Românii care se întorc din Italia ar putea plăti o taxă de până la 26% pe investiții. Ce avere este vizată

Românii care se întorc din Italia în România ar putea plăti o nouă taxă pe câștigurile din investiții, dacă dețin active financiare de cel puțin 800.000 de euro. Măsura este prevăzută în proiectul bugetului italian pentru 2027.

Românii care se întorc din Italia ar putea plăti o taxă de până la 26% pe investiții. Ce avere este vizată?

Românii care se întorc din Italia în România ar putea fi afectați de o nouă taxă aplicată câștigurilor din investiții, dacă își transferă rezidența fiscală și dețin active financiare în valoare de cel puțin 800.000 de euro. Măsura este inclusă în proiectul bugetului Italiei pentru 2027 și vizează inclusiv profiturile nerealizate, obținute din investiții care nu au fost încă vândute.

Noua taxă, denumită „exit tax”, urmărește să mențină dreptul Italiei de a impozita câștigurile financiare acumulate de contribuabili înainte de mutarea rezidenței fiscale în altă țară. Prevederea se află încă în proiectul legii bugetului, astfel că forma finală și condițiile de aplicare pot suferi modificări în Parlament.

Aplicarea măsurii este propusă pentru persoanele care își pierd rezidența fiscală italiană începând cu 1 ianuarie 2027, indiferent de cetățenie. Prin urmare, ar putea intra sub incidența acesteia și cetățenii români care au locuit în Italia și decid să revină în România, dacă îndeplinesc criteriile prevăzute de proiect.

Pentru persoanele fizice, condițiile trebuie îndeplinite cumulativ. Contribuabilul trebuie să fi avut rezidența fiscală în Italia în cel puțin șase dintre cele zece perioade fiscale anterioare transferului, să dețină active și drepturi relevante în valoare totală de minimum 800.000 de euro, iar mutarea în străinătate să determine pierderea dreptului Italiei de a impozita câștigurile respective.

Măsura vizează participațiile în societăți și anumite instrumente financiare. Pragul de 800.000 de euro se referă la valoarea activelor deținute, nu la profitul obținut din investiții. Depozitele bancare sunt excluse din categoria activelor vizate.

Astfel, simpla întoarcere în România nu generează automat obligația de plată. Contează transferul efectiv al rezidenței fiscale și îndeplinirea condițiilor privind perioada de rezidență și valoarea investițiilor. Banii economisiți din salariu și păstrați în depozite bancare nu intră în categoria descrisă de proiect.

Un element important al noii taxe este posibilitatea impozitării câștigurilor nerealizate, cunoscute și sub denumirea de câștiguri latente. Mai exact, autoritățile italiene ar putea calcula impozitul în funcție de creșterea valorii investițiilor, chiar dacă proprietarul nu le-a vândut și nu a încasat efectiv profitul.

Mecanismul presupune compararea valorii relevante a activelor la momentul transferului rezidenței fiscale cu valoarea fiscală recunoscută la achiziție. Diferența pozitivă reprezintă câștigul care poate fi impozitat.

De exemplu, o persoană care îndeplinește toate condițiile deține un portofoliu de acțiuni cumpărate cu 700.000 de euro, a căror valoare ajunge ulterior la 900.000 de euro. Câștigul nerealizat este de 200.000 de euro. La o cotă de impozitare de 26%, obligația fiscală ar ajunge la 52.000 de euro, înainte de aplicarea eventualelor mecanisme de amânare sau ajustare. Cota nu se aplică întregii valori a portofoliului, ci câștigului calculat.

Titlurile de stat eligibile beneficiază de un tratament fiscal preferențial, cu o cotă efectivă de impozitare de 12,5%.

Românii care revin din Italia pot amâna plata noii taxe. Ce condiții trebuie să îndeplinească?

Potrivit regulilor generale din proiect, impozitul trebuie achitat în termen de 180 de zile de la data la care pierderea rezidenței fiscale italiene produce efecte. Totuși, persoanele care își transferă rezidența într-un alt stat membru al Uniunii Europene, inclusiv în România, ar putea solicita amânarea plății.

Această facilitate nu presupune însă eliminarea obligației fiscale. Contribuabilul ar trebui să achite un avans de 50% din impozitul calculat și să constituie garanții pentru diferența rămasă. Pentru transferurile de rezidență către state membre ale Uniunii Europene, perioada de amânare prevăzută în proiect este de cinci perioade fiscale.

Prin urmare, românii care revin în țară ar putea beneficia de această facilitate, dacă îndeplinesc condițiile legale. Amânarea nu reprezintă însă o scutire automată de la plata impozitului. Această interpretare este susținută și de analiza specialiștilor fiscali de la Simmons & Simmons.

Proiectul prevede și anumite situații în care impozitul amânat nu ar mai trebui achitat. Dacă investițiile nu sunt vândute pe parcursul perioadei de amânare, obligația fiscală poate înceta, iar sumele plătite în avans pot fi restituite.

Alte situații prevăzute în proiect sunt decesul contribuabilului sau revenirea acestuia la rezidența fiscală în Italia, cu respectarea condițiilor stabilite de lege.

În cazul în care activele sunt vândute în perioada de amânare, impozitul final se recalculează în funcție de câștigul efectiv realizat. Dacă profitul obținut este mai mic decât cel estimat inițial, obligația fiscală poate fi redusă, iar eventualele sume achitate în plus pot fi restituite.

Italia pregătește un nou pachet fiscal pentru 2027. Ce schimbări îi pot afecta pe românii care se întorc în țară?

Noua taxă face parte dintr-un pachet fiscal mai amplu, inclus în proiectul bugetului Italiei pentru 2027. Guvernul Meloni pregătește reduceri de impozite pentru anumite categorii de contribuabili, dar și majorarea contribuției unor sectoare economice la finanțarea cheltuielilor publice.

Pentru românii care iau în calcul revenirea din Italia, forma finală a legii va stabili dacă valoarea investițiilor deținute, istoricul rezidenței fiscale și data transferului acesteia determină aplicarea noii taxe.