Consilierea psihologică ar putea fi cerută fără acordul părinților. Ce drept ar primi elevii de 16 ani

Elevii care au împlinit 16 ani ar putea solicita consiliere psihologică la școală fără acordul părinților, potrivit unui proiect de lege aflat în dezbaterea Senatului. Măsura ar urma să se aplice și serviciilor oferite în afara unităților de învățământ. Consiliul Economic și Social a avizat favorabil inițiativa, dar solicită modificarea mai multor prevederi.

Elevii de 16 ani ar putea solicita singuri consiliere psihologică

Consilierea psihologică ar putea deveni accesibilă fără încuviințarea părinților pentru adolescenții care au împlinit 16 ani, atât în cabinetele școlare, cât și în afara unităților de învățământ. Proiectul legislativ L478/2026 urmărește modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003 și a Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023.

În cazul serviciilor disponibile în școli, inițiativa legislativă stabilește în mod explicit dreptul adolescentului de a cere ajutor fără aprobarea reprezentanților legali.

„Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate adresa singur și fără încuviințarea reprezentanților legali cabinetelor de asistență psihopedagogică din unitățile de învățământ pentru servicii de consiliere școlară și psihologică”, prevede proiectul.

Schimbări sunt propuse și în privința serviciilor psihologice oferite în afara școlilor. Legea drepturilor pacientului ar urma să prevadă că „minorul care a împlinit vârsta de 16 ani poate consimți singur și fără încuviințarea reprezentanților legali, pentru a beneficia de evaluare psihologică clinică, consiliere psihologică și psihoterapie”. O excepție similară ar urma să fie introdusă și în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Forma depusă în Parlament include însă o condiție suplimentară pentru accesarea serviciilor. Minorul ar putea beneficia de acestea „numai după evaluarea capacității cognitive a acestuia efectuată de către un psiholog cu drept de liberă practică”. Consiliul Economic și Social critică această prevedere și solicită modificarea ei.

De ce propun parlamentarii eliminarea acordului obligatoriu al părinților

Inițiatorii proiectului susțin că obligativitatea obținerii consimțământului din partea reprezentanților legali poate împiedica accesul adolescenților la ajutor specializat. Potrivit expunerii de motive, unii minori își dau seama că au nevoie de sprijin, dar nu îl pot primi „exclusiv din cauza refuzului, absenței, dezacordului sau indisponibilității reprezentanților legali”.

Dificultățile ar fi mai mari în mediul rural, unde serviciile de sănătate mintală sunt mai greu accesibile. Inițiatorii arată că stigmatizarea asociată mersului la psiholog poate determina, de asemenea, unii părinți să refuze acordul necesar.

„Minorul se află astfel într-o dublă vulnerabilitate: pe de o parte, este expus unor riscuri psihologice reale, iar pe de altă parte, este împiedicat instituțional să acceseze ajutorul profesionist”, se arată în expunerea de motive.

Parlamentarii explică faptul că pragul de 16 ani nu a fost stabilit arbitrar, deoarece legislația românească recunoaște deja adolescenților anumite capacități extinse de decizie începând de la această vârstă. În opinia inițiatorilor, principiul maturizării progresive ar trebui aplicat și în domeniul sănătății mintale.

Argumentul prezentat în document este că serviciile de psihologie, consiliere și psihoterapie „nu implică nici intervenții invazive, nici riscuri fizice directe, ci constituie o formă de sprijin și reflecție personală pe care minorul cu discernământ o poate evalua în mod rezonabil”.

Modificarea propusă pentru sistemul de educație este considerată de inițiatori „esențială din perspectiva accesibilității”. Aceștia arată că „școala reprezintă, în special în mediul rural, primul și uneori singurul punct de contact instituțional al adolescentului cu un specialist în sănătate mintală”.

În fundamentarea proiectului sunt menționate și exemple din Regatul Unit, Germania, Franța, Belgia și Olanda. În aceste state există diferite forme prin care adolescenților le este recunoscută capacitatea de a lua decizii privind serviciile medicale sau psihologice, fie în funcție de discernământ, fie prin raportare la vârsta de 16 ani.

Inițiatorii consideră că măsura propusă în România urmează o „tendință europeană coerentă de recunoaștere a autonomiei progresive a minorului în domeniul sănătății”.

Expunerea de motive face referire și la date privind sănătatea mintală a adolescenților și accesul acestora la servicii, atribuite Organizației Mondiale a Sănătății, Institutului Național de Sănătate Publică și organizației Salvați Copiii. Documentul nu precizează însă studiile folosite, anii de referință sau valorile statistice concrete aferente afirmațiilor despre situația din România.

CES susține accesul adolescenților la sprijin psihologic

Consiliul Economic și Social a acordat proiectului un aviz favorabil, însoțit de mai multe observații și propuneri de modificare. Instituția susține principiul potrivit căruia un adolescent care a împlinit 16 ani trebuie să poată solicita singur servicii psihologice.

„În principiu, recunoașterea capacității minorului de 16 ani de a solicita servicii de evaluare psihologică, consiliere psihologică sau psihoterapie este justificată. Sprijinul psihologic are adesea caracter preventiv, educațional și terapeutic neinvaziv, iar accesul întârziat la asemenea servicii poate agrava problemele emoționale sau relaționale ale adolescentului”, arată CES.

Consiliul avertizează că obligativitatea acordului parental poate bloca accesul copilului la ajutor inclusiv în situațiile în care problemele provin din mediul familial.

„În anumite situații, condiționarea absolută de acordul părinților poate deveni chiar contrară interesului superior al copilului, mai ales atunci când părintele refuză nejustificat, este indisponibil, se află în conflict cu minorul sau este chiar sursa suferinței psihice a acestuia.”

Școala poate fi primul loc în care adolescentul cere ajutor

Consiliul Economic și Social consideră oportună introducerea posibilității ca elevii de cel puțin 16 ani să apeleze direct la specialiștii din unitățile de învățământ.

„În ceea ce privește consilierea școlară și psihologică în unitățile de învățământ, posibilitatea minorului de 16 ani de a se adresa singur cabinetelor de asistență psihopedagogică este oportună”, se arată în aviz.

Importanța cabinetelor școlare este mai mare pentru elevii care nu au acces la servicii private sau locuiesc în comunități în care numărul specialiștilor este redus. Potrivit CES, „școala poate reprezenta primul spațiu instituțional în care adolescentul cere ajutor”, mai ales pentru copiii din mediul rural, din familii vulnerabile sau din medii în care serviciile private sunt greu accesibile.

Instituția precizează însă că recunoașterea legală a acestui drept trebuie pusă în legătură cu resursele disponibile în sistemul de educație. Aplicarea măsurii depinde de numărul consilierilor școlari, de procedurile pentru îndrumarea elevilor către servicii specializate și de regulile referitoare la protecția datelor personale.

În ce situații ar trebui informați părinții și autoritățile

Proiectul de lege stabilește anumite excepții de la obligația păstrării confidențialității de către specialist. Părinții și, după caz, autoritățile competente ar trebui informați dacă în timpul evaluării, consilierii sau psihoterapiei este identificat „un risc iminent de autovătămare, vătămare a altor persoane, situații de abuz sever sau suspiciunea rezonabilă a unei afecțiuni care impune intervenție medicală”.

Consiliul Economic și Social consideră că sintagma „abuz sever” restrânge prea mult situațiile care trebuie raportate. Instituția solicită ca obligația de informare să acopere și „abuzul, neglijarea, exploatarea, violența domestică, violența sexuală, traficul, bullyingul grav sau alte forme de violență asupra copilului”.

În același timp, CES cere reguli stricte pentru protejarea vieții private a adolescentului. Informațiile oferite specialistului pot viza „starea emoțională, viața de familie, experiențe traumatice, relații personale, orientări, conflicte sau vulnerabilități”.

Potrivit avizului, aceste date „nu trebuie divulgate părinților, școlii sau altor persoane decât în condițiile strict prevăzute de lege și numai în măsura necesară protejării minorului”.

CES cere eliminarea evaluării capacității cognitive

Una dintre principalele obiecții ale Consiliului Economic și Social vizează obligația ca adolescentul să fie supus unei „evaluări a capacității cognitive” înainte de a putea solicita singur servicii psihologice.

CES avertizează că această etapă ar putea crea o nouă barieră pentru minorul care încearcă să obțină ajutor. Avizul ridică și problema specialistului care ar urma să realizeze evaluarea, în condițiile în care proiectul nu clarifică dacă aceasta va fi făcută de psihologul care oferă consilierea sau de o altă persoană.

„Formularea poate transforma o măsură de acces într-o procedură birocratică, care ar putea avea ca potențial efect descurajarea minorului și determinarea acestuia de a renunța la demers”, avertizează CES.

Consiliul propune eliminarea sintagmei „evaluarea capacității cognitive”. În locul acestei proceduri, psihologul ar trebui să îi explice adolescentului, într-un limbaj adaptat vârstei și gradului său de maturitate, natura și scopul serviciului, limitele confidențialității și împrejurările în care trebuie informați reprezentanții legali sau autoritățile. Specialistul ar urma, de asemenea, să consemneze acordul minorului.

Dreptul de decizie nu s-ar extinde la orice intervenție medicală

Autonomia recunoscută adolescentului ar trebui delimitată clar, potrivit observațiilor formulate de Consiliul Economic și Social. Dreptul de a decide singur poate fi justificat pentru servicii psihologice și psihoterapeutice, însă „nu trebuie interpretată extensiv ca autorizând orice intervenție medicală fără condițiile speciale prevăzute de lege”.

Proiectul nu ar elimina nici rolul părinților din procesul de sprijinire a adolescentului. CES arată că noua prevedere trebuie tratată drept „o excepție limitată, justificată de interesul superior al copilului, nu ca o înlăturare generală a rolului părinților”.

În același timp, implicarea familiei nu trebuie să blocheze accesul minorului la servicii de specialitate. Potrivit avizului, rolul acesteia „nu poate deveni un obstacol absolut în calea accesului adolescentului la sprijin psihologic atunci când refuzul, absența sau conflictul familial îi afectează sănătatea psihică”.

Instituțiile ar avea 90 de zile pentru modificarea normelor

Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Educației ar urma să actualizeze normele metodologice necesare aplicării noilor reguli dacă proiectul va fi adoptat în forma propusă. Instituțiile ar avea la dispoziție 90 de zile de la intrarea legii în vigoare.

Prevederea prin care elevii care au împlinit 16 ani ar putea solicita singuri servicii în cabinetele de asistență psihopedagogică din școli ar urma să intre în vigoare la trei zile după publicarea legii în Monitorul Oficial.