Înțelegerea diferențelor culturale privind bacșișul
Bacșișul este, în esență, o sumă oferită voluntar pentru a răsplăti un serviciu bun. În multe locuri, el completează venitul angajaților, fiind o parte esențială a culturii ospitalității.
Cu toate acestea, există numeroase destinații unde acest gest este inexistent, neobișnuit sau chiar descurajat prin norme și legi.
În aceste țări, salariile din domeniul serviciilor sunt suficient de mari pentru a acoperi munca depusă, iar standardele de calitate sunt menținute fără a depinde de recompense suplimentare.
Acolo, clienții își exprimă aprecierea în moduri non-financiare, iar turiștii trebuie să respecte aceste obiceiuri pentru a evita gafele culturale.
Aprecierea pentru un serviciu bun este adesea exprimată prin bacșiș, însă modul în care acesta este oferit diferă considerabil de la o țară la alta. În unele destinații, valoarea acestuia este deja inclusă în nota finală, în timp ce în altele există procente considerate uzuale, iar în anumite locuri bacșișul devine aproape o obligație.
De exemplu, în țări turistice precum Italia sau Franța, costul serviciului este integrat direct în nota de plată. În Germania și Spania, practica obișnuită este de a adăuga între 5% și 10% din valoarea consumației, procent întâlnit și în Marea Britanie.
În schimb, în Mexic, turiștii și localnicii lasă de regulă între 10% și 15%, iar în Statele Unite și Canada bacșișul poate varia între 15% și 25%, fiind privit ca o normă aproape obligatorie.
Ce este bacșișul și care este originea sa
Termenul „bacșiș” desemnează suma de bani oferită voluntar de un client unui angajat, fie în numerar, fie prin plată electronică, ca formă de apreciere pentru un serviciu bine prestat. Această practică este întâlnită frecvent în domenii precum ospătari, frizeri, curieri sau personal din benzinării.
Chiar dacă este tradițională în anumite meserii, bacșișul rămâne opțional și depinde de bunăvoința celui care plătește. În special în HoReCa, și mai ales în restaurante, munca presupune efort fizic intens, multe ore petrecute în picioare și pauze limitate, potrivit datelor prezentate de Innovorder.
Originea obiceiului de a lăsa bacșiș este veche, fiind atestată încă din secolul al XVI-lea, când clienții răsplăteau personalul pentru serviciul primit. Cuvântul provine din turcescul „bahşiş”, care înseamnă „dar” sau „atenție” și a fost preluat în română cu același sens de mică sumă oferită drept recunoștință.
Alături de alte cuvinte cu rădăcini turcești, precum „ciubuc” și „peșcheș”, termenul a intrat în limbă în perioada dominației otomane asupra Țărilor Române, răspândindu-se mai ales în secolul al XVIII-lea, în timpul domniilor fanariote.
În acea epocă, bacșișul era un mijloc de a menține loialitatea supușilor și un semn al diferențelor sociale, fiind oferit doar celor aflați pe o treaptă inferioară din punct de vedere material și social, după cum notează Deștepți.ro. Abia în a doua jumătate a secolului XX, practica s-a extins în restaurante, cafenele și teatre, devenind un gest comun al clienților.
Cât ar fi potrivit să oferi drept bacșiș
Valoarea bacșișului variază semnificativ în funcție de țară. În anumite destinații, acest gest este interzis, în timp ce în altele poate ajunge până la 25% din totalul notei.
Există locuri unde costul serviciului este deja inclus în suma finală – cum se întâmplă, de exemplu, în Belgia, Italia, Țările de Jos, Hong Kong sau Noua Zeelandă. În alte părți ale lumii, suma se lasă separat, de obicei pe masă, după achitare.
Această regulă nu poate fi trasată strict pe criterii geografice. Chiar și între țări aflate pe același continent, precum Europa, diferențele sunt considerabile. În general, însă, un bacșiș cuprins între 5% și 15% este acceptat aproape oriunde, în timp ce în Statele Unite procentul obișnuit poate urca până la 30% din valoarea consumației.
În România, procentul clasic se situează între 5% și 10% din notă. Este important să verifici dacă în țara vizitată bacșișul este permis sau dacă poate fi perceput ca un gest nepotrivit. În lipsa unor informații sigure, se recomandă să întrebi un localnic – majoritatea îți vor răspunde cu plăcere și îți vor clarifica practica locului.
Țări europene unde bacșișul nu este o regulă
Finlanda – În Finlanda, bacșișul este aproape inexistent. Prețurile afișate includ deja serviciul, iar adăugarea unei sume suplimentare nu este necesară. Personalul se concentrează pe experiența clientului, nu pe câștiguri extra.
Islanda – Și în Islanda, tariful pentru serviciu este inclus în nota de plată. Oferirea unui bacșiș poate părea ciudată, întrucât localnicii cred că toți angajații trebuie plătiți corect de la început.
Norvegia – În Norvegia, bacșișul nu este obișnuit. Clienții plătesc strict suma de pe bon, iar doar în cazuri rare rotunjesc nota ca semn de apreciere.
Danemarca – Danezii primesc salarii bune în domeniul serviciilor, motiv pentru care bacșișul este opțional și rar. Costul serviciului apare deja inclus în nota finală.
Suedia – În Suedia, prețul afișat este final și include totul. Cei care lasă bani în plus o fac ca gest de curtoazie, nu ca obligație.
Malta – Serviciul este inclus din start, iar personalul nu așteaptă bani în plus. Ospitalitatea este considerată parte a muncii lor zilnice.
Franța – În Franța, nota de plată conține mențiunea „service compris” de aproximativ 15%. Dacă dorești, poți rotunji suma, dar nu este obligatoriu.
Germania – În Germania, serviciul este deja inclus. Bacșișul este doar o mică rotunjire a notei, considerat un gest de politețe.
Italia – Majoritatea localurilor italiene includ o taxă de serviciu. Orice sumă suplimentară este doar o atenție, de obicei monede rămase.
Spania – Spaniolii nu așteaptă bacșiș, dar rotunjirea sumei este un gest apreciat după un serviciu excelent.
Portugalia – Serviciul apare, de obicei, inclus în nota finală. Oferirea unui bacșiș este o raritate.
Țările de Jos – Taxa pentru serviciu este deja în preț. O mică rotunjire este suficientă pentru a arăta recunoștința.
Elveția – În Elveția, prețurile includ serviciul, iar bacșișul este mic și opțional.
Luxemburg – Bacșișul nu face parte din cultura locală, serviciile fiind plătite corect din start.
Destinații asiatice și din Orient unde bacșișul nu se practică
Bhutan – În Bhutan, bacșișul nu doar că este rar, dar poate fi interzis în anumite contexte. Aprecierea se exprimă prin cuvinte sau gesturi, nu prin bani.
Japonia – În Japonia, bacșișul este văzut ca un gest nepotrivit. Serviciul impecabil este standard, iar recunoștința se exprimă prin politețe sau mici cadouri simbolice.
Coreea de Sud – Aici, bacșișul nu există ca practică. Tariful serviciului este inclus, iar personalul oferă calitate fără așteptări suplimentare.
China – În China, oferirea de bacșiș poate fi percepută ca jignitoare. Salariile sunt gândite astfel încât să nu depindă de bani extra.
Singapore – În Singapore, taxa de serviciu este adăugată aproape întotdeauna pe bon. Bacșișul este rar și uneori inconfortabil pentru personal.
Țări din Oceania fără tradiția bacșișului
Noua Zeelandă – În Noua Zeelandă, bacșișul este foarte rar. Serviciile sunt prestate la același standard, indiferent de recompense financiare.
Australia – Australienii au salarii bune, iar bacșișul nu este o normă. Dacă apare, este un gest ocazional.
Țările din Orientul Mijlociu unde bacșișul nu este o regulă
Emiratele Arabe Unite – Serviciul este inclus în preț. Se poate lăsa o sumă mică pentru un serviciu excepțional, dar nu este o așteptare comună.
Qatar – Similar cu Emiratele, bacșișul nu este o tradiție. Serviciul face parte din ospitalitatea locală.
Arabia Saudită – Aici, recunoștința se exprimă mai degrabă prin daruri simbolice sau mulțumiri decât prin bani.
Kuweit – În Kuweit, bacșișul poate fi interpretat greșit. Serviciile sunt plătite corect din start, fără așteptări suplimentare.
