptul la o parte din moștenire, împreună cu frații sau surorile. Împărțirea se face conform regulilor legale, ținând cont de gradul de rudenie și de numărul moștenitorilor din fiecare categorie.

Dacă nici părinții și nici frații nu sunt în viață, moștenirea se extinde către clasele ulterioare de moștenitori, cum ar fi bunicii și alte rude mai îndepărtate, precum unchii, mătușile sau verii. Totuși, aceste situații sunt mai rare în practică, întrucât, de cele mai multe ori, există descendenți direcți care au prioritate.

„(1) Patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în măsura în care cel care iasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament.

(2) O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moştenire testamentară, iar cealaltă parte prin moştenire legală”, este scris în Art. 955.

Soțul supraviețuitor are drepturi speciale în cadrul moștenirii

Un aspect important este că soțul supraviețuitor are drepturi speciale în cadrul moștenirii. Acesta nu este încadrat într-o clasă de moștenitori, ci vine în concurs cu toate clasele, ceea ce înseamnă că participă la moștenire indiferent de categoria de rude existente. Partea care îi revine depinde de numărul și tipul celorlalți moștenitori. De exemplu, dacă există copii, soțul supraviețuitor va împărți moștenirea cu aceștia, primind o cotă stabilită de lege.

În lipsa oricăror moștenitori legali și a unui testament, patrimoniul defunctului poate ajunge în cele din urmă în proprietatea statului. Această situație apare rar, dar este prevăzută pentru a evita situațiile în care bunurile rămân fără titular.

Revenind la întrebarea frecventă legată de locuința părinților, aceasta intră în masa succesorală și va fi împărțită între moștenitorii legali sau testamentari. Dacă există un testament valabil, acesta poate modifica distribuția bunurilor, însă nu poate încălca în totalitate drepturile moștenitorilor rezervatari, cum sunt copiii și soțul supraviețuitor, care beneficiază de o cotă minimă garantată de lege.

În practică, procesul de moștenire implică fie dezbaterea succesorală la notar, fie în instanță, în funcție de existența sau absența unor neînțelegeri între moștenitori. Actele necesare includ certificatul de deces, actele de identitate ale moștenitorilor și documentele care atestă dreptul de proprietate asupra bunurilor.

Este important de reținut că ordinea moștenirii nu este arbitrară, ci urmează o logică bazată pe gradul de rudenie și pe ideea de apropiere familială. Astfel, legea acordă prioritate celor mai apropiați descendenți, continuând apoi cu rudele colaterale și ascendenții, în funcție de situația concretă a fiecărei familii.