Reguli la bloc în România. Nu există obligativitate pentru proprietari. Se obține aprobare prin Adunarea Generală a Asociației de Proprietari

Obligația de a dota scările de bloc cu stingătoare nu se aplică în mod uniform tuturor imobilelor rezidențiale. În România, cerințele diferă în funcție de destinația imobilului, regimul de înălțime și existența unor spații comerciale sau de servicii la parter. Normele ISU, Legea 307/2006 și documentațiile tehnice de securitate la incendiu stabilesc tipurile de clădiri în care stingătoarele devin obligatorii, precum și situațiile în care montarea lor este doar o opțiune a asociației de proprietari.

Obligația de a dota scările de bloc cu stingătoare

Obligațiile privind prevenirea și stingerea incendiilor sunt tratate în mai multe acte normative, fiecare având un rol distinct. Legea nr. 307/2006 stabilește responsabilitățile generale ale deținătorilor de imobile în materie de prevenire a incendiilor. Normativul P118/2013 reglementează detaliat securitatea la incendiu a construcțiilor, inclusiv clasificarea clădirilor și condițiile tehnice privind evacuarea, compartimentarea și echiparea cu mijloace de intervenție.

Hotărârea de Guvern nr. 571/2016 definește categoriile de construcții care necesită aviz și autorizație de securitate la incendiu, element esențial pentru înțelegerea situațiilor în care stingătoarele devin obligatorii.

Clădirile înalte și foarte înalte au obligativitate certă

Prima categorie de imobile în care dotarea cu stingătoare este obligatorie este reprezentată de clădirile de locuit încadrate ca „înalt” sau „foarte înalt”. Normativul P118 consideră înalte construcțiile cu înălțime mai mare de 28 de metri (în practică blocuri P+10 sau mai mari), iar peste 45 de metri sunt considerate foarte înalte. Aceste clădiri intră sub incidența HG 571/2016 și necesită aviz și autorizație ISU.

Documentațiile tehnice includ sistemele de desfumare, hidranții interiori, iluminatul de siguranță și mijloacele de primă intervenție, printre care și stingătoarele amplasate pe căile de evacuare. Obligația nu este opțională și derivă din conformarea la proiectul avizat.

Spațiile comerciale și de servicii au propriile obligații, indiferent de clădire

O a doua categorie unde stingătoarele sunt obligatorii este reprezentată de spațiile comerciale, de birouri sau de servicii instalate într-o clădire rezidențială. Farmaciile, magazinele, cabinetele medicale, frizeriile sau sediile de birouri trebuie să fie dotate cu mijloace de primă intervenție, inclusiv stingătoare, conform reglementărilor ISU aplicabile activității lor.

Este important de precizat că obligația se aplică spațiului comercial, nu automat scării de bloc. Totuși, în situațiile în care evacuarea personalului sau a clienților se face prin casa scării, proiectantul poate include în documentația de securitate la incendiu dotări suplimentare în spațiile comune.

Lucrările de modificare pot introduce obligații suplimentare

A treia situație în care dotarea devine obligatorie este legată de modificările constructive ale imobilului. Mansardările, supraetajările, recompartimentările sau schimbările de destinație pot modifica parametrii tehnici ai clădirii și o pot introduce în categoriile supuse avizării și autorizării ISU conform HG 571/2016. Dacă proiectul tehnic rezultat din intervenția asupra imobilului include măsuri precum instalarea de stingătoare, obligația devine opozabilă asociației de proprietari.

Blocurile joase exclusiv rezidențiale nu au obligație legală

În cazul blocurilor obișnuite destinate exclusiv locuirii, cu înălțimi de până la 28 de metri (de tip P+4 și similare), fără spații comerciale și fără modificări structurale majore, legislația nu impune instalarea de stingătoare pe casa scării.

Montarea lor nu este interzisă, dar nici impusă. În astfel de situații, eventualele achiziții sau dotări se aprobă prin Adunarea Generală a asociației de proprietari, în condițiile prevăzute de Legea 196/2018.

Aspecte financiare și mentenanță

Costurile necesare dotării cu stingătoare depind de situație. Pentru spațiile comerciale, operatorii economici suportă integral cheltuielile. În clădirile înalte, obligațiile intră în sarcina asociației și se repartizează pe cote-părți indivize.

În blocurile fără obligativitate legală, orice dotare rămâne o decizie administrativă și se suportă prin contribuția locatarilor. Stingătoarele necesită verificări periodice, reîncărcări și menținerea presiunii, iar în absența acestor operațiuni nu sunt considerate valabile în cazul unui control ISU.

Posibile forme de răspundere juridică

Nerespectarea cerințelor de securitate la incendiu poate genera răspundere contravențională, civilă sau penală, în funcție de consecințe. Spațiile comerciale pot fi sancționate pentru lipsa dotărilor, clădirile supuse autorizării ISU pentru neconformitate, iar în cazul unor incendii soldate cu pagube majore pot apărea pretenții civile sau acuzații penale.

Responsabilitatea poate reveni proprietarilor, administratorilor, proiectanților sau operatorilor economici, în funcție de natura abaterii.

Unde sunt diferențele, comparativ cu unele state europene

În alte state europene, regimul este similar, dar cu particularități. În Franța detectoarele de fum sunt obligatorii în toate locuințele, iar clădirile înalte au cerințe stricte suplimentare. În Italia reglementările sunt severe pentru imobilele peste 24 de metri. În Marea Britanie normele pentru clădirile înalte au fost înăsprite după incendiul de la Grenfell Tower.

În România, modelul este unul tehnic, aliniat normativ, dar fără obligativitate universală pentru blocurile mici exclusiv rezidențiale.

Așadar,  pe casa scării nu sunt obligatorii în toate blocurile de locuit din România. Obligația apare doar în clădirile înalte supuse regimului ISU, în spațiile comerciale și de servicii sau în imobilele modificate structural conform legislației. În restul situațiilor, dotarea rămâne o decizie administrativă a asociației de proprietari, fără caracter de obligativitate legală.