România cumpără energie la cote uriașe din import. Prețul a explodat și a trecut de 2.800 lei/MWh

România a ajuns să importe masiv energie în orele de vârf ale serii, după ce consumul intern a depășit cu mult producția disponibilă în sistem. Miercuri, la ora 21:19, deficitul era de aproape 2.700 MW, iar peste o treime din necesarul național era acoperit din importuri. În același timp, prețurile de pe piața pentru ziua următoare au urcat până la aproape 2.900 lei/MWh, potrivit datelor Transelectrica și OPCOM.

Importurile de energie au acoperit peste o treime din consumul României

România a fost nevoită să importe cantități foarte mari de energie miercuri seara, după ce producția internă nu a mai reușit să acopere cererea ridicată din sistem. Datele publicate de Transelectrica la ora 21:19 arătau un consum național de 7.433 MW și o producție internă de numai 4.745 MW.

Diferența dintre consum și producție era de 2.687 MW, necesar acoperit prin importuri de energie. Practic, peste o treime din electricitatea utilizată în acel moment provenea din afara granițelor României.

Structura producției interne arată că hidrocentralele au avut cea mai mare contribuție, furnizând 1.761 MW, echivalentul a aproximativ 37% din producția totală. Pe următoarele poziții s-au situat centralele pe cărbune, cu 811 MW, cele pe hidrocarburi, cu 768 MW, iar energia nucleară a asigurat 680 MW, conform datelor Transelectrica.

Producția din parcurile eoliene a fost de 428 MW, în timp ce instalațiile de stocare au livrat 248 MW în Sistemul Energetic Național. Biomasa a avut o contribuție redusă, de numai 57 MW, scriu cei de la dcbusiness.ro.

În schimb, producția fotovoltaică a fost practic inexistentă la acea oră. În datele Transelectrica, aceasta figura cu o valoare de -10 MW, situație explicată de faptul că era deja după apus, când centralele solare nu mai livrează energie în sistem.

Dezechilibrul dintre consum și producție a împins prețurile la niveluri record în orele de seară

Diferența dintre cererea ridicată și producția internă disponibilă s-a reflectat imediat în evoluția prețurilor de pe piața de energie. Intervalele de seară au devenit cele mai costisitoare ale zilei, în contextul în care producția fotovoltaică dispare aproape complet, iar consumul rămâne la un nivel ridicat.

Datele publicate de OPCOM arată că prețul mediu orar a ajuns la 2.490,95 lei/MWh în intervalul 19, pentru ca în intervalul 20 să atingă maximul zilei, de 2.869,19 lei/MWh. În intervalul 21, energia s-a tranzacționat la un preț de 2.721,34 lei/MWh, iar pentru intervalul 22 era indicată o valoare de 2.509,89 lei/MWh.

Prin comparație, cel mai redus preț înregistrat pe parcursul zilei a fost de 688,44 lei/MWh, în intervalul 11. Astfel, energia tranzacționată în vârful de seară a fost de peste patru ori mai scumpă decât în perioada cu cele mai mici cotații.

Importul net de 2.687 MW evidențiază și dimensiunea deficitului intern. La ora respectivă, România importa mai multă energie decât produceau centralele pe cărbune și aproape o cantitate echivalentă cu producția cumulată a hidrocentralelor și reactoarelor nucleare.

Situația nu indică, în sine, un risc imediat pentru alimentarea consumatorilor, însă arată dependența sistemului energetic de energia disponibilă pe piețele regionale în intervalele de consum maxim și importanța capacităților de interconectare cu statele vecine.

Datele din această seară evidențiază, totodată, una dintre provocările structurale ale sistemului energetic românesc: diferența semnificativă dintre orele în care producția fotovoltaică este ridicată și intervalele de seară, când cererea rămâne mare, dar aportul energiei solare dispare aproape complet. În lipsa unei capacități suficiente de producție flexibilă și de stocare, necesarul este acoperit prin hidrocentrale, termocentrale, centrale pe gaze, baterii și importuri.

Acest dezechilibru are efecte directe asupra pieței, unde orele de seară generează cele mai ridicate prețuri ale zilei, iar nivelul mare al importurilor poate amplifica presiunea asupra costurilor, în special în perioadele cu consum ridicat și producție internă insuficientă.