ANAF schimbă regulile pentru comercianți. Autoritatea a stabilit TVA suplimentară de aproximativ 87 de milioane de lei

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a stabilit TVA suplimentară de plată în valoare de aproximativ 87 de milioane de lei în urma verificării unor tranzacții cu utilaje agricole aduse din alte state membre ale Uniunii Europene și comercializate ulterior în România. Controlul a fost realizat de inspectorii Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj, în contextul intensificării analizei de risc prin utilizarea unor instrumente digitale avansate.

ANAF schimbă regulile pentru tranzacțiile cu utilaje agricole aduse din UE

Inspectorii fiscali au identificat neconcordanțe între traseul fizic al utilajelor și tratamentul fiscal aplicat tranzacțiilor. În operațiunile analizate, utilajele ajungeau efectiv în România, însă modul în care fusese declarat TVA indica un circuit fiscal diferit de cel rezultat din documentele comerciale și de transport.

Cazul a fost identificat prin corelarea mai multor categorii de informații. Inspectorii au analizat facturile, comenzile, codurile de TVA, documentele de transport, precum și datele referitoare la destinația bunurilor și la organizarea transportului.

ANAF anunță că va intensifica analiza de risc și verificările pentru tranzacțiile similare în cazul cărora sunt identificate neconcordanțe care pot avea impact asupra TVA datorate în România.

Cum era organizat circuitul tranzacțiilor cu utilaje agricole

Operațiunile verificate presupuneau vânzarea succesivă a aceluiași utilaj între un producător dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, un distribuitor și, ulterior, un dealer sau client din România.

Deși între părți existau mai multe operațiuni comerciale succesive, traseul fizic al utilajului era unul singur. Bunul pleca de la fabrica producătorului și era transportat direct în România.

Documentele disponibile în cadrul tranzacțiilor indicau inclusiv clientul din România și locul în care utilajul urma să fie livrat. Cu toate acestea, tratamentul TVA aplicat operațiunilor era diferit de traseul fizic al bunurilor.

Distribuitorul folosea coduri de TVA deținute inclusiv în statele în care se aflau producătorii. Prima vânzare era tratată ca o operațiune locală în statul producătorului și era aplicată TVA aferentă acelui stat. Ulterior, vânzarea către România era declarată separat ca operațiune intracomunitară.

Inspectorii nu au analizat însă fiecare factură în mod izolat, ci au urmărit întregul circuit economic al tranzacțiilor pentru a stabili modul în care operațiunile se desfășurau în realitate.

De ce a fost stabilită TVA în România

În cazul vânzărilor succesive ale aceluiași bun, atunci când există un singur transport între două state membre ale Uniunii Europene, regulile europene privind TVA stabilesc că transportul intracomunitar trebuie atribuit uneia dintre operațiunile din lanț, în funcție de situația concretă.

În urma verificărilor, inspectorii fiscali au stabilit că distribuitorul avea rolul de operator intermediar și era implicat în organizarea transportului utilajelor către România.

Pentru operațiunile analizate, concluzia ANAF a fost că distribuitorului îi reveneau obligații de declarare în România. În același timp, vânzările ulterioare către dealerii sau clienții români trebuiau tratate drept livrări interne, pentru care TVA era datorată în România.

ANAF precizează că problema identificată nu a constat în simplul fapt că distribuitorul utiliza coduri de TVA în mai multe state membre. Elementul considerat relevant a fost neconcordanța dintre tratamentul fiscal declarat și traseul efectiv al bunurilor, precum și realitatea economică a tranzacțiilor verificate.

ANAF reconstruiește circuitul economic prin analiza datelor

Cazul privind utilajele agricole evidențiază și schimbarea modului în care sunt realizate verificările fiscale, prin folosirea unor instrumente digitale și prin corelarea mai multor tipuri de documente.

O factură oferă informații despre modul în care a fost documentată o vânzare, în timp ce documentul de transport poate indica punctul de plecare și destinația bunului. La rândul său, o comandă poate oferi informații despre beneficiar și destinația finală a mărfii.

Analizate împreună, aceste date le permit inspectorilor fiscali să reconstruiască întregul circuit economic al unei tranzacții și să compare documentele fiscale cu traseul efectiv al bunurilor.

În cazul verificat de inspectorii Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj, corelarea informațiilor fiscale, comerciale și de transport a permis identificarea diferențelor dintre modul în care erau declarate operațiunile și realitatea economică rezultată din documente.

ANAF va continua analiza tranzacțiilor transfrontaliere cu utilaje agricole atunci când datele fiscale, comerciale și de transport indică diferențe care pot avea impact asupra obligațiilor de TVA datorate în România.