Sărăcia în muncă. Munca nu mai garantează stabilitatea financiară. Fenomenul care afectează tot mai mulți români în 2026

Sărăcia în muncă reprezintă una dintre cele mai importante provocări sociale și economice din Europa în 2026, descriind situația persoanelor angajate care, în ciuda faptului că lucrează, nu reușesc să își asigure un nivel de trai peste pragul de sărăcie. Fenomenul este influențat de factori precum nivelul salariilor, costul vieții, structura pieței muncii și tipul contractelor de angajare, iar în multe state europene munca nu mai garantează automat securitatea financiară. În 2026, „in-work poverty” rămâne un indicator esențial pentru înțelegerea inegalităților sociale și a presiunilor economice asupra populației active.

Ce înseamnă sărăcia în muncă și de ce afectează tot mai mulți români

Sărăcia în muncă în România în 2026. În România anului 2026, fenomenul „sărăciei în muncă” (in-work poverty) rămâne o problemă socială majoră, în ciuda unor semne recente de stabilizare. Deși mai puțin vizibil decât șomajul clasic, acest tip de sărăcie descrie situația persoanelor care au un loc de muncă, dar ale căror venituri nu le permit un trai peste pragul de sărăcie.

O evoluție aparent stabilizată, dar la un nivel ridicat

Datele europene disponibile până la începutul lui 2026 indică faptul că România continuă să se afle printre statele membre ale Uniunii Europene cu risc ridicat de sărăcie și excluziune socială, inclusiv în rândul populației active.

După un vârf istoric de aproximativ 19,8% în 2014, rata sărăciei în muncă a cunoscut o tendință de corecție. La finalul anului 2024, aceasta s-a stabilizat în jurul valorii de 10,9%. Totuși, nivelul rămâne semnificativ, indicând că aproximativ unul din zece lucrători se confruntă cu dificultăți economice majore, în ciuda ocupării.

Această stabilizare nu reflectă neapărat o îmbunătățire structurală profundă, ci mai degrabă o combinație de ajustări economice, evoluții salariale și schimbări în structura ocupării.

Cauzele persistente ale sărăciei în muncă

Fenomenul este susținut de mai mulți factori structurali care se suprapun:

Factor	Descriere	Impact asupra sărăciei în muncă
Nivel relativ scăzut al salariilor	Salariile rămân reduse în special în sectoarele cu valoare adăugată mică	Limitează capacitatea lucrătorilor de a depăși pragul de sărăcie chiar și atunci când sunt angajați
Creșterea costului vieții	Inflația și scumpirea bunurilor de bază reduc puterea de cumpărare	Erodează veniturile reale, afectând chiar și persoanele cu venituri stabile
Structura pieței muncii	Pondere ridicată a ocupării în agricultură de subzistență și activități independente vulnerabile	Crește expunerea la venituri instabile și insuficiente
Diferențe între tipurile de angajare	Lucrătorii non-salariați au protecție socială și venituri mai slabe decât angajații cu contract	Risc mult mai ridicat de sărăcie pentru lucrătorii fără contract formal

Aceste elemente fac ca munca în sine să nu mai reprezinte automat o garanție a securității economice.

Pe lângă problema sărăciei în muncă, România se confruntă simultan cu un deficit accentuat de forță de muncă. Estimările pentru 2026 indică un deficit potențial de peste 224.000 de persoane, ceea ce pune presiune atât pe economie, cât și pe politicile publice.

În acest context, autoritățile au recurs la măsuri de compensare prin atragerea de lucrători din afara țării. Pentru anul 2026 a fost aprobat un contingent de aproximativ 90.000 de lucrători străini, ca soluție parțială pentru acoperirea nevoilor din piața muncii.

Analizele recente din domeniul economic și social indică faptul că soluțiile pe termen lung nu se pot limita la importul de forță de muncă. Sunt necesare intervenții structurale, precum:

• creșterea participării pe piața muncii, în special în rândul grupurilor subreprezentate
• investiții în educație și formare profesională adaptată pieței actuale
• îmbunătățirea stării de sănătate a populației active
• politici active de ocupare care să reducă segmentarea pieței muncii

Obiectivul central rămâne dublu: reducerea sărăciei în rândul persoanelor ocupate și, simultan, diminuarea deficitului de personal care afectează economia.

Sărăcia în muncă în Germania

Germania se confruntă cu o deteriorare moderată a indicatorilor de sărăcie, în pofida unui pachet consistent de măsuri economice și legislative menite să sprijine veniturile mici. Deși economia rămâne una dintre cele mai puternice din Europa, efectele inflației persistente și ale schimbărilor structurale de pe piața muncii continuă să influențeze negativ nivelul de trai al unei părți semnificative a populației.

Rata generală a riscului de sărăcie a ajuns la aproximativ 16,1% la începutul anului 2026, ceea ce corespunde la circa 13,3 milioane de persoane. Această evoluție marchează o creștere față de 15,5% în 2024, indicând o tendință de amplificare a vulnerabilității sociale.

Fenomenul „working poor” este mai nuanțat. Deși ocuparea rămâne ridicată, nu toate formele de muncă asigură un venit suficient pentru un trai decent. Angajații part-time și cei cu contracte temporare sunt cei mai expuși riscului de sărăcie, în contextul unei piețe a muncii tot mai flexibile, dar și mai instabile.

Domeniu	Indicator / Măsură	Valoare / Descriere	Impact
Rata generală a sărăciei	Procent populație sub pragul de risc	16,1% (2026), în creștere de la 15,5% (2024)	Creștere a vulnerabilității sociale
Sărăcia în muncă – part-time	Pondere angajați part-time sub pragul sărăciei	~9,9%	Expunere ridicată la venituri insuficiente
Sărăcia în muncă – contracte temporare	Pondere lucrători temporari sub pragul sărăciei	~13,4%	Instabilitate economică accentuată
Prag de sărăcie	Venit minim necesar (persoană singură)	~1.381 € net/lună	Referință pentru evaluarea veniturilor
Salariul minim	Oră de muncă brută	13,90 € (de la 12,82 €)	Creșterea veniturilor minime pentru ~6,6 mil. lucrători
Mini-job	Plafon lunar venit	603 € (de la 520 €)	Ajustare pentru muncă part-time redusă
Prag neimpozabil	Venit anual scutit de impozit	12.348 €	Creștere a veniturilor nete disponibile
Indemnizație navetă	Cost/km	0,38 €/km de la primul kilometru	Reducerea costurilor de transport

Factori de risc care persistă în 2026

În ciuda măsurilor de sprijin, mai mulți factori continuă să limiteze efectul pozitiv asupra sărăciei:

• Inflația persistentă, în special în energie și alimente, care reduce câștigurile reale
• Structura gospodăriilor, unde persoanele singure și părinții singuri sunt cei mai vulnerabili
• Munca precară, inclusiv part-time involuntar și contracte pe durată determinată
• Segmentarea pieței muncii, care generează diferențe semnificative între tipurile de angajare

Aceste elemente indică faptul că, deși politicile salariale au fost consolidate, problema sărăciei în muncă rămâne una structurală, influențată atât de piața muncii, cât și de costul general al vieții.

Sărăcia în muncă în Franța

Franța continuă să prezinte un paradox social bine cunoscut: un sistem de protecție socială extins, dar o rată a „sărăciei în muncă” care rămâne relativ stabilă și semnificativă. Aproximativ 8,3% dintre persoanele angajate se află sub pragul de sărăcie, ceea ce indică faptul că munca nu garantează automat securitatea financiară.

Această realitate este amplificată de costul ridicat al vieții, în special în marile zone urbane, și de creșterea moderată a salariilor, care nu reușește întotdeauna să compenseze presiunile inflaționiste.

În paralel, rata generală a sărăciei a atins un nivel ridicat, iar dezbaterile politice privind bugetul pentru 2026 au readus în discuție rolul statului social în protejarea categoriilor vulnerabile.

Domeniu	Indicator / Măsură	Valoare / Descriere	Impact
Sărăcia generală	Rata populației sub pragul sărăciei	15,4% (~10 milioane persoane)	Cel mai ridicat nivel din ultimii 30 de ani
Sărăcia în muncă	Pondere angajați sub pragul sărăciei	~8,3%	Persistență a „lucrătorilor săraci”
Prag de sărăcie	Venit net lunar minim	~1.288 € (persoană singură)	Prag de referință socială
SMIC lunar	Salariul minim legal	1.823,03 € brut (~1.443,11 € net)	Ajustare modestă față de inflație
SMIC orar	Salariu minim pe oră	12,02 € brut (~9,53 € net)	Creștere limitată (+~1,18%)
Buget 2026	Politici de austeritate	Posibilă înghețare a prestațiilor sociale	Risc de creștere a sărăciei (~+100.000 persoane)

Categorii sociale cele mai expuse riscului

Sărăcia în muncă nu afectează uniform populația activă, ci este concentrată în anumite segmente vulnerabile:

• Lucrătorii part-time și angajații temporari

Aproximativ 10% dintre aceștia se află sub pragul sărăciei, din cauza veniturilor instabile și reduse.

• Familiile monoparentale

În special gospodăriile conduse de mame singure, unde presiunea financiară și responsabilitățile de îngrijire se suprapun.

• Tinerii (18–29 ani)

Segment afectat disproporționat, din cauza intrării dificile pe piața muncii și a contractelor precare.

Sărăcia în muncă în Spania

Spania se află într-o situație economică aparent paradoxală. Pe de o parte, economia continuă să crească solid, cu un avans de aproximativ 2,8% în 2025 și un nivel record al ocupării de 22,5 milioane de persoane. Pe de altă parte, sărăcia în muncă rămâne ridicată, afectând aproximativ 11,2% – 11,6% dintre lucrători, ceea ce plasează țara printre cele mai afectate din Uniunea Europeană.

Acest fenomen arată că extinderea ocupării nu este suficientă pentru reducerea sărăciei, în condițiile în care o parte importantă a locurilor de muncă sunt slab plătite sau instabile.

Domeniu	Indicator	Valoare / Descriere	Impact
Sărăcia în muncă	Pondere lucrători în risc de sărăcie	~11,6% (≈ +5 pp peste media UE)	Nivel ridicat, structural
Ocupare totală	Număr persoane angajate	~22,5 milioane	Nivel record al ocupării
Creștere economică	PIB real	+2,8% (2025)	Expansiune economică solidă
Salariu minim (SMI)	Lunar brut	1.221 € (14 plăți) / 1.424,50 € (12 plăți)	Sprijin pentru >1,6 mil. angajați
Risc sărăcie/excluziune (AROPE)	Pondere populație afectată	25,7%	Stabilizare la nivel ridicat
Incapacitate cheltuieli neprevăzute	Indicator financiar	36,4% populație	Vulnerabilitate financiară ridicată
Sfârșit de lună dificil	Presiune financiară	8,5% populație	Semn de precaritate

Principalii factori de risc în 2026

• Costul ridicat al locuinței

Mulți angajați cheltuiesc peste jumătate din venit pe chirie și utilități, în contextul unui deficit de locuințe sociale (aprox. 2% din total, față de media UE de 7%).

• Precaritatea sectorială

Regiunile dependente de agricultură și turism (Andaluzia, Murcia, Insulele Canare) concentrează cele mai multe contracte temporare și salarii reduse.

• Eroziunea puterii de cumpărare

Deși salariile au crescut, inflația cumulată a redus puterea reală de cumpărare cu aproximativ 7 puncte procentuale.

• Structura gospodăriilor

Familiile cu copii și părinții singuri au un risc de sărăcie în muncă de aproximativ două ori mai mare decât gospodăriile fără copii.

Regiuni cu risc ridicat de sărăcie

Regiune	Rata AROPE	Caracteristică principală
Andaluzia	34,7%	Șomaj ridicat și muncă sezonieră
Castilla-La Mancha	34,0%	Economie rurală vulnerabilă
Murcia	32,5%	Agricultură intensivă, salarii mici
Insulele Canare	31,2%	Dependență de turism și sezonalitate

Sărăcia în muncă în Austria

Austria rămâne într-o poziție mai favorabilă decât multe state europene în ceea ce privește sărăcia în muncă, însă tendințele recente indică o deteriorare graduală a situației sociale. Datele publicate de Statistics Austria (aprilie 2026) arată o creștere a riscului de excluziune socială, pe fondul unei perioade economice marcate de stagnare și presiuni inflaționiste.

Deși ponderea „lucrătorilor săraci” rămâne sub media Uniunii Europene, efectele inflației și ale creșterii costului vieții încep să erodeze avantajele tradiționale ale modelului social austriac.

Domeniu	Indicator	Valoare / Descriere	Impact
Sărăcia în muncă	Rata lucrătorilor sub pragul sărăciei	~7,6% (2024) → presiune ușoară de creștere în 2026	Nivel relativ scăzut, dar în urcare
Risc AROPE	Risc de sărăcie sau excluziune socială	18,8% (~1,7 milioane persoane)	Creștere semnificativă față de 16,9% (2024)
Prag de sărăcie	Venit net lunar minim	>1.661 € (persoană singură)	Prag ridicat, reflectă costul vieții
Inflație	Rata anuală estimată	2,5% – 2,7%	Depășește creșterea salariilor în unele sectoare
Salarii sectoriale	Venit minim colectiv	1.800 € – 2.000 € brut	Determinat prin negocieri colective
Retail (ajustare salarială)	Creștere salarială	+2,55% în 2026	Ajustare moderată
Geringfügigkeitsgrenze	Plafon muncă marginală	551,10 € / lună	Prag critic pentru contribuții sociale

Caracteristicile pieței muncii și riscuri sociale

• Model fără salariu minim național

Austria se bazează pe contracte colective de muncă (CBA), care acoperă peste 95% dintre angajați și stabilesc salarii minime sectoriale relativ ridicate.

• Stagnarea salariilor reale

În anumite sectoare orientate spre export, creșterea salariilor nu ține pasul cu inflația, ceea ce duce la o ușoară scădere a veniturilor reale.

• Presiunea costului locuinței

Chiriile cresc mai rapid decât veniturile, ceea ce afectează în special gospodăriile cu venituri mici din mediul urban.

• Lucrătorii part-time și inegalitatea de gen

Femeile sunt disproporționat reprezentate în munca part-time, ceea ce crește riscul de sărăcie, chiar dacă participarea lor pe piața muncii este în creștere.

• Costurile energiei

Prețurile ridicate la energie continuă să afecteze atât competitivitatea industrială, cât și bugetele gospodăriilor vulnerabile.

Categorii cele mai expuse riscului