Fenomen îngrijorător pe Dunăre. Marea Neagră împinge apa sărată spre interior. Sursele de apă potabilă pot fi în pericol

Debitul extrem de scăzut al Dunării schimbă echilibrul hidrologic în apropierea litoralului, unde Marea Neagră influențează tot mai puternic brațele Deltei. La Sfântu Gheorghe, apa sărată poate pătrunde pe fundul brațului până la 20-25 de kilometri în amonte, pe fondul curentului fluvial foarte slab. Fenomenul afectează circulația apei în ecosistemele Deltei și, dacă se intensifică, poate ajunge în apropierea captărilor utilizate pentru alimentarea populației cu apă potabilă.

Marea Neagră influențează nivelul Dunării în apropierea gurilor de vărsare

Marea Neagră are un rol important în menținerea nivelului Dunării la gurile de vărsare, într-o perioadă în care fluviul traversează un episod hidrologic excepțional. La intrarea în România, în secțiunea Baziaș, debitul Dunării a ajuns în intervalul 16-17 august la numai 1.350 de metri cubi pe secundă, față de media multianuală a lunii august, de 3.900 mc/s, potrivit datelor Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA).

Prognoza hidrologilor indica menținerea temporară a debitului în jurul acestui nivel, înaintea unei noi scăderi, până spre 1.300 mc/s în zilele următoare. Și în aval de Porțile de Fier debitele sunt în scădere, însă situația se modifică pe măsură ce Dunărea se apropie de mare.

În Delta Dunării, cantitatea foarte redusă de apă transportată de fluviu nu determină automat o diminuare similară a nivelului înregistrat la gurile de vărsare.

Datele Administrației Fluviale a Dunării de Jos (AFDJ) din 18 august indică o cotă de 18 centimetri la Tulcea și de 58 de centimetri la Sulina, după valori apropiate consemnate în zilele anterioare. În același timp, AFDJ raporta o adâncime minimă sondată de 7,32 metri pe sectoarele Bara Sulina, Sulina-Tulcea și Tulcea-Isaccea.

Explicația acestei diferențe este legată direct de influența mării. Alfred Vespremeanu-Stroe, profesor de geografie fizică la Universitatea din București și coordonator al Stațiunii de Cercetări Marine și Fluviale Sfântu Gheorghe, a explicat pentru Radio România Constanța că nivelul Dunării din apropierea gurii de vărsare este controlat într-o măsură importantă de nivelul Mării Negre.

În consecință, chiar dacă volumul de apă care vine din amonte se reduce considerabil, nivelul fluviului din apropierea vărsării nu scade în același ritm precum pe sectorul fluvial. Efectul major al debitului redus se observă însă în viteza curentului, care devine mult mai mică.

Apa sărată poate pătrunde până la 25 de kilometri în amonte pe brațul Sfântu Gheorghe

Reducerea puternică a debitului face ca Dunărea să nu mai aibă aceeași capacitate de a împinge apa marină spre larg, iar diferența de densitate permite apei sărate să avanseze în sens invers. Apa provenită din Marea Neagră este mai densă decât apa dulce și poate pătrunde pe fundul brațului Sfântu Gheorghe, formând fenomenul cunoscut de specialiști drept „pană salină”.

„Au fost cazuri în care am putut-o înregistra până la 20-25 de kilometri în amonte”, a adăugat pentru Radio România Constanța Alfred Vespremeanu-Stroe.

Avansul penei saline nu înseamnă că întreaga masă de apă a brațului Sfântu Gheorghe devine sărată. Apa marină, având o densitate mai mare, rămâne predominant în straturile profunde, în timp ce apa dulce se menține deasupra.

Această stratificare limitează pătrunderea apei sărate în lacurile și canalele mai puțin adânci din Delta Dunării. În cazul în care debitul fluviului ar crește, forța curentului ar împinge din nou pana salină către Marea Neagră.

Debitul redus încetinește alimentarea lacurilor Deltei cu apă proaspătă

Scăderea debitului Dunării produce efecte și asupra circuitului apei în interiorul Deltei, deoarece viteza mai mică a curentului încetinește alimentarea canalelor și lacurilor cu apă proaspătă. În aceste condiții, reînnoirea apei se produce mai greu, iar perioadele prelungite cu debite reduse pot accentua dezechilibrele din ecosistemele acvatice.

Apa care circulă lent poate deveni mai slab oxigenată, favorizând eutrofizarea. Procesul presupune dezvoltarea excesivă a algelor și a plantelor acvatice, urmată de reducerea calității apei și de modificarea condițiilor de viață pentru organismele din ecosistem.

Amploarea efectelor depinde inclusiv de durata episodului hidrologic actual. Cu cât debitele foarte mici persistă mai mult, cu atât circulația și reînnoirea apei în lacurile și canalele Deltei pot fi afectate într-o măsură mai mare.

Pana salină poate ajunge în apropierea captărilor de apă pentru populație

Una dintre cele mai sensibile consecințe ale avansului apei marine privește localitățile din apropierea gurilor Dunării care utilizează apa fluviului pentru alimentarea populației. Riscul apare atunci când pana salină înaintează suficient de mult în amonte pentru a se apropia de zonele în care sunt amplasate captările.

Dacă apa marină ajunge în apropierea acestor puncte, apa extrasă din Dunăre se poate amesteca cu apa sărată și poate deveni sălcie. Într-un asemenea scenariu, calitatea sursei folosite pentru alimentarea cu apă potabilă poate fi afectată, ceea ce transformă evoluția salinității într-un parametru important de urmărit cât timp debitul Dunării rămâne la valori extrem de scăzute.