România intră într-o perioadă critică pentru energie: cât de mult pot ajuta Bulgaria, Ungaria și Serbia

Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, susține că „oprirea ambelor unități de la Cernavodă scoate din sistem aproximativ 1.400 MW capacități de producție continuă și predictibilă.

România fără Cernavodă: miza nu este doar importul: cine mai are energie de vândut

România poate evita întreruperile de alimentare prin utilizarea importurilor, însă această soluție depinde de disponibilitatea energiei din țările vecine, care se confruntă la rândul lor cu efectele secetei, temperaturilor ridicate și reducerii producției nucleare și hidroenergetice.

Potrivit estimării AEI, România ar putea fi nevoită să funcționeze fără aceste capacități în următoarele aproximativ trei săptămâni. Problema principală nu este doar capacitatea tehnică a liniilor de interconexiune, care ar putea permite transportul a aproximativ 3.300 MW, ci și existența unei cantități suficiente de energie disponibile pentru export din partea Bulgariei, Ungariei și Serbiei, mai arată Dumitru Chisăliță în analiza sa.

România trebuie să gestioneze un deficit de producție în perioada următoare

Mai mult, expertul mai afirmă că Transelectrica estimează pentru această perioadă un consum maxim de aproximativ 7.300 MWh/h, sub nivelul de aproximativ 8.000 MWh/h înregistrat în perioadele caniculare anterioare. Estimarea este că cererea va rămâne în jurul valorii de 7.300 MWh/h în următoarele șapte zile, urmând să ajungă la aproximativ 8.000 MWh/h în intervalul de caniculă 4 – 9 august 2026.

Capacitatea tehnică agregată de import a României este de aproximativ 3.300 MW, însă energia disponibilă efectiv pentru cumpărare într-o anumită oră poate fi mai redusă. Fluxurile regionale, echilibrul sistemelor vecine și condițiile de siguranță ale rețelelor pot limita cantitatea care ajunge pe piața românească.

Bulgaria reprezintă una dintre cele mai importante surse posibile de import. Țara are aproximativ 2.000 MW capacitate nucleară la Kozlodui, iar menținerea ambelor unități în funcțiune ar permite exporturi către România, în special în intervalele cu cerere mai redusă.

Totuși, Bulgaria livrează energie și către Grecia, Serbia, Macedonia de Nord și Turcia, ceea ce înseamnă că România nu are acces la întreaga capacitate disponibilă. Exportul probabil către România este estimat la 500–900 MW.

Disponibilitatea energiei din statele vecine rămâne incertă

În cazul unei reduceri a producției de la Kozlodui, cantitatea disponibilă pentru România poate coborî sub 400 MW. O oprire a unei unități ar putea limita exporturile bulgare în orele de consum ridicat, iar oprirea ambelor reactoare ar putea transforma Bulgaria într-un importator de energie.

Ungaria dispune de conexiuni importante cu România, însă producția internă este afectată de problemele de la centrala nucleară Paks. O unitate a fost deja indisponibilă, iar alta funcționează la putere redusă, ceea ce a dus la o scădere a producției nucleare ungare cu aproximativ 700–750 MW.

Energia transmisă dinspre Ungaria poate proveni și din Austria, Slovacia sau Cehia, însă aceste cantități sunt disputate și de consumul intern al Ungariei. Importurile posibile din această direcție sunt estimate la 700–1.200 MW, dar o parte dintre fluxuri pot reprezenta energie de tranzit, nu un surplus propriu al Ungariei.

Dacă Paks pierde încă o unitate, fluxul disponibil pentru România ar putea scădea cu 300–500 MW. În cazul pierderii mai multor unități, Ungaria ar deveni un importator important și nu ar mai putea fi considerată o sursă sigură pentru sistemul românesc.

Serbia este o sursă mai vulnerabilă din cauza problemelor de producție. Hidroproducția de la Djerdap/Porțile de Fier a coborât la aproximativ o treime din nivelul obișnuit. Problemele privind resursele de apă afectează și centralele pe cărbune de la Kostolac, iar transporturile de combustibil pe Dunăre se desfășoară la aproximativ 30–40% din capacitatea normală.

Serbia poate furniza punctual 200–400 MW, însă această cantitate nu poate fi considerată o sursă permanentă pentru România.

Prețurile energiei pot crește semnificativ pe piața spot

Dumitru Chisăliță mai avertizează că prețul energiei pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU) este estimat la 63,3 lei/MWh la ora 12:00, iar la ora 20:00 ajunge la 1.604 lei/MWh, de aproximativ 25 de ori mai mult. Pentru data de 31 iulie, o medie realistă pe PZU este estimată la aproximativ 1.200 lei/MWh, cu posibilitatea unor vârfuri de 3.000 lei/MWh.

În următoarele săptămâni, dacă Bulgaria limitează exporturile sau Ungaria pierde încă 400–500 MW capacitate nucleară înainte de închiderea pieței, media ar putea urca spre 1.400–1.600 lei/MWh. În orele de seară, prețurile ar putea depăși 5.000 lei/MWh.

Acoperirea deficitului prin importuri este posibilă doar în anumite condiții: Bulgaria trebuie să mențină funcționale unitățile de la Kozlodui, Ungaria nu trebuie să piardă mai mult de un reactor suplimentar, consumul trebuie să rămână în jurul valorii de 7.000–7.300 MWh, iar producția internă disponibilă la vârful de seară trebuie să ajungă la aproximativ 4.000 MWh/h.

Capacitățile pe gaze, cărbune, hidroenergie și baterii trebuie utilizate la maximum pentru echilibrarea sistemului. Importul de aproximativ 3.300 MWh este posibil din punct de vedere tehnic, însă nu este garantat comercial. Situația depinde de evoluția producției din statele vecine și de capacitatea sistemului regional de a furniza energie în perioadele de consum ridicat, a concluzionat Dumitru Chisăliță .