Ce s-ar întâmpla dacă România ar rămâne fără petrolul din Kazahstan.Dumitru Chisăliță avertizează că motorina ar putea crea primele probleme

Dumitru Chisăliță avertizează că stocurile petroliere ale României nu garantează continuitatea aprovizionării cu toți carburanții în cazul unei întreruperi prelungite a importurilor de țiței din Kazahstan. Analiza Asociației Energia Inteligentă arată că vulnerabilitatea majoră ar fi motorina, nu benzina. Studiul ia în calcul un scenariu de stres în care importurile sunt blocate timp de șase luni și nu pot fi înlocuite rapid cu alte surse.

Dumitru Chisăliță avertizează că stocurile de 90 de zile nu înseamnă siguranță deplină pentru aprovizionare

România deține oficial rezerve petroliere suficiente pentru aproximativ 90 de zile, însă această cifră nu reflectă automat capacitatea de a alimenta constant piața cu toate tipurile de carburanți, la nivelul actual al consumului. Acesta este principalul avertisment transmis de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), într-o analiză publicată de DCBusiness.

Potrivit documentului, România produce anual aproximativ 2,7 milioane de tone de țiței, însă aproape trei sferturi din necesarul intern este acoperit prin importuri. În ultimii ani, peste 60% din cantitățile importate au provenit din Kazahstan, ceea ce face ca o eventuală întrerupere a acestor livrări să reprezinte un risc semnificativ.

În analiza sa, Dumitru Chisăliță atrage atenția că simpla existență a rezervelor strategice poate crea o percepție eronată asupra gradului real de siguranță energetică.

„România are oficial stocuri petroliere pentru aproximativ 90 de zile. Dar această cifră, repetată fără explicații, poate crea o falsă senzație de securitate”, afirmă Dumitru Chisăliță.

Ce conțin rezervele petroliere și de ce nu toate produsele pot ajunge rapid la consumatori

Analiza AEI arată că România deținea, în 2025, aproximativ 2,038 milioane de tone de stocuri de urgență. Totuși, acestea nu sunt formate exclusiv din carburanți gata de utilizare.

Din totalul rezervelor, aproximativ 1,081 milioane de tone, adică 53%, sunt reprezentate de țiței și alte materii prime destinate procesării în rafinării. Restul de aproximativ 957.000 de tone este alcătuit din produse petroliere finite și semifinite.

Structura acestor produse include aproximativ 511.000 de tone de motorină și produse de tip gasoil, circa 279.000 de tone de păcură, aproximativ 158.000 de tone de benzină și doar 9.000 de tone de kerosen destinat aviației.

Explicând diferența dintre existența rezervelor și disponibilitatea imediată a carburanților, președintele AEI precizează că acestea sunt alcătuite din categorii diferite de produse, fiecare necesitând un proces distinct de utilizare.

„România nu are două milioane de tone de carburanți gata să fie trimiși în benzinării. Are un amestec de țiței, motorină, benzină, păcură și alte produse, fiecare cu o utilitate diferită și cu un timp diferit de mobilizare”, explică președintele AEI.

Analiza mai arată că o parte dintre rezerve nu este depozitată pe teritoriul României. Potrivit explicațiilor Ministerului Energiei, citate în document, aproximativ jumătate din obligația de stocare este îndeplinită în alte state membre ale Uniunii Europene. Astfel, rezervele aflate efectiv în România ar acoperi aproximativ 45 de zile, iar echivalentul altor 45 de zile este constituit prin delegare în afara țării.

Mobilizarea stocurilor externe poate dura săptămâni, iar țițeiul trebuie rafinat înainte de utilizare

Analiza subliniază că rezervele aflate în alte state membre ale Uniunii Europene nu pot fi folosite imediat, deoarece presupun un proces logistic complex înainte de a ajunge pe piața românească.

Produsele trebuie eliberate din depozite, încărcate, transportate, descărcate și distribuite, iar dacă rezervele sunt constituite sub formă de țiței, acestea trebuie rafinate înainte de a deveni carburanți utilizați în economie.

„Aceste stocuri externe nu sunt fictive. Dar nici nu sunt motorină aflată într-un depozit de lângă București”, arată analiza.

Potrivit calculelor AEI, produsele finite aflate deja în depozitele din România ar putea ajunge la consumatori în două până la șapte zile, iar dacă sunt stocate în porturi sau în incinta rafinăriilor, intervalul poate crește la patru-zece zile.

În cazul țițeiului depozitat în România, procesul de transport, rafinare, certificare și distribuție ar necesita între șapte și 15 zile. Dacă rafinăriile funcționează la capacitate redusă sau sunt oprite, acest termen poate ajunge la 15-25 de zile.

Pentru produsele finite păstrate în alte state, timpul estimat este de 10-20 de zile într-un scenariu favorabil și de 20-35 de zile într-o piață tensionată. Dacă este vorba despre țiței depozitat în afara României, întregul proces de transport, rafinare și distribuție poate dura între 20 și 40 de zile.

În acest context, analiza avertizează că deciziile privind utilizarea rezervelor trebuie luate înainte ca stocurile interne să ajungă la niveluri critice.

„Stocurile externe trebuie mobilizate înainte ca depozitele interne să se apropie de limită. Dacă decizia este luată abia când apar primele goluri în aprovizionare, rezerva poate exista juridic, dar poate ajunge prea târziu economic”, avertizează Chisăliță.

Motorina ar putea deveni primul carburant afectat într-un scenariu de criză prelungită

Scenariul analizat de Asociația Energia Inteligentă presupune oprirea completă a importurilor de țiței din Kazahstan timp de șase luni, fără identificarea rapidă a unor surse alternative importante și cu rafinăriile funcționând la capacitate redusă.

În aceste condiții, România ar putea continua să dețină cantități importante de petrol, benzină sau păcură în evidențe, însă s-ar putea confrunta cu lipsuri fizice de motorină, carburant esențial pentru funcționarea economiei.

Explicând această vulnerabilitate, analiza evidențiază rolul central al motorinei în transporturi, agricultură și infrastructura critică.

„Economia României funcționează în primul rând cu motorină: transportul greu, agricultura, utilajele de construcții, distribuția alimentelor, serviciile de intervenție, generatoarele și o parte din infrastructura critică depind de ea”, explică Dumitru Chisăliță.

Modelul realizat de AEI indică faptul că stocul comercial mobilizabil de motorină s-ar putea epuiza în aproximativ 40 de zile. Ulterior, deficitul ar trebui acoperit prin rezerva strategică, prin motorina obținută din rafinarea țițeiului disponibil sau prin redirecționarea unor volume destinate exportului ori aflate în tranzit.

Primele deficite locale ar putea apărea în decembrie, iar benzina ar rămâne disponibilă mai mult timp

În scenariul sever analizat, primele deficite locale de motorină ar putea apărea la începutul lunii decembrie, iar rezerva operațională s-ar putea apropia de epuizare în ianuarie 2027.

Cele mai expuse ar fi regiunile din Nord-Est, Vest și Nord-Vest, din cauza distanței față de rafinării și terminale, a capacităților de depozitare și a eventualelor blocaje logistice. În schimb, Bucureștiul și infrastructurile critice ar avea, cel mai probabil, prioritate la alimentare.

Descriind modul în care s-ar manifesta o astfel de criză, analiza precizează că lipsurile nu ar apărea simultan în toate benzinăriile.

„Aceasta nu ar însemna că toate stațiile din România s-ar goli simultan. Crizele petroliere nu arată astfel. Mai întâi întârzie autocisternele. Apoi dispar anumite sortimente. Stațiile independente rămân fără marfă înaintea rețelelor mari”, arată președintele AEI.

Ulterior, transportatorii ar putea începe să cumpere preventiv, agricultura ar putea primi volume reduse, iar autoritățile ar putea fi nevoite să prioritizeze alimentarea ambulanțelor, poliției, armatei, transportului public și distribuției de alimente.

În schimb, simularea AEI arată că benzina nu ar intra într-o penurie națională pe parcursul celor șase luni analizate, deoarece consumul este mai redus, iar producția rafinăriilor și stocurile existente ar putea acoperi necesarul.

„România poate avea benzină suficientă pentru autoturisme, dar motorină insuficientă pentru camioanele care aduc alimentele în magazine”, avertizează Dumitru Chisăliță.

Analiza identifică și kerosenul pentru aviație drept o altă zonă vulnerabilă, în condițiile în care stocurile directe sunt reduse și depind de funcționarea rafinăriilor. Totuși, scenariul de bază nu indică o penurie națională de combustibil pentru aviație, deși oprirea uneia dintre marile rafinării ar putea afecta mai rapid aeroporturile regionale, precum cele din Iași și Timișoara.

Ce măsuri ar putea limita efectele unei întreruperi prelungite a importurilor

Potrivit autorului analizei, o întrerupere de doar câteva săptămâni a importurilor de țiței din Kazahstan ar putea fi absorbită de sistemul energetic românesc.

Dacă însă blocajul s-ar prelungi până la șase luni, autoritățile și companiile ar trebui să identifice rapid surse alternative de aprovizionare, să mobilizeze din timp stocurile aflate în străinătate, să reducă temporar exporturile de produse petroliere și să stabilească priorități pentru consumatorii critici. În același timp, ar putea deveni necesar un plan de reducere controlată a consumului.

În încheierea analizei, Dumitru Chisăliță subliniază că valoarea unei rezerve strategice depinde nu doar de existența ei, ci și de posibilitatea utilizării rapide.

„Într-o criză, petrolul aflat pe hârtie nu pornește camioanele. Iar un milion de tone aflate la locul nepotrivit, sub forma nepotrivită și la momentul nepotrivit pot valora mai puțin decât câteva zile de motorină disponibile acolo unde economia are nevoie de ele”, concluzionează Dumitru Chisăliță.

Asociația Energia Inteligentă precizează că analiza reprezintă un scenariu de stres, nu o prognoză oficială. Studiul nu indică existența sau iminența unei penurii de carburanți, iar rezultatele depind de ipotezele privind durata întreruperii importurilor, nivelul consumului, structura și localizarea stocurilor, funcționarea rafinăriilor și capacitatea logistică a sistemului.