România se află la coada Europei la concedii medicale. Ce se întâmplă cu angajații care continuă să lucreze bolnavi și cum sunt afectate companiile

Angajații din România înregistrează printre cele mai puține zile de concediu medical din Europa, cu o medie anuală mai mică de o zi. Diferențele față de alte state europene ridică semne de întrebare privind sănătatea salariaților și condițiile în care aceștia continuă să lucreze. Fenomenul de presenteeism, care presupune desfășurarea activității profesionale în timpul bolii, poate reduce productivitatea și poate genera costuri suplimentare pentru companii. Specialiștii atrag atenția asupra importanței prevenției, a accesului la servicii medicale și a unui mediu profesional care permite recuperarea angajaților.

România înregistrează sub o zi de concediu medical pe angajat anual. Presenteeismul poate explica o parte din diferențele europene

Fenomenul de presenteeism, definit prin continuarea activității profesionale în ciuda problemelor de sănătate, devine relevant în contextul diferențelor considerabile dintre România și alte state europene în privința concediilor medicale.

Potrivit datelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), salariații români înregistrează, în medie, mai puțin de o zi de concediu medical anual. În schimb, în Norvegia, Slovenia și Spania, media depășește cinci săptămâni pe an.

Aceste diferențe nu demonstrează automat că angajații din România au o stare de sănătate mai bună. Ele ridică însă problema situațiilor în care salariații aleg să își continue activitatea, deși simptomele medicale le limitează capacitatea de muncă.

Printre factorii care pot influența această decizie se numără reducerea veniturilor în perioada concediului medical, responsabilitățile profesionale și presiunea exercitată de volumul sarcinilor. În anumite organizații, prezența permanentă este interpretată drept dovadă de implicare, chiar dacă rezultatele muncii sunt afectate.

Consecințele pot fi dificil de identificat în evidențele financiare ale angajatorilor. Un salariat poate respecta programul, poate participa la întâlniri și poate răspunde solicitărilor, fără să își poată îndeplini atribuțiile la nivelul obișnuit de eficiență.

Migrenele, infecțiile respiratorii, afecțiunile care provoacă dureri persistente sau epuizarea psihică pot diminua atenția, capacitatea de concentrare și viteza de executare a sarcinilor. În asemenea condiții, prezența fizică sau conectarea la platformele de lucru nu reflectă întotdeauna productivitatea reală.

Riscurile se extind și asupra colectivului atunci când problemele medicale sunt contagioase. Un angajat care se prezintă la birou cu o infecție transmisibilă poate favoriza îmbolnăvirea colegilor, afectând ulterior activitatea mai multor membri ai echipei.

Prezența la birou nu garantează performanța. Ce arată cercetările despre productivitatea angajaților bolnavi

Evaluarea productivității exclusiv prin timpul petrecut la serviciu poate conduce la o imagine incompletă asupra performanței, deoarece disponibilitatea unui angajat nu este echivalentă cu posibilitatea acestuia de a lucra eficient.

Participarea la ședințe, răspunsurile la mesaje și respectarea programului reprezintă indicatori ai prezenței, dar nu demonstrează că salariatul își desfășoară activitatea la capacitate maximă.

O analiză realizată de cercetătorul Gary Johns, publicată în 2009 în Journal of Organizational Behavior, examinează presenteeismul atât din perspectiva problemelor medicale, cât și a condițiilor organizaționale care influențează decizia angajaților de a lucra atunci când sunt bolnavi.

Cercetarea evidențiază importanța contextului profesional în înțelegerea acestui comportament. Decizia de a continua activitatea nu depinde exclusiv de gravitatea simptomelor, ci poate fi influențată și de așteptările existente la locul de muncă.

Pentru angajatori, această distincție este importantă în stabilirea criteriilor de evaluare a performanței. Organizațiile care urmăresc în principal prezența riscă să încurajeze indirect continuarea activității în condiții medicale nefavorabile, cu efecte asupra sănătății salariaților și rezultatelor profesionale.

Un mediu de lucru care permite comunicarea problemelor de sănătate, fără teama unor consecințe profesionale, poate reduce presiunea asupra angajaților care au nevoie de recuperare.

Angajatorii pot reduce presenteeismul prin prevenție, flexibilitate și acces la servicii medicale

Limitarea presenteeismului presupune măsuri care depășesc simpla recomandare de a utiliza concediul medical, fiind necesare intervenții asupra condițiilor de muncă, accesului la îngrijire și modului în care sunt gestionate responsabilitățile profesionale.

O primă direcție este facilitarea consultațiilor și investigațiilor medicale. Identificarea timpurie a problemelor de sănătate poate permite intervenția înainte ca simptomele să afecteze semnificativ activitatea profesională. Controalele periodice și programele preventive pot susține acest obiectiv.

O altă măsură privește eliminarea presiunii asociate concediilor medicale. Angajații trebuie să poată solicita timpul necesar recuperării fără să considere că absența justificată medical le va afecta evaluarea profesională. Managerii contribuie la formarea acestei culturi prin modul în care comunică și aplică regulile interne.

Adaptarea programului și a volumului de muncă reprezintă, de asemenea, o soluție pentru reducerea suprasolicitării. Stabilirea priorităților, repartizarea echilibrată a sarcinilor și flexibilitatea organizării activității pot diminua situațiile în care salariații continuă să lucreze din cauza responsabilităților acumulate.

Monitorizarea periodică a condițiilor de lucru poate ajuta la identificarea problemelor înainte ca acestea să se agraveze. Discuțiile dintre manageri și membrii echipelor despre stres, dificultăți profesionale și încărcarea cu sarcini oferă informații relevante pentru ajustarea organizării muncii.

Totodată, programele de sănătate ocupațională pot include evaluări medicale, consiliere, informare privind prevenirea îmbolnăvirilor și măsuri pentru menținerea capacității de muncă. Aceste intervenții urmăresc reducerea riscurilor medicale care pot influența activitatea profesională.

O analiză din 2023 a identificat 22 de tipuri de intervenții cu efecte pozitive asupra productivității

Eficiența programelor de sănătate implementate la locul de muncă a fost examinată într-o analiză sistematică publicată în 2023 în revista științifică Work, care a evaluat rezultatele a 14 revizuiri ale literaturii de specialitate.

Acestea au cuprins, în total, 1.390 de studii individuale, oferind cercetătorilor posibilitatea de a compara numeroase intervenții destinate îmbunătățirii sănătății angajaților și menținerii productivității.

Autorii au identificat 45 de tipuri de programe de promovare a sănătății la locul de muncă. Dintre acestea, 22 au prezentat efecte pozitive asupra presenteeismului sau productivității.

Rezultatele nu indică însă existența unei intervenții universal eficiente. Cercetătorii au evidențiat diversitatea programelor analizate și faptul că niciun model nu s-a dovedit superior în toate situațiile.

Prin urmare, alegerea măsurilor trebuie corelată cu particularitățile activității, nevoile angajaților și problemele identificate în fiecare organizație.

Problemele de sănătate pot genera pierderi pentru companii chiar și fără absențe medicale

În condițiile în care companiile urmăresc reducerea cheltuielilor, eficientizarea activității și păstrarea competitivității, starea de sănătate a personalului reprezintă un factor care poate influența direct rezultatele economice.

Presenteeismul evidențiază o categorie de pierderi care nu poate fi identificată doar prin monitorizarea concediilor medicale. Un angajat poate figura ca prezent pe întreaga durată a programului, deși problemele de sănătate îi afectează capacitatea de a îndeplini sarcinile.

Efectele pot apărea în calitatea lucrărilor realizate, timpul necesar finalizării proiectelor și colaborarea dintre colegi. Atunci când mai mulți membri ai unei echipe sunt afectați, dificultățile se pot reflecta inclusiv în atingerea obiectivelor organizaționale.

Pentru angajatori, gestionarea acestui fenomen presupune evaluarea performanței în raport cu rezultatele efective, dar și asigurarea unor condiții în care salariații își pot desfășura activitatea fără să își agraveze problemele medicale.