De ce plătesc românii facturi mari, dar au internet rapid și accesibil. Explicația lui Dumitru Chisăliță: Este marele eșec energetic și marele succes al telecomunicațiilor

Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, a publicat o analiză în care compară evoluția a două dintre cele mai importante sectoare ale economiei românești din ultimele trei decenii: telecomunicațiile și energia. Potrivit acestuia, România a reușit să transforme piața telecomunicațiilor într-un succes european, în timp ce sectorul energetic a rămas marcat de crize repetate, intervenții administrative și conflicte de interese.

Dumitru Chisăliță compară două dintre cele mai importante reforme din România

Președintele AEI susține că România a pornit în anii ’90 de la o infrastructură de telecomunicații depășită, bazată pe telefoane fixe, centrale analogice și servicii limitate. În decurs de 35 de ani, țara a ajuns însă să dețină unele dintre cele mai rapide și accesibile servicii de internet din lume. În opinia sa, această transformare a avut loc fără scandaluri permanente, fără modificări legislative frecvente și fără intervenții dramatice ale statului.

În schimb, în domeniul energiei, România pornea cu avantaje importante. Țara dispunea de gaze naturale, petrol, hidrocentrale, cărbune, energie nucleară și o poziție strategică în regiune. Cu toate acestea, după mai bine de trei decenii de reforme, sectorul energetic este asociat în continuare cu plafonări, compensări, intervenții administrative, controverse politice și promisiuni repetate privind rezolvarea problemelor.

„Privită de la distanță, România ultimilor treizeci și cinci de ani pare să fi trăit două povești complet diferite. În prima poveste, România a construit una dintre cele mai performante piețe de telecomunicații din Europa. A plecat de la telefoane fixe pentru care se aștepta ani întregi, de la centrale analogice și de la o infrastructură aproape medievală, pentru a ajunge una dintre țările cu cele mai rapide și accesibile servicii de internet din lume. A fost o transformare spectaculoasă, produsă fără scandaluri permanente, fără ordonanțe de urgență lunare și fără intervenții dramatice ale statului.

În a doua poveste, România a încercat să reformeze energia prin intermediul politicului. Și aici punctul de plecare era promițător. Țara avea aproape tot ce și-ar fi putut dori un stat european: gaze naturale, petrol, hidrocentrale, cărbune, energie nucleară și o poziție strategică importantă în regiune. Cu toate acestea, după mai bine de trei decenii, energia continuă să fie asociată cu crize, plafonări, compensări, intervenții administrative, scandaluri politice și promisiuni repetate că ‘de data aceasta reforma va fi făcută corect’”, a explicat Dumitru Chisăliță.

De ce au avut rezultate diferite cele două reforme

Potrivit analizei, diferența dintre cele două sectoare nu poate fi explicată exclusiv prin complexitatea tehnică mai mare a energiei.

Chisăliță consideră că succesul telecomunicațiilor s-a bazat pe crearea de valoare prin investiții, inovare și concurență. Companiile care doreau să obțină profit trebuiau să construiască rețele, să introducă tehnologii noi și să ofere servicii mai bune decât competitorii. Statul stabilea regulile pieței, însă consumatorul era cel care decidea succesul sau eșecul unei companii.

În energie, situația ar fi fost diferită încă de la început. Potrivit președintelui AEI, profitul nu a depins întotdeauna de investiții sau performanță, ci de accesul la resurse, de poziționarea pe anumite segmente ale pieței, de modificări legislative, scheme de sprijin sau influențarea procesului decizional.

În opinia sa, această diferență a dus la apariția a două modele distincte: telecomunicațiile au favorizat dezvoltarea antreprenorilor, în timp ce energia a fost dominată de ceea ce el numește „băieți deștepți”.

„Această diferență nu poate fi explicată doar prin faptul că energia este mai complicată decât telecomunicațiile. Este mai complicată, fără îndoială, dar complexitatea tehnică nu explică de ce una dintre reforme a produs prosperitate și încredere, iar cealaltă a produs neîncredere și conflicte.

Explicația trebuie căutată în altă parte.

Telecomunicațiile au fost una dintre puținele reforme românești în care succesul depindea aproape exclusiv de capacitatea de a crea valoare. Pentru a câștiga bani trebuia să construiești rețele, să aduci tehnologie nouă, să găsești clienți și să oferi servicii mai bune decât concurența. Profitul era recompensa pentru investiție, risc și inovație. Statul stabilea regulile jocului, dar nu putea decide cine câștigă și cine pierde. Această decizie aparținea consumatorului.

În energie, logica a fost diferită încă de la început.

Aici profitul nu a depins întotdeauna de capacitatea de a construi ceva nou. De multe ori a depins de accesul la resurse, de poziționarea într-un anumit segment al pieței, de modificarea unei reglementări, de apariția unei scheme de sprijin sau de capacitatea de a influența procesul decizional. În telecom, pentru a câștiga bani trebuia să convingi clientul. În energie, de prea multe ori era suficient să fii aproape de locul în care se stabileau regulile, să fi pus în față.

Așa a apărut prima mare diferență dintre cele două lumi. Telecomul a creat antreprenori. Energia a creat ”băieți deștepți”. Această diferență pare subtilă, dar ea explică aproape tot ceea ce a urmat”, a subliniat președintele AEI.

Energia este o sursă de putere economică și politică

Chisăliță afirmă că energia nu este doar o piață economică, ci și o sursă importantă de rentă economică și influență politică.

El explică faptul că în telecomunicații competiția a încurajat investițiile și dezvoltarea infrastructurii, în timp ce în energie câștigurile au putut proveni și din modificări de reglementare, acces privilegiat la resurse strategice, schimbări ale condițiilor de piață sau avantaje acordate prin decizii administrative.

Analiza face referire și la situații precum articole legislative favorizante, acordarea unor avize de racordare cu dedicație sau folosirea unor instituții pentru eliminarea concurenței. Aceste mecanisme sunt descrise drept exemple ale fenomenului cunoscut în economie sub denumirea de „captură de rentă”.

Potrivit lui Chisăliță, cu cât rentele economice sunt mai mari, cu atât mai multe grupuri încearcă să le controleze, ceea ce face reformele autentice mult mai dificil de implementat.

Astfel, în jurul energiei s-ar fi format un ecosistem complex de interese economice, politice, birocratice și geopolitice, în timp ce telecomunicațiile au rămas dominate de concurență.

„În telecom, competiția împingea actorii economici să investească tot mai mult. În energie, dimensiunea rentelor disponibile a atras inevitabil alte categorii de interese. Pentru că energia este unul dintre puținele domenii economice în care câștiguri uriașe pot apărea nu doar din investiții și performanță, ci și din modificarea unei reglementări, din accesul la o resursă strategică sau din schimbarea unor condiții de piață, din articole legislative făcute special ca să câștige cine trebuie, din ATR-uri acordate cu dedicație, din entități puse să controleze pentru a distruge competitorii și care nu acționează la sesizări etc.. Economiștii numesc acest fenomen „captură de rentă”. Cu cât rentele sunt mai mari, cu atât mai mulți actori încearcă să le controleze și orice tentativă de reformă eșuează.

Și astfel, în jurul energiei românești s-a construit treptat un ecosistem complex de interese economice, politice, birocratice și geopolitice. Telecomul a rămas dominat de logica concurenței. Energia a devenit dominată de logica influenței.

Dar poate că nici măcar aceasta nu este cauza fundamentală. Adevărata problemă este că energia nu este doar o industrie. Energia este putere”, a mai spus specialistul.

Energia, un teren favorabil pentru dezvoltarea populismului economic

Autorul analizei consideră că adevărata diferență dintre cele două domenii este faptul că energia reprezintă și o formă de putere politică.

El arată că problemele telecomunicațiilor pot fi ignorate de guverne fără costuri electorale semnificative, însă prețul energiei influențează direct inflația, costurile de producție, nivelul de trai, competitivitatea economică și rezultatele alegerilor.

Din acest motiv, energia a devenit un teren favorabil pentru dezvoltarea populismului economic. Potrivit lui Chisăliță, guvernele au promis ani la rând energie ieftină, protecție pentru consumatori și facturi controlate, fără a recunoaște costurile reale ale reformelor și investițiilor necesare.

El susține că amânarea investițiilor și menținerea artificială a unor prețuri reduse nu elimină costurile, ci doar le transferă în viitor. De asemenea, modernizarea întârziată a sistemului energetic ar fi contribuit la acumularea problemelor care au devenit evidente în timpul crizei energetice din perioada 2021-2022.

„Un guvern poate ignora luni întregi problemele telecomunicațiilor fără consecințe politice majore. Dar niciun guvern nu poate ignora prețul energiei. Facturile influențează inflația, costurile de producție, nivelul de trai, competitivitatea economică și, în cele din urmă, rezultatele alegerilor. Din acest motiv, energia a devenit terenul ideal pentru dezvoltarea populismului economic.

Ani la rând, toate guvernele au promis energie ieftină. Au promis protecție pentru consumatori. Au promis că facturile vor rămâne sub control. Au promis că reforma poate fi făcută fără costuri și fără sacrificii. Numai că energia nu funcționează după regulile discursului electoral. Dacă investițiile sunt amânate, costurile nu dispar, ele explodează când amânarea nu mai poate să fie menținută. Dacă prețurile sunt ținute artificial jos, nota de plată nu este anulată. Ea este doar transferată în viitor. Dacă modernizarea este amânată, degradarea sistemului continuă indiferent de declarațiile politice.

România a ales mult timp să consume capitalul energetic moștenit din trecut și să amâne momentul adevărului. Iar când acel moment a venit, în timpul crizei energetice din 2021–2022, societatea a descoperit că problemele acumulate timp de decenii nu mai puteau fi ascunse.

Atunci s-a văzut și o altă iluzie care însoțise reforma energetică: confuzia dintre liberalizare și concurență”, a completat acesta.

Consumatorilor li s-a transmis ani de zile că liberalizarea pieței energiei va aduce automat beneficii

Un alt aspect abordat în analiză este diferența dintre liberalizare și concurență.

Potrivit lui Chisăliță, consumatorilor li s-a transmis ani de zile că liberalizarea pieței energiei va aduce automat beneficii. În realitate, afirmă acesta, concurența presupune existența unor alternative reale.

În telecomunicații, operatorii puteau construi rețele noi și puteau intra relativ ușor pe piață. În energie însă, consumatorii nu pot schimba infrastructura de distribuție, rețelele de transport, structura producției sau dependențele regionale.

Din acest motiv, România ar fi promovat imaginea unei piețe concurențiale într-un sector care păstrează multe caracteristici specifice monopolurilor naturale.

Potrivit analizei, odată cu izbucnirea crizei energetice, consumatorii au constatat că posibilitatea schimbării furnizorului nu îi protejează de creșterile accentuate ale prețurilor.

„Ani la rând, consumatorilor li s-a spus că liberalizarea va aduce automat beneficii. Numai că liberalizarea nu înseamnă concurență. Concurența înseamnă existența unor alternative reale.

În telecom existau astfel de alternative. Se puteau construi rețele noi. Se putea intra pe piață. Se putea concura.

În energie, lucrurile sunt fundamental diferite. Consumatorul poate schimba furnizorul, dar nu poate schimba rețeaua de distribuție. Nu poate schimba sistemul de transport. Nu poate schimba structura producției. Nu poate schimba dependențele regionale și nici caracterul de monopol natural al infrastructurii. Astfel, România a ajuns să vândă imaginea unei piețe concurențiale într-un sector care păstra multe dintre caracteristicile unui monopol”, a explicat acesta.

Una dintre cele mai importante consecințe ale acestor evoluții este pierderea încrederii

Chisăliță susține că una dintre cele mai importante consecințe ale acestor evoluții este pierderea încrederii.

În telecomunicații, consumatorul a fost plasat în centrul reformei, iar întregul sistem a fost construit pentru a-l atrage și fideliza. În energie, în schimb, acesta a devenit adesea un simplu spectator al unor decizii luate de ministere, autorități de reglementare, companii de stat, mari actori privați și grupuri de influență.

Autorul consideră că acest proces a favorizat apariția capturării instituționale, situație în care interesul public este împins în plan secund de interesele celor care controlează sistemul.

„Când a venit criza, consumatorii au descoperit că libertatea de a schimba furnizorul nu îi protejează de explozia prețurilor. Dar poate cel mai grav efect al tuturor acestor evoluții a fost pierderea încrederii.

În telecom, consumatorul a fost centrul reformei. Tot sistemul era construit pentru a-l atrage și a-l păstra. În energie, consumatorul a devenit adesea spectatorul unor decizii luate într-un cerc restrâns format din ministere, autorități de reglementare, companii de stat, mari actori privați și grupuri de influență. Acesta este mecanismul prin care apare capturarea instituțională, momentul în care interesul public începe să fie împins în plan secund de interesele celor care controlează sistemul.

Privind astăzi în urmă, concluzia este mai simplă decât toate explicațiile tehnice care au fost oferite în ultimele decenii”, a mai spus Dumitru Chisăliță.

Dumitru Chisăliță susține că s-a construit deliberat o piață fără concurență reală

În concluzia sa, Dumitru Chisăliță afirmă că România nu a eșuat în energie din lipsă de resurse, din cauza Uniunii Europene, a pieței sau a liberalizării.

El susține că s-a construit deliberat o piață fără concurență reală, o reformă fără consecvență și o strategie fără continuitate, într-un sistem dominat de interese economice și politice.

„România nu a eșuat în energie pentru că nu avea resurse. Nu a eșuat din cauza Uniunii Europene. Nu a eșuat din cauza pieței și nici măcar din cauza liberalizării. A eșuat pentru că cineva a vrut să eșueze, deoarece cel mai mult se câștigă din haos și eșecuri. Pentru aceasta în mod voit s-a construit o piață fără concurență reală, s-a realizat o reformă fără consecvență și o strategie fără continuitate. Telefonia a fost lăsata să funcționeze ca o industrie a concurenței. Energia a rămas captivă politicienilor și ”băieților deștepți”.

Iar atunci când un sector strategic devine locul de întâlnire dintre rente economice, influență politică, populism electoral, captură instituțională și interese geopolitice, interese ale unor grupuri  interne sau externe, criza încetează să mai fie un accident. Devine modul normal de funcționare al sistemului.

Aceasta este, probabil, adevărata poveste a celor două reforme. Una a construit valoare și a fost judecată de consumatori. Cealaltă a administrat putere și a fost judecată de interese. Iar în România postcomunistă, de prea multe ori, puterea a avut câștig de cauză în fața valorii”, a spus președintele AEI.

Potrivit președintelui AEI, telecomunicațiile au fost lăsate să funcționeze ca o industrie a concurenței și inovării, în care profitul s-a obținut prin investiții, asumarea riscurilor și dezvoltarea serviciilor. În schimb, energia ar fi rămas o industrie influențată puternic de decizii politice, reglementări favorizante și acces privilegiat la resurse.

„Privind ultimii 36 de ani, diferența fundamentală dintre telecomunicații și energie poate fi formulată astfel: ”Telecomunicațiile au fost o industrie în care profitul s-a obținut predominant prin concurență și inovare, cu fuziuni, incapacități de plată și falimente. Energia a fost o industrie în care profiturile au depins aproape exclusiv de deciziile politice, reglementări favorizante, acces cu dedicație la resurse etc.

De aceea liberalizarea telecomunicațiilor a produs rapid beneficii vizibile pentru consumator, în timp ce ”liberalizarea” energiei a fost permanent influențată de conflicte între obiective contradictorii: securitate energetică, prețuri mici, profitabilitate, decarbonizare, interese geopolitice și interese economice ale diferitelor grupuri. Acesta este motivul pentru care energia a devenit unul dintre cele mai disputate și vulnerabile domenii ale economiei românești după 1990”, a conchis acesta.