Noi reguli pentru proprietarii de animale. Ce trebuie să știe românii care călătoresc în Uniunea Europeană

Călătoria cu animale de companie în Uniunea Europeană pare, la prima vedere, un simplu drum cu avionul sau mașina. În realitate, însă, în spatele fiecărei deplasări se află un set strict de reguli sanitare, documente obligatorii și condiții precise care pot face diferența dintre o intrare fără probleme și situații neprevăzute la frontieră. Dincolo de formalități, aceste reguli protejează sănătatea animalelor și siguranța întregului spațiu european.

Condițiile sanitare obligatorii pentru călătoria animalelor de companie în Uniunea Europeană

Călătoria cu animale de companie în Uniunea Europeană este reglementată printr-un set clar de norme sanitare și administrative, concepute pentru a preveni răspândirea bolilor și pentru a asigura un standard comun de siguranță. Aceste reguli vizează în principal câinii, pisicile și dihorii și se aplică atât deplasărilor între statele membre, cât și celor din afara Uniunii Europene.

Cadrul legal este stabilit prin Regulamentul (UE) nr. 576/2013 și este completat de acte normative mai recente, precum Regulamentul delegat (UE) 2026/131, care actualizează cerințele privind sănătatea animalelor în contextul deplasărilor necomerciale. Aceste reglementări stabilesc condițiile minime pe care trebuie să le îndeplinească animalele pentru a putea circula liber în spațiul european.

Pentru a putea călători în Uniunea Europeană, animalele de companie trebuie să fie identificate prin microcip. Este acceptat și tatuajul, însă doar în cazul în care acesta a fost aplicat înainte de 3 iulie 2011 și rămâne lizibil. În plus, vaccinarea antirabică este obligatorie și trebuie realizată după implantarea microcipului. Animalul trebuie să aibă cel puțin 12 săptămâni la momentul vaccinării, iar după administrarea vaccinului este necesară o perioadă de așteptare de minimum 21 de zile, astfel încât imunizarea să devină eficientă.

În situația în care animalele provin din afara Uniunii Europene, pot fi impuse cerințe suplimentare, în funcție de țara de origine. Una dintre aceste condiții poate fi efectuarea unui test de titrare a anticorpilor antirabici, menit să confirme eficiența vaccinării.

Există și reguli speciale pentru anumite destinații. De exemplu, pentru câini care călătoresc către Finlanda, Irlanda, Malta, Norvegia sau Irlanda de Nord, este obligatoriu un tratament împotriva parazitului Echinococcus multilocularis. Acesta trebuie administrat cu cel puțin 24 de ore și cel mult 120 de ore înainte de intrarea pe teritoriul respectiv, iar efectuarea tratamentului trebuie consemnată în documentele oficiale ale animalului.

Documentele necesare pentru transportul animalelor în interiorul și în afara Uniunii Europene

Călătoria cu animale de companie în Uniunea Europeană necesită o serie de documente standardizate, menite să asigure identificarea corectă a animalelor și respectarea condițiilor sanitare. În funcție de originea deplasării, aceste documente diferă între statele membre și țările din afara Uniunii Europene.

Pașaportul european pentru animale de companie este principalul document utilizat în cadrul deplasărilor între statele membre ale Uniunii Europene. Acesta este un act standardizat la nivel european și se eliberează exclusiv pentru câini, pisici și dihori, în cazul proprietarilor care au reședința într-un stat al Uniunii. Pașaportul conține informații esențiale despre animal, inclusiv descrierea acestuia, datele de identificare precum microcipul sau, în anumite situații, tatuajul, precum și istoricul medical, cu accent pe vaccinarea antirabică. De asemenea, sunt incluse datele de contact ale proprietarului și ale medicului veterinar care a emis documentul.

Acest pașaport poate fi obținut de la orice medic veterinar autorizat și rămâne valabil pe toată durata vieții animalului, cu condiția ca informațiile medicale să fie actualizate corespunzător. În anumite situații, atunci când deplasarea către un stat din Uniunea Europeană sau către Irlanda de Nord are loc din țări precum Andorra, Elveția, Insulele Feroe, Gibraltar, Groenlanda, Islanda, Liechtenstein, Monaco, Norvegia, San Marino sau Vatican, animalele pot intra pe baza unui pașaport emis de autoritățile competente din aceste state sau teritorii.

Pentru animalele de companie care provin din afara Uniunii Europene, documentul necesar este certificatul privind sănătatea animalelor. Acesta este obligatoriu pentru introducerea animalelor pe teritoriul Uniunii și este emis după un model standard european. Certificatul conține informații privind identitatea animalului, starea sa de sănătate și vaccinarea antirabică.

Documentul trebuie eliberat de un medic veterinar oficial din țara de plecare, cu cel mult zece zile înainte de intrarea în Uniunea Europeană. Odată ajuns în spațiul comunitar, certificatul permite circulația animalului pentru o perioadă de maximum patru luni sau până la expirarea vaccinului antirabic, în funcție de care termen survine primul.

În plus, certificatul trebuie însoțit de o declarație pe propria răspundere semnată de proprietar, prin care se confirmă că deplasarea nu are scop comercial. Această declarație este necesară și atunci când animalul călătorește însoțit de o persoană împuternicită, caz în care deplasarea trebuie să aibă loc într-un interval de cel mult cinci zile față de călătoria proprietarului.

Condițiile pentru intrarea, transportul și excepțiile privind animalele de companie în Uniunea Europeană

Animalele de companie provenite din afara Uniunii Europene pot intra pe teritoriul blocului comunitar, în general, doar prin puncte de intrare desemnate de statul membru de destinație. La sosire, autoritățile competente verifică atât documentele, cât și identitatea animalului. În cazul în care nu sunt respectate cerințele prevăzute de legislația sanitar-veterinară europeană, pot fi dispuse măsuri precum plasarea animalului în carantină sau returnarea acestuia în țara de origine. În situații extreme, ca ultimă soluție, autoritățile pot decide și măsuri finale, inclusiv eutanasierea, în funcție de evaluarea riscurilor și a circumstanțelor concrete.

În mod obișnuit, animalele de companie trebuie să călătorească împreună cu proprietarii lor. Totuși, este permisă și însoțirea de către o altă persoană, desemnată printr-o împuternicire scrisă. Pentru ca această deplasare să fie considerată necomercială, transportul trebuie să aibă loc într-un interval de maximum cinci zile înainte sau după călătoria proprietarului. Dacă acest interval este depășit, deplasarea este încadrată ca fiind de natură comercială și intră sub incidența unor reguli sanitar-veterinare mai stricte, aplicabile importului sau comercializării animalelor în Uniunea Europeană.

Legislația europeană permite, de regulă, transportul a cel mult cinci animale de companie, respectiv câini, pisici sau dihori, în cadrul unei călătorii necomerciale. Depășirea acestui număr este posibilă doar în condiții speciale, atunci când proprietarul poate demonstra că animalele participă la un concurs, o expoziție sau un eveniment sportiv și că au vârsta de peste șase luni. În absența acestor condiții, transportul este considerat de natură comercială și este supus unor cerințe sanitar-veterinare suplimentare.

Regulile privind călătoria cu animale de companie includ și anumite excepții pentru animalele tinere, însă acestea sunt limitate și diferă de la un stat membru la altul. În unele cazuri, anumite țări permit intrarea animalelor cu vârsta mai mică de 12 săptămâni sau a celor care nu au finalizat schema completă de vaccinare antirabică, cu condiția prezentării unei declarații oficiale care să confirme că animalul nu a fost expus riscului de rabie sau dacă acesta călătorește alături de mama sa, vaccinată corespunzător. Totuși, aceste excepții nu sunt aplicate uniform în întreaga Uniune Europeană, iar state precum Germania, Franța sau Italia aplică, de regulă, reguli mai stricte și nu permit intrarea animalelor care nu îndeplinesc integral cerințele sanitare.

Pașaportul european pentru animale de companie este emis exclusiv pentru câini, pisici și dihori domestici, iar pentru celelalte tipuri de animale, cum ar fi păsările, animalele acvatice ornamentale, reptilele, rozătoarele sau iepurii, nu există un sistem unitar la nivelul Uniunii Europene. În aceste cazuri, regulile privind transportul și condițiile de intrare sunt stabilite individual de fiecare stat membru. Din acest motiv, este recomandat ca proprietarii să verifice în prealabil legislația națională a țării de destinație, pentru a evita eventualele restricții sau probleme la frontieră.