O armă nucleară ar putea fi ascunsă ani întregi într-un satelit. Cercetătorii propun o metodă de detectare

Un fizician de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) propune o metodă pentru identificarea unei posibile arme nucleare ascunse într-un satelit. Studiul, publicat în revista Nature, descrie folosirea unui aparat de mici dimensiuni pentru detectarea neutronilor produși sub acțiunea radiației naturale din apropierea Pământului. Calculele indică posibilitatea identificării unei arme termonucleare de la aproximativ patru kilometri, după o săptămână de observații. Cercetarea nu demonstrează că asemenea arme sunt amplasate pe orbită.

O armă nucleară ascunsă într-un satelit ar putea fi detectată prin neutronii produși

O armă nucleară ar putea rămâne ani sau chiar decenii în interiorul unui satelit, fără ca înfățișarea acestuia să indice prezența încărcăturii. Inspecția exteriorului nu ar permite, prin urmare, stabilirea conținutului aparatului.

Tratatul privind spațiul cosmic interzice din 1967 plasarea pe orbita Pământului a armelor nucleare și a altor arme de distrugere în masă. Interdicția nu a fost însă însoțită de un mecanism eficient prin care statele să poată controla respectarea ei.

Fizicianul Areg Danagoulian, de la MIT, prezintă în studiul publicat în Nature o posibilă metodă de verificare. Potrivit calculelor sale, un satelit mic, echipat cu detectoare speciale, ar putea identifica semnătura unei arme termonucleare aflate la bordul altui satelit.

Procedura propusă nu ar necesita deschiderea aparatului suspect și nici scanarea directă a interiorului său.

Metoda s-ar baza pe radiația naturală din vecinătatea Pământului. Protonii cu energie ridicată din centurile Van Allen pot genera neutroni atunci când lovesc materialele unei eventuale arme nucleare. Detectarea unui număr neobișnuit de mare de neutroni ar putea semnala o cantitate importantă de uraniu și, astfel, prezența unei posibile ogive.

Un detector de dimensiunea unui CubeSat 9U ar putea identifica o armă termonucleară aflată la aproximativ patru kilometri, după circa o săptămână de măsurători, arată calculele cercetătorului. Apropierea de satelitul verificat ar reduce durata necesară observațiilor.

O explozie nucleară ar putea afecta sateliți aflați la distanță

Consecințele unei detonări pe orbită ar avea astăzi o amploare diferită față de perioada Războiului Rece, din cauza dependenței de infrastructura spațială. Mii de sateliți susțin comunicațiile, navigația GPS, prognoza meteorologică, operațiunile militare și activități importante ale economiei mondiale.

Efectele unei explozii nucleare la mare altitudine nu s-ar limita la aparatele din imediata apropiere. Radiația ar putea deteriora sateliți aflați mai departe și ar putea menține, pentru o perioadă îndelungată, condiții periculoase pentru echipamentele electronice de pe orbită.

Un precedent este testul american Starfish Prime, desfășurat în iulie 1962. Statele Unite au detonat atunci o încărcătură de 1,45 megatone la aproximativ 400 de kilometri deasupra Oceanului Pacific.

Detonarea a perturbat comunicațiile radio timp de mai multe ore, a generat aurore artificiale și a avariat sau distrus opt dintre cei 24 de sateliți existenți atunci pe orbită. Radiațiile produse de explozie s-au menținut ani întregi.

Numărul obiectelor spațiale a crescut considerabil între timp. Potrivit datelor citate de Live Science, sunt urmărite în prezent peste 48.000 de obiecte lansate de mai mult de 190 de țări, categorie care include atât sateliți funcționali, cât și alte obiecte spațiale.

Acuzațiile privind Rusia au intensificat interesul pentru verificarea sateliților

Posibilitatea identificării armelor nucleare în spațiu a atras din nou atenția după declarațiile unor oficiali americani din 2024, potrivit cărora Rusia ar dezvolta o armă nucleară antisatelit.

Autoritățile de la Moscova au respins acuzațiile. Nu există dovezi publice că Rusia ar fi plasat efectorbitaiv o armă nucleară pe orbită.

Printre aparatele care au alimentat suspiciunile se numără satelitul militar rusesc Kosmos-2553. Lansat în 2022, acesta a fost amplasat pe o orbită neobișnuită, caracterizată de un nivel ridicat al radiațiilor.

Rusia a explicat că misiunea aparatului era testarea rezistenței componentelor electronice într-un asemenea mediu. Explicația a fost contestată de oficiali americani.

Cercetarea lui Danagoulian nu confirmă existența unei arme nucleare în spațiu, ci descrie o posibilitate fizică de verificare independentă a unui satelit suspect. Cercetătorul a subliniat diferența dintre informațiile de intelligence și măsurătorile bazate pe fenomene fizice.

„Poți falsifica informații de intelligence, dar nu poți falsifica fizica”, spune cercetătorul.

Apropierea unui satelit-inspector ar putea fi interpretată drept o amenințare

Aplicarea metodei ar presupune depășirea unor obstacole politice, pe lângă dezvoltarea echipamentelor necesare. Un satelit-inspector ar trebui să ajungă la câțiva kilometri de aparatul verificat și să își mențină poziția suficient timp pentru efectuarea măsurătorilor.

Statul care deține satelitul vizat ar putea considera apropierea o operațiune de spionaj sau un indiciu al pregătirii unui atac.

Experții citați de Live Science apreciază că un asemenea sistem ar necesita, probabil, cooperarea țării al cărei aparat este inspectat. De asemenea, ar fi necesare reguli internaționale clare pentru desfășurarea acestor operațiuni.