Bani în plus pentru angajații care stau cu chirie. Cine poate primi banii fără să plătească impozit

Angajatorii din România pot acoperi o parte din cheltuielile de chirie sau cazare ale salariaților, fără ca sumele acordate să fie supuse impozitului pe venit și contribuțiilor sociale. Facilitatea este prevăzută de Codul fiscal și poate fi utilizată în limita unor plafoane stabilite prin lege. Angajații trebuie să îndeplinească anumite condiții privind locuința și documentele justificative. Sprijinul financiar poate ajunge la câteva sute de lei lunar.

Angajatorii pot plăti chiria sau cazarea salariaților fără impozit și contribuții sociale

Cheltuielile de chirie sau cazare suportate de angajator pot beneficia de un regim fiscal favorabil, în condițiile prevăzute de Codul fiscal, reprezentând o alternativă la acordarea unor majorări salariale supuse impozitării obișnuite.

Facilitatea este relevantă în special pentru companiile care recrutează personal din alte localități, dar și pentru salariații care lucrează în orașe unde costurile locuințelor reprezintă o parte importantă din veniturile lunare.

Potrivit prevederilor fiscale, sumele acordate pentru cazare sau chirie pot fi exceptate de la plata impozitului pe venit de 10% și a contribuțiilor sociale obligatorii, respectiv contribuția la pensii (CAS), de 25%, și contribuția la sănătate (CASS), de 10%.

Scutirea nu se aplică însă automat oricărei sume achitate de companie. Pentru a beneficia de tratamentul fiscal favorabil, angajatorul trebuie să respecte atât plafonul individual stabilit pentru aceste cheltuieli, cât și limita generală aplicabilă anumitor beneficii extrasalariale.

Două plafoane limitează sumele neimpozabile acordate pentru chirie și cazare

Codul fiscal stabilește două limite care trebuie respectate simultan pentru ca sumele destinate chiriei sau cazării să nu fie incluse în veniturile salariale impozabile.

Prima limită reprezintă 20% din salariul minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător lunii în care este acordat beneficiul.

De exemplu, pentru un salariu minim brut de 3.700 de lei, suma maximă neimpozabilă destinată chiriei ar fi de 740 de lei lunar. Acesta este un exemplu de calcul, nu valoarea actualizată a plafonului pentru octombrie 2026.

Consultantul fiscal Adrian Bența a explicat, într-o declarație acordată Newsweek România, că valoarea beneficiului depinde direct de salariul minim brut utilizat la calcul.

„Sigur, putem spune: salariul minim pe economie este 4.305 lei, în jur 20% este vreo 860 de lei. Este o sumă mică”, a declarat în exclusivitate pentru Newsweek România consultantul fiscal Adrian Benţa.

La un salariu minim brut de 4.305 lei, calculul matematic indică un plafon individual de 861 de lei lunar.

A doua limită privește totalul beneficiilor extrasalariale încadrate în plafonul fiscal de 33% din salariul de bază al angajatului.

În această categorie pot intra, în condițiile și limitele specifice prevăzute de legislație, contribuțiile la pensii facultative, anumite asigurări de sănătate, abonamentele pentru activități sportive, hrana și alte beneficii eligibile.

Prin urmare, chiar dacă suma destinată chiriei respectă plafonul de 20% din salariul minim brut, aceasta trebuie să se încadreze și în limita cumulată de 33% din salariul de bază, alături de celelalte beneficii relevante acordate în luna respectivă.

Angajații trebuie să îndeplinească mai multe condiții pentru a primi bani de chirie fără taxe

Acordarea sprijinului financiar pentru chirie sau cazare este condiționată de situația locativă a salariatului și de existența documentelor care justifică efectuarea cheltuielilor.

Una dintre cerințele esențiale este ca angajatul și soțul sau soția acestuia să nu dețină o locuință în proprietate personală sau în folosință în localitatea în care salariatul își desfășoară activitatea, potrivit condițiilor legale aplicabile.

De asemenea, trebuie să existe documente justificative pentru cheltuielile suportate. În cazul închirierii unei locuințe, contractul de închiriere și documentele aferente plăților au un rol important în justificarea beneficiului. Pentru cazarea temporară pot fi utilizate documentele emise de unitățile de cazare.

În cazul locuințelor închiriate, trebuie respectate și regulile privind încheierea contractelor și înregistrarea acestora la autoritățile fiscale, atunci când legislația impune această obligație.

Consultantul fiscal Adrian Bența a atras atenția și asupra situațiilor în care mai multe persoane locuiesc în același apartament, iar costul chiriei este împărțit între acestea.

„O chirie în București probabil este mult mai mare, dar presupunem că într-un apartament cu două camere trăiesc două sau trei persoane”, a spus Benţa.

Totodată, pentru aplicarea facilității trebuie respectate condițiile referitoare la locuința închiriată și la persoanele implicate în contract. În materialul analizat este menționată și restricția privind închirierea de la salariat, soțul sau soția acestuia ori rudele de gradul I.

Plata chiriei poate reduce costurile fiscale ale angajatorului

Pentru companii, acoperirea cheltuielilor de chirie sau cazare poate reprezenta o modalitate de completare a pachetului salarial, fără aplicarea taxelor salariale obișnuite asupra sumelor care îndeplinesc condițiile de neimpozitare.

Spre deosebire de o majorare salarială brută, pentru care se calculează contribuțiile sociale și impozitul pe venit, beneficiul destinat locuinței poate fi acordat fără aceste rețineri, în limita plafoanelor legale.

Din perspectiva salariatului, avantajul constă în reducerea cheltuielilor personale cu locuința. Suma suportată de angajator poate acoperi parțial chiria lunară, fără diminuarea beneficiului prin rețineri salariale, atunci când sunt respectate condițiile fiscale.

Pentru angajator, cheltuielile eligibile pot fi deductibile la calculul impozitului pe profit, potrivit regulilor aplicabile, iar sumele exceptate de la contribuțiile sociale nu intră nici în baza de calcul a contribuției asiguratorii pentru muncă (CAM).

Regimul fiscal favorabil poate fi utilizat în cadrul politicilor de recrutare și retenție a personalului, în special pentru angajații care acceptă un loc de muncă într-o altă localitate și trebuie să suporte cheltuieli suplimentare pentru locuință.