Tot ce trebuie să știi despre succesiune. Actele necesare în 2026

Succesiunea este o procedură pe care mulți o amână, însă această decizie poate aduce costuri suplimentare și probleme juridice. Ce acte sunt necesare în 2026, cât costă dezbaterea moștenirii, când se plătește impozit și de ce nu poți vinde un imobil fără certificatul de moștenitor?

Succesiunea în 2026. Actele necesare pentru succesiune

Succesiunea, denumită și moștenire, reprezintă procedura juridică prin care patrimoniul unei persoane decedate, alcătuit din bunuri mobile, imobile, drepturi și datorii, este transmis moștenitorilor legali sau testamentari. Procedura se deschide la data decesului și, de regulă, se finalizează la notar prin eliberarea certificatului de moștenitor, documentul care atestă transferul legal al dreptului de proprietate. În cadrul succesiunii sunt stabilite persoanele care au calitatea de moștenitori, cotele ce revin fiecăruia și bunurile care fac parte din masa succesorală.

Pentru stabilirea costurilor succesiunii este necesară evaluarea masei succesorale, respectiv a valorii totale a bunurilor moștenite, cum ar fi imobilele, autoturismele, conturile bancare sau acțiunile. În cazul imobilelor, evaluarea nu se realizează în funcție de prețul de piață, ci potrivit grilei notariale oficiale, astfel încât valoarea utilizată în procedură poate diferi de valoarea de piață. Atât onorariile notariale, cât și eventualele taxe datorate statului sunt calculate pe baza acestor grile, motiv pentru care este recomandat ca moștenitorii să cunoască valorile înainte de deschiderea succesiunii. Dacă este necesar, se poate solicita o expertiză realizată conform grilei notariale.

În materie succesorală, competența teritorială aparține notarilor din circumscripția tribunalului în care defunctul a avut ultimul domiciliu, potrivit certificatului de deces. Procedura notarială este, în general, cea mai rapidă și mai simplă modalitate de soluționare a succesiunii. Moștenitorii au la dispoziție un termen de un an de la data decesului pentru a-și exercita dreptul de opțiune succesorală, respectiv pentru a accepta sau a renunța la moștenire, fără a fi obligați să finalizeze întreaga procedură în acest interval.

Împărțirea bunurilor se realizează în funcție de gradul de rudenie dintre moștenitori și defunct, conform dispozițiilor legale sau, după caz, în baza unui testament. Durata unei succesiuni diferă în funcție de complexitatea dosarului, numărul moștenitorilor și timpul necesar obținerii documentelor. În situațiile simple, procedura poate fi finalizată în câteva săptămâni, însă în cazurile mai complexe sau atunci când apar întârzieri în obținerea actelor, aceasta se poate prelungi timp de mai multe luni. Durata este influențată și de volumul de dosare aflate în lucru la biroul notarial ales, având în vedere că nu toate notariatele instrumentează proceduri succesorale.

Costurile succesiunii nu sunt fixe, ci depind de valoarea totală a bunurilor incluse în masa succesorală. De exemplu, dacă moștenirea cuprinde un apartament, un autoturism și sume aflate în conturi bancare, taxele se calculează în funcție de valoarea cumulată a acestor bunuri. Tarifele pot varia de la un birou notarial la altul. În general, certificatul de calitate de moștenitor are un tarif de pornire de aproximativ 300 de lei plus TVA, iar procedura succesorală începe de la circa 500 de lei plus TVA, în funcție de valoarea patrimoniului.

Succesiunea nu este gratuită, indiferent de momentul în care este realizată. Totuși, dacă procedura este finalizată în termen de până la doi ani de la deces, nu se datorează impozit către stat pentru bunurile imobile. În cazul în care succesiunea este dezbătută după expirarea acestui termen, se aplică un impozit de 1% din valoarea imobilelor incluse în masa succesorală. Taxele notariale sunt suportate de toți moștenitorii, proporțional cu drepturile lor succesorale, sau integral de unicul moștenitor, după caz.

Dezbaterea succesiunii este esențială pentru ca moștenitorii să poată dispune în mod legal de bunurile dobândite. În lipsa certificatului de moștenitor, acestea nu pot fi vândute, donate, ipotecate sau închiriate. Nu pot fi utilizate ori înstrăinate autoturismele aflate pe numele defunctului, nu pot fi accesate fondurile din conturile bancare și nu pot fi preluate anumite drepturi, precum concesiunea unui loc de veci. În unele situații, chiar și schimbarea titularului unor contracte de utilități poate fi îngreunată sau imposibilă în lipsa certificatului de moștenitor.

Pentru deschiderea procedurii succesorale sunt necesare certificatul de deces, actele de identitate și de stare civilă ale moștenitorilor, actele de proprietate asupra bunurilor, extrasele de cont, documentele privind eventuale acțiuni sau autoturisme, precum și certificatele fiscale. De asemenea, sunt necesari doi martori care l-au cunoscut pe defunct. O parte dintre documente pot fi obținute ulterior, la solicitarea notarului, după înregistrarea dosarului.

La finalul procedurii, notarul public eliberează certificatul de moștenitor, document care cuprinde datele privind defunctul, moștenitorii, cotele succesorale și bunurile incluse în masa succesorală. În certificat sunt menționați și eventualii moștenitori care au renunțat la moștenire sau au fost înlăturați de la aceasta, precum și taxele achitate. În funcție de situație, certificatul poate fi de calitate de moștenitor, atunci când atestă doar persoanele îndreptățite și cotele succesorale, fără a individualiza bunurile, de moștenitor legal sau testamentar, în funcție de temeiul moștenirii, ori suplimentar, dacă ulterior sunt identificate bunuri care nu au fost incluse în masa succesorală inițială.

În anul 2026, regulile privind dezbaterea succesiunii rămân aceleași. Nimeni nu poate fi obligat să inițieze procedura succesorală, însă amânarea acesteia poate genera dificultăți juridice și practice. Bunurile care au aparținut defunctului nu pot fi valorificate în mod legal, conturile bancare rămân blocate până la stabilirea moștenitorilor, iar administrarea patrimoniului poate deveni dificilă. Totodată, dacă succesiunea este dezbătută în termen de până la doi ani de la data decesului, nu se datorează impozit pentru bunurile imobile. În schimb, după expirarea acestui termen, se aplică un impozit de 1% din valoarea imobilelor cuprinse în masa succesorală.

Excluderea de la moștenire

Excluderea de la moștenire poate interveni în mai multe situații prevăzute de lege. Una dintre acestea apare atunci când persoanele care au vocație succesorală nu își exercită dreptul de opțiune în termenul legal. Dacă în decurs de un an de la data decesului nu își exprimă opțiunea de a accepta moștenirea, acestea își pot pierde dreptul de a participa la procedura succesorală, în condițiile prevăzute de lege.

Excluderea de la moștenire poate interveni și ca urmare a comportamentului moștenitorului față de defunct. În situațiile în care acesta a săvârșit fapte grave împotriva persoanei decedate, legea permite înlăturarea sa de la moștenire, apreciind că nu mai este îndreptățit să beneficieze de patrimoniul succesoral.

În cadrul procedurii succesorale, notarul public poate aplica dispozițiile Codului Civil și poate prezuma renunțarea la moștenire atunci când un moștenitor nu și-a exercitat dreptul de opțiune în termenul legal și, deși a fost legal citat, nu se prezintă la dezbaterea succesiunii. În această situație, persoana respectivă este considerată că a renunțat la moștenire și este exclusă din procedura succesorală.

Există și cazuri în care moștenitorii aleg în mod voluntar să nu participe la succesiune. În această situație, ei pot da în fața notarului o declarație autentică de renunțare la moștenire, prin care își exprimă în mod expres voința de a nu dobândi drepturile succesorale. Ca efect al acestei declarații, persoana renunță la calitatea de moștenitor și este exclusă din masa succesorală.

Vânzarea/cumpărarea fără succesiune

În practică, apare frecvent întrebarea dacă un imobil poate fi vândut fără dezbaterea succesiunii. Din punct de vedere legal, răspunsul este negativ. Atunci când un teren, o casă sau un apartament aparține unei persoane decedate, procedura succesorală trebuie deschisă și finalizată înainte ca bunul să poată fi înstrăinat. Numai după stabilirea moștenitorilor și eliberarea certificatului de moștenitor dreptul de proprietate este transmis în mod legal, iar titularii acestuia pot decide asupra vânzării imobilului.

O persoană decedată nu poate încheia acte juridice, nu poate semna un contract și nu își poate exprima consimțământul. Din acest motiv, nu este posibilă încheierea unui contract de vânzare-cumpărare sau a oricărui alt act de dispoziție cu privire la bunurile care figurează încă pe numele acesteia. În lipsa dezbaterii succesiunii și a transferului dreptului de proprietate către moștenitori, nu pot fi realizate operațiuni precum vânzarea, donația, ipotecarea sau partajul bunurilor.

Dezbaterea succesiunii reprezintă, așadar, o etapă obligatorie pentru valorificarea patrimoniului rămas după deces. Deși procedura este uneori amânată sau considerată lipsită de urgență, lipsa acesteia poate genera dificultăți juridice chiar și după mulți ani, în momentul în care este necesară dovedirea dreptului de proprietate asupra bunurilor moștenite.

În consecință, finalizarea succesiunii este necesară pentru vânzarea, donarea, ipotecarea, împărțirea sau închirierea unui imobil. Același principiu se aplică și în cazul altor bunuri și drepturi din patrimoniul defunctului, precum utilizarea sau înstrăinarea unui autoturism, accesarea sumelor aflate în conturile bancare ori preluarea dreptului de concesiune asupra unui loc de veci.