Taxa care apare pe nota de plată îi ia prin surprindere pe turiști. Ce înseamnă „coperto” și de ce o plătești în multe restaurante din Europa

Mulți români aflați în vacanță în Italia, Grecia, Portugalia, Spania sau alte state europene descoperă pe nota de plată o taxă pe care nu o întâlnesc în restaurantele din România. Deși este o practică veche în mai multe țări, termenii „coperto”, „couvert” sau „kuver” continuă să creeze confuzie în rândul turiștilor. În funcție de legislația și regulile fiecărui restaurant, această taxă acoperă costurile asociate servirii mesei și este distinctă de prețul preparatelor și băuturilor comandate.

Taxa de tip „kuver” este diferită de bacșiș și de taxa de serviciu

Taxa cunoscută sub denumirea de kuver reprezintă un cost perceput pentru fiecare persoană care ocupă un loc la masă și nu trebuie confundată cu bacșișul sau cu taxa de serviciu aplicată de unele restaurante.

Termenul provine din francezul couvert, care desemna inițial locul pregătit pentru client, respectiv farfuria, tacâmurile, paharul și celelalte elemente necesare servirii mesei. În timp, denumirea a ajuns să fie folosită pentru costul aferent pregătirii mesei și serviciilor de bază oferite înainte ca preparatele comandate să fie aduse clientului.

În practică, kuverul poate acoperi cheltuieli precum aranjarea mesei, pâinea servită automat, tacâmurile, șervețelele sau alte servicii puse la dispoziția clientului încă de la începutul experienței culinare.

Spre deosebire de bacșiș, care este oferit voluntar în funcție de aprecierea serviciilor, kuverul este o taxă stabilită de restaurant și evidențiată distinct pe nota de plată. De asemenea, acesta nu trebuie confundat cu taxa de serviciu, care este, de regulă, calculată procentual din valoarea consumației și are un scop diferit.

În România, kuverul nu face parte din tradiția restaurantelor, motiv pentru care apariția unui astfel de cost suplimentar îi surprinde frecvent pe turiști atunci când călătoresc în străinătate.

Italia, Grecia, Portugalia și Spania aplică reguli diferite pentru această taxă

Italia este țara în care turiștii întâlnesc cel mai des celebra taxă denumită coperto. În numeroase restaurante, aceasta este percepută pentru fiecare persoană și poate include costurile aferente pregătirii mesei, pâinii servite automat și folosirii tacâmurilor.

Astfel, o familie sau un grup de patru persoane poate plăti câțiva euro în plus doar pentru coperto, sumă care apare separat pe bonul fiscal și care nu reprezintă bacșiș. În Italia, restaurantele au obligația să informeze clientul despre existența acestei taxe, de regulă prin meniu, înainte de plasarea comenzii.

În Grecia, sistemul funcționează diferit. În multe taverne și restaurante, imediat după așezarea la masă sunt aduse pâine, apă, unt sau alte produse considerate de mulți turiști drept o atenție din partea casei. În realitate, acestea sunt adesea facturate separat, dacă sunt consumate.

Valoarea diferă de la un local la altul, iar produsele care generează costuri suplimentare trebuie să fie menționate în meniu sau pe nota de plată. Din acest motiv, turiștii sunt sfătuiți să întrebe dacă produsele aduse automat sunt gratuite sau vor fi incluse în nota finală. Dacă nu doresc respectivele produse, le pot refuza înainte de consum.

Și în Spania există restaurante care facturează separat pâinea, măslinele, aperitivele sau alte produse servite înainte de comandă. Deși nu există un echivalent național al coperto-ului italian, practica este întâlnită în numeroase localuri, motiv pentru care verificarea meniului înainte de comandă rămâne recomandată.

În Portugalia, turiștii întâlnesc frecvent termenul couvert. Înainte de servirea preparatelor comandate, restaurantele aduc adesea la masă pâine, unt, măsline, pateuri sau alte gustări. Aceste produse pot fi incluse în preț sau pot fi taxate separat, iar clientul are dreptul să le refuze dacă nu intenționează să le consume.

În Franța, termenul couvert își păstrează în principal sensul istoric, referitor la locul pregătit pentru client. În restaurantele moderne, costurile serviciilor sunt, în general, incluse în prețurile afișate, iar sistemul diferă de cel practicat în Italia.

De ce restaurantele percep această taxă și de ce îi surprinde pe români

Restaurantele care aplică un astfel de sistem susțin că există costuri generate înainte ca un client să comande primul preparat. Pregătirea mesei, folosirea și spălarea veselei, tacâmurilor și paharelor, serviciile personalului, curățenia și întreținerea spațiului presupun cheltuieli care nu pot fi atribuite unui anumit produs din meniu.

Din perspectiva operatorilor din HoReCa, separarea acestor costuri permite recuperarea unei părți din cheltuielile fixe fără creșterea prețurilor tuturor preparatelor.

Există însă și critici care consideră că toate aceste costuri ar trebui incluse direct în prețul produselor, pentru ca nota finală să fie mai ușor de anticipat de către client.

În România nu există o practică generalizată de percepere a unei taxe fixe pentru fiecare persoană care ocupă un loc la masă. În ultimii ani au existat discuții în industria HoReCa privind introducerea unor taxe de rezervare sau garanții pentru mesele rezervate, însă acestea au un scop diferit.

O taxă de rezervare reprezintă o garanție pentru blocarea unei mese într-un anumit interval orar și nu are legătură cu pregătirea mesei sau cu serviciile oferite înainte de servirea preparatelor.

Diferențele dintre sistemele aplicate în Europa explică de ce mulți turiști români sunt surprinși atunci când descoperă pe bon un cost suplimentar. În România, consumatorii sunt obișnuiți ca nota de plată să includă aproape exclusiv preparatele și băuturile comandate, eventual la care se adaugă bacșișul.

Pentru a evita neînțelegerile, specialiștii recomandă ca turiștii să consulte cu atenție meniul înainte de comandă și să urmărească mențiuni precum coperto, couvert, service charge sau alte formulări care indică existența unei taxe suplimentare. De asemenea, pâinea, apa, măslinele sau aperitivele aduse automat la masă nu trebuie considerate implicit gratuite. Dacă pe nota de plată apare o poziție necunoscută, clientul poate solicita explicații restaurantului înainte de achitarea consumului.