Strâmtoarea Hormuz, o armă economică globală. AEI avertizează că războiul din Orientul Mijlociu poate scumpi carburanții din România

Asociația Energia Inteligentă (AEI) avertizează că eventualele taxe impuse de Iran pentru tranzitul navelor prin Strâmtoarea Hormuz ar putea avea efecte mult mai ample decât simpla majorare a costurilor de transport maritim.

Potrivit analizei publicate de Asociația Energia Inteligentă (AEI), miza reală este transformarea uneia dintre cele mai importante rute energetice ale lumii într-un instrument de presiune economică și geopolitică. Dumitru Chisăliță subliniază că impactul nu s-ar limita la zona Golfului Persic, ci ar putea ajunge direct în prețul carburanților din România.

AEI avertizează că războiul din Orientul Mijlociu poate scumpi carburanții din România

Analiza pornește de la informațiile potrivit cărora Iranul ar putea solicita petrolierele să plătească până la 2 milioane de dolari pentru o singură traversare prin Strâmtoarea Hormuz.

La prima vedere, suma pare uriașă, însă calculele arată că impactul direct asupra prețului petrolului ar fi relativ redus.

Un petrolier de tip VLCC („Very Large Crude Carrier”) transportă aproximativ 2 milioane de barili de petrol. În aceste condiții, taxa ar însemna aproximativ 1 dolar în plus pentru fiecare baril transportat.

Având în vedere că un baril conține 159 de litri, efectul direct estimat la pompă ar fi de aproximativ 0,03 lei pe litru.

Potrivit Asociației Energia Inteligentă, strict din punct de vedere matematic, această taxă nu ar justifica o explozie a prețurilor la benzină și motorină.

„Când au apărut informațiile că Iranul ar putea percepe până la 2 milioane de dolari pentru trecerea unei nave prin Strâmtoarea Hormuz, mulți au privit subiectul ca pe o nouă demonstrație de forță regională. În realitate, miza este mult mai mare, nu vorbim despre o simplă taxă maritimă, ci despre posibilitatea ca una dintre cele mai importante artere energetice ale planetei să fie transformată într-un instrument de presiune economică globală. Și chiar mai mult, deschide calea ca orice strâmtoare din lume să fie folosită ca armă geopolitică.

Concret, consecințele nu s-ar opri la Golful Persic. Ele ar ajunge direct în prețul benzinei și motorinei din România.

Ce înseamnă taxa de 2 milioane de dolari? Iranul ar fi cerut unor petroliere până la 2 milioane USD pentru o singură traversare. La prima vedere pare enorm. Dar să facem calculul. Un VLCC („Very Large Crude Carrier”) transportă aproximativ 2 milioane barili petrol. Prin urmare taxa directă ar adăuga aproximativ 1 dolar/baril. Cum un baril are 159 litri, creșterea directă la pompă ar fi de 0,03 lei/litru. Așadar, strict matematic, taxa NU justifică o explozie a prețurilor la pompă. Și totuși, petrolul s-ar putea scumpi puternic. De ce?  Pentru că piața nu reacționează la costul contabil, ci la risc.

Unde apare adevărata explozie de preț? În momentul în care Iranul transformă Hormuzul într-un „punct de taxare”, traderii înțeleg altceva, Iranul poate decide cine trece, cine plătește, cine așteaptă și cine este blocat. Asta schimbă complet percepția asupra securității energetice globale”, notează Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.

Piețele energetice nu reacționează doar la costurile efective, ci mai ales la riscurile percepute

Organizația explică faptul că piețele energetice nu reacționează doar la costurile efective, ci mai ales la riscurile percepute.

În momentul în care Iranul transformă Strâmtoarea Hormuz într-un punct de taxare, traderii înțeleg că autoritățile iraniene ar putea decide cine trece, cine plătește, cine așteaptă sau cine poate fi blocat.

Această situație schimbă radical percepția asupra securității energetice globale și generează reacții economice rapide.

Una dintre primele consecințe este creșterea asigurărilor maritime

Potrivit analizei, una dintre primele consecințe este creșterea asigurărilor maritime. Primele de risc pentru nave au crescut deja de la 0,125% la intervale de 0,2-0,4% din valoarea navei, iar în unele cazuri au fost raportate majorări de până la patru sau chiar șase ori.

În paralel, piața începe să speculeze posibilitatea unui deficit de petrol. Dacă traderii cred că exporturile pot fi întrerupte, că Iranul poate restricționa traficul sau că tensiunile militare se intensifică, prețul petrolului crește preventiv.

AEI prezintă mai multe scenarii privind impactul posibil asupra prețurilor carburanților din România

Asociația Energia Inteligentă prezintă mai multe scenarii privind impactul posibil asupra prețurilor carburanților din România. În cazul unei simple taxe tehnice, petrolul ar putea crește cu 1-2 dolari pe baril, ceea ce ar însemna un impact estimat de 0,02-0,05 lei pe litru la pompă.

Într-un scenariu cu tensiuni moderate, petrolul ar putea crește cu 10-15 dolari pe baril, iar efectul în România ar putea ajunge la 0,30-0,70 lei pe litru. În varianta unei crize severe, scumpirea petrolului ar putea fi de 30-50 dolari pe baril, ceea ce s-ar traduce prin creșteri de aproximativ 1-2 lei pe litru la benzină și motorină.

Din perspectiva Teheranului, o astfel de măsură are o logică economică și geopolitică foarte clară

Analiza arată că, din perspectiva Teheranului, o astfel de măsură are o logică economică și geopolitică foarte clară.

Iranul nu poate domina economia mondială prin dimensiunea economiei sale, prin tehnologie sau prin influență financiară, însă deține un avantaj strategic major: poziția geografică.

Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante artere energetice ale lumii. Aproximativ o cincime din petrolul mondial și volume foarte mari de gaze naturale lichefiate tranzitează acest culoar maritim dintre Iran și Peninsula Arabică.

Într-o economie globală dependentă de energie, controlul unui asemenea punct strategic oferă o influență mult mai mare decât ar sugera dimensiunea economică reală a statului respectiv.

Riscul real este transformarea Strâmtorii Hormuz într-un instrument politic

Potrivit Asociației Energia Inteligentă, problema majoră nu este valoarea taxei de 2 milioane de dolari, deoarece impactul direct asupra prețului la pompă este relativ redus.

Riscul real este transformarea Strâmtorii Hormuz într-un instrument politic și introducerea unui nivel ridicat de nesiguranță pe cea mai importantă rută energetică a planetei.

Acest climat de incertitudine poate declanșa reacții speculative care să ducă la scumpiri mult mai mari ale petrolului decât ar rezulta strict din costul taxei.

Dumitru Chisăliță subliniază că, în economie, piețele reacționează adesea nu doar la evenimentele concrete, ci și la temerile legate de ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor.

„De ce Iranul ar face asta? Pentru mulți observatori occidentali, ideea ca Iranul să perceapă taxe de tranzit în Strâmtoarea Hormuz pare un gest extrem sau chiar irațional. În realitate, din perspectiva Teheranului, o asemenea strategie are o logică economică și geopolitică foarte clară.

Iranul știe că nu poate domina economia mondială prin dimensiunea PIB-ului său, prin tehnologie sau prin influență financiară. Dar are un avantaj pe care puține state îl posedă: geografia.

Hormuzul este una dintre cele mai importante artere energetice ale planetei. Aproximativ o cincime din petrolul mondial și volume uriașe de gaze naturale lichefiate trec prin acel culoar maritim îngust dintre Iran și Peninsula Arabică. Într-o lume dependentă de energie, cine controlează un asemenea punct strategic dobândește o putere disproporționată față de dimensiunea sa economică reală.

Taxa de 2 milioane de dolari nu este problema principală. Matematic, ea adaugă doar câțiva bani pe litru. Problema reală este că transformă Hormuzul într-un instrument politic, introduce nesiguranță în cea mai importantă rută energetică a lumii și declanșează reacții speculative care pot scumpi petrolul mult peste costul real al taxei. În economie, uneori nu plătești pentru ceea ce s-a întâmplat. Plătești pentru ceea ce lumea se teme că s-ar putea întâmpla”, a conchis Dumitru Chisăliță.