ANAF, obligată de instanță să plătească despăgubiri unei firme. Înalta Curte a stabilit ce cheltuieli pot fi recuperate

O societate comercială a obținut definitiv despăgubiri pentru cheltuielile generate de constituirea unei garanții bancare necesare suspendării executării unei decizii de impunere. Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a menținut soluția favorabilă contribuabilului într-un litigiu cu ANAF. Despăgubirile acoperă atât costurile garanției, cât și prejudiciul provocat de indisponibilizarea unor sume de bani. Hotărârea privește o situație în care actul fiscal fusese desființat parțial în procedura administrativă de contestare.

ANAF trebuie să despăgubească o societate pentru costurile unei garanții bancare

ANAF a fost obligată să suporte despăgubiri pentru prejudiciul provocat unei societăți comerciale care a constituit o garanție bancară în cadrul demersurilor pentru suspendarea executării unei decizii de impunere.

Potrivit informațiilor publicate de juridice.ro, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut hotărârea favorabilă contribuabilului, recunoscând dreptul acestuia de a recupera cheltuielile generate de garanția bancară.

Litigiul a avut ca obiect pierderile financiare suportate de societate în urma măsurilor necesare pentru împiedicarea executării obligațiilor fiscale stabilite prin actul contestat.

Instanțele au reținut existența unei legături între nelegalitatea deciziei fiscale și prejudiciul material invocat de contribuabil, ceea ce a permis acordarea despăgubirilor solicitate în această cauză.

Ce cheltuieli poate recupera societatea în urma deciziei ÎCCJ

Despăgubirile recunoscute de instanțe includ mai multe categorii de costuri suportate de societate pentru constituirea și păstrarea garanției bancare necesare suspendării executării actului fiscal.

Prima categorie privește cheltuielile aferente emiterii scrisorii de garanție bancară, document prin care instituția de credit asigură îndeplinirea unei obligații în condițiile stabilite contractual.

O altă categorie o reprezintă costurile de menținere a garanției pe perioada în care aceasta a fost necesară pentru demersurile societății.

În plus, instanțele au recunoscut prejudiciul rezultat din imposibilitatea contribuabilului de a utiliza sumele indisponibilizate potrivit condițiilor impuse de bancă.

Astfel, despăgubirile nu au fost limitate la comisioanele bancare, ci au vizat și consecințele financiare ale blocării unor fonduri care nu au mai putut fi folosite în activitatea societății.

Decizia de impunere fusese desființată parțial înainte de pronunțarea unei hotărâri judecătorești

Un element important al litigiului îl constituie situația juridică a deciziei de impunere la momentul în care societatea a introdus acțiunea pentru recuperarea prejudiciului.

Actul fiscal fusese deja desființat parțial în cadrul procedurii administrative de soluționare a contestației formulate de contribuabil.

La acel moment nu exista însă o hotărâre judecătorească prin care să fi fost dispusă anularea deciziei de impunere.

Această împrejurare a fost relevantă pentru soluționarea cauzei, deoarece instanțele au analizat prejudiciul produs societății în contextul desființării parțiale a actului fiscal prin procedura administrativă.

Recuperarea despăgubirilor de la ANAF nu se face automat pentru toate firmele

Hotărârea Înaltei Curți evidențiază posibilitatea recuperării unor pierderi financiare care depășesc valoarea obligațiilor fiscale stabilite printr-o decizie de impunere nelegală.

În cazul analizat, instanțele au considerat că prejudiciul poate include și cheltuielile necesare pentru împiedicarea executării actului fiscal, dacă acestea sunt legate de nelegalitatea deciziei.

Totuși, soluția nu presupune că orice contribuabil care contestă o decizie de impunere poate obține automat despăgubiri pentru costurile unei garanții bancare.

Recuperarea sumelor presupune formularea unei acțiuni distincte în despăgubiri și demonstrarea prejudiciului efectiv suferit.

De asemenea, contribuabilul trebuie să dovedească legătura de cauzalitate dintre actul fiscal nelegal și pierderile financiare pentru care solicită compensarea.

Costurile garanției bancare au fost recunoscute ca prejudiciu material

În soluționarea litigiului, cheltuielile suportate pentru emiterea și menținerea scrisorii de garanție bancară au fost analizate ca prejudiciu material, nu ca simple cheltuieli de judecată.

Această distincție este importantă deoarece despăgubirile urmăresc repararea pierderilor financiare provocate contribuabilului, în timp ce cheltuielile de judecată privesc costurile aferente desfășurării procesului.

Totodată, suspendarea executării unei decizii de impunere reprezintă o procedură diferită de anularea actului fiscal.

Suspendarea urmărește oprirea temporară a executării obligațiilor stabilite de autoritatea fiscală, în timp ce anularea sau desființarea deciziei privește legalitatea acesteia.

În dosarul soluționat definitiv de ÎCCJ, despăgubirile au fost acordate în raport cu prejudiciul demonstrat de societate și cu legătura stabilită de instanțe între pierderile financiare și decizia fiscală nelegală.