Se schimbă harta administrației din România. 429 de localități, vizate de planul de comasare

Aproape 3.200 de primării funcționează în România, într-o structură administrativă care cuprinde 3.181 de comune, orașe și municipii, 41 de județe și municipiul București.

România analizează modelul Danemarcei. Ce s-ar putea schimba pentru locuitorii comunelor mici

Fiecare unitate administrativ-teritorială are propria conducere și propriul aparat administrativ, iar capacitatea localităților mici de a susține aceste cheltuieli a devenit una dintre problemele aduse în discuție de propunerea de reformă a PSD.

Planul partidului vizează comasarea unor localități, cu scopul de a reorganiza administrația locală. Danemarca este unul dintre exemplele folosite pentru a ilustra ce efecte poate avea reducerea numărului de municipalități, însă rezultatele obținute acolo nu pot fi transferate automat în cazul României.

Datele Curții de Conturi arată că, în 2023, numai 31% dintre comune își puteau acoperi cheltuielile de personal din veniturile proprii analizate. La nivelul tuturor comunelor, cheltuielile bugetare cumulate s-au apropiat de 30 de miliarde de lei.

Totalul include însă mai multe categorii de cheltuieli, printre care investițiile și serviciile publice, astfel că nu poate fi considerat o măsură a costurilor generate exclusiv de funcționarea primăriilor.

429 de localități intră în discuția despre reorganizare

Prima etapă propusă de PSD se referă la 429 de localități cu cel mult 1.500 de locuitori. Planul pornește de la posibilitatea unirii voluntare a unor unități administrativ-teritoriale, urmând ca ulterior să fie analizată și o soluție legislativă pentru continuarea procesului.

Pentru a încuraja această reorganizare, partidul a avansat un program de investiții de patru miliarde de lei, destinat stimulării fuziunilor. Sorin Grindeanu a cerut adoptarea cadrului necesar reformei până în martie 2027.

Numărul celor 429 de localități indică dimensiunea grupului avut în vedere pentru prima etapă, dar nu reprezintă, prin el însuși, o listă definitivă a primăriilor care vor dispărea. Aplicarea planului depinde de regulile care vor fi stabilite și de modalitatea prin care va fi realizată comasarea.

În privința impactului bugetar, autoritățile nu au prezentat un calcul oficial care să arate cât ar putea economisi România. În lipsa unei asemenea evaluări, orice sumă avansată trebuie privită ca o estimare ipotetică, nu ca un rezultat cert al reformei.

Economii de sute de milioane de lei, dar fără garanții

O simulare pornește de la ipoteza eliminării a 200 de administrații locale distincte și a unei economii nete de un milion de lei pe an pentru fiecare dintre acestea. Într-un asemenea scenariu, suma economisită ar fi de 200 de milioane de lei anual.

Un scenariu mai amplu indică posibilitatea unor economii de până la 450 de milioane de lei pe an. Valoarea depinde însă de cheltuielile care ar putea fi eliminate efectiv și de costurile necesare reorganizării structurilor administrative.

Comasarea nu presupune dispariția tuturor responsabilităților pe care le au actualele primării. Serviciile publice trebuie asigurate în continuare, iar o parte dintre atribuțiile administrative vor fi preluate de structurile rezultate după reorganizare. Din acest motiv, reducerea numărului de primării nu se traduce automat într-o scădere egală a cheltuielilor totale.

Pentru a determina economiile reale, ar fi necesară compararea costurilor actuale cu cele care ar rămâne după comasare, inclusiv a cheltuielilor legate de tranziție. Până la prezentarea unei evaluări oficiale, valorile de 200 de milioane și 450 de milioane de lei rămân scenarii orientative, potrivit celor relatate de TVR.

Ce rezultate a avut reforma administrativă din Danemarca

Danemarca a trecut printr-o reorganizare administrativă majoră în 2007. Numărul municipalităților a fost redus de la 271 la 98, iar cele 14 structuri regionale au fost înlocuite cu cinci regiuni.

Experiența daneză oferă și date concrete despre evoluția cheltuielilor. Potrivit unei analize publicate de institutul VIVE, administrațiile municipale și-au redus cheltuielile administrative cu 1,3 miliarde de coroane daneze între 2009 și 2012, echivalentul a aproximativ 174 de milioane de euro. O parte importantă a reducerilor a provenit din municipalitățile care au fost comasate.

Aceste cifre se referă la cheltuielile administrative, nu la totalul banilor cheltuiți de autoritățile publice. Prin urmare, ele nu demonstrează că reorganizarea a produs o reducere similară a tuturor costurilor bugetare.

Experiența Danemarcei arată că reunirea administrațiilor poate genera economii în anumite categorii de cheltuieli. Mărimea acestora depinde însă de organizarea instituțiilor, de atribuțiile păstrate la nivel local și de modul în care sunt gestionate serviciile după reformă.

De ce reorganizarea județelor este mai complicată

Propunerea discutată în România se concentrează, pentru început, asupra localităților cu populație redusă. Reducerea numărului de județe ar presupune un proces distinct, cu implicații asupra structurii instituțiilor publice și asupra distribuției responsabilităților administrative.

O astfel de schimbare ar necesita stabilirea noilor structuri teritoriale, redistribuirea atribuțiilor și, acolo unde ar fi cazul, mutarea unor instituții. În plus, reorganizarea ar implica negocieri politice privind delimitările teritoriale și modul de reprezentare a comunităților.

Aceste dificultăți explică de ce propunerea actuală pornește de la localitățile mici, fără să includă de la început o reducere a numărului de județe. O asemenea reorganizare nu este exclusă, dar presupune decizii și modificări mai ample decât comasarea unor comune.

Servicii publice și reprezentare locală după comasare

Reducerea numărului de administrații ar putea diminua numărul funcțiilor de conducere și ar permite reunirea unor structuri administrative. În același timp, autoritățile ar trebui să stabilească modul în care vor fi furnizate serviciile publice locuitorilor din localitățile comasate.

Printre riscurile asociate unei astfel de reforme se numără creșterea distanței până la anumite servicii, cheltuielile generate de reorganizare și modificarea modului în care comunitățile își păstrează reprezentarea locală. Aceste aspecte trebuie luate în calcul alături de eventualele reduceri de costuri.

În cazul României, evaluarea impactului financiar depinde de criteriile de comasare, de structura noilor administrații și de cheltuielile care vor continua să fie necesare pentru funcționarea serviciilor publice. Modelul danez oferă un reper pentru analiza economiilor administrative, însă rezultatele sale nu stabilesc automat ce sumă ar putea fi economisită prin reorganizarea primăriilor românești.