Regulă la bloc în 2026. Situația în care se cere obligatoriu acordul asociației de proprietari și a vecinilor. E lege

Instalarea camerelor de supraveghere a devenit una dintre cele mai utilizate metode prin care românii încearcă să își protejeze locuințele și bunurile. Totuși, montarea unui astfel de sistem nu înseamnă doar alegerea echipamentului potrivit. Legislația stabilește reguli clare privind locul în care pot fi amplasate camerele, zonele care pot fi filmate și situațiile în care este necesar acordul vecinilor sau al asociației de proprietari. În plus, imaginile înregistrate sunt considerate, în multe cazuri, date cu caracter personal, iar folosirea lor este supusă unor obligații stricte.

Camerele de supraveghere trebuie instalate cu respectarea legii

Potrivit avocatului Bogdan Pițigoi, cadrul legal care reglementează utilizarea sistemelor de supraveghere este format din mai multe acte normative, iar obligațiile diferă în funcție de locul în care sunt montate camerele și de persoanele surprinse în imagini.

„Instalarea sistemelor de supraveghere video este reglementată de mai multe acte normative, în funcție de situația concretă. În principal, trebuie respectate prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 (GDPR), în măsura în care imaginile surprinse constituie date cu caracter personal. În anumite cazuri, sunt aplicabile și dispozițiile Codului civil, referitoare la respectarea vieții private și a dreptului de proprietate, precum și prevederile Codului penal. În acest sens, articolul 226 din Codul penal, care incriminează violarea vieții private, poate deveni aplicabil atunci când sunt realizate înregistrări fără drept sau sunt surprinse imagini din spații în care o persoană beneficiază de o așteptare legitimă de intimitate. Totodată, orientarea camerelor către proprietatea vecinilor ori către alte zone protejate de lege poate atrage răspunderea civilă, contravențională sau, după caz, penală, în măsura în care sunt încălcate drepturile persoanelor vizate.”, a explicat avocatul.

Cu alte cuvinte, dreptul proprietarului de a-și proteja locuința nu îi permite să filmeze fără limite și fără respectarea dreptului la viață privată al altor persoane.

Când poți monta camere fără aprobări

În cazul caselor, regulile sunt mai simple decât la bloc.

Atât timp cât sistemul de supraveghere este orientat exclusiv către curtea sau terenul propriu și nu surprinde proprietatea vecinilor, instalarea se poate face fără obținerea unor aprobări speciale.

Problemele apar atunci când în câmpul vizual al camerei intră curtea vecinului, balconul, ferestrele sau alte zone private.

„În cazul unei locuințe, instalarea unui sistem de supraveghere video nu necesită, de regulă, o autorizație sau acordul unei alte persoane, cât timp camera este orientată exclusiv către spațiul care aparține proprietarului și este utilizată pentru protejarea acestuia. Există însă câteva aspecte care trebuie avute în vedere. Dacă echipamentul surprinde, chiar și parțial, zone aflate pe proprietatea vecinului, precum curtea, ferestrele, balconul sau alte părți ale imobilului, este necesar acordul expres al persoanei vizate. Acesta trebuie exprimat în scris, nu doar verbal, pentru a exista o dovadă clară că respectivul proprietar acceptă ca o parte din spațiul său să intre în unghiul de filmare al camerei. În lipsa unei dovezi clare a consimțământului, pot apărea dispute privind respectarea vieții private și a dreptului de proprietate.”

Acordul verbal nu este suficient, deoarece în eventualitatea unui litigiu proprietarul trebuie să poată demonstra că persoana vizată și-a exprimat consimțământul.

Reguli diferite pentru apartamente și blocuri

În condominii, instalarea camerelor de supraveghere este reglementată mult mai strict.

Dacă sistemul este montat la inițiativa asociației de proprietari, decizia trebuie aprobată în adunarea generală cu votul majorității proprietarilor.

Ulterior, asociația devine responsabilă pentru prelucrarea imaginilor și trebuie să respecte toate obligațiile prevăzute de legislația privind protecția datelor personale.

Camerele pot monitoriza doar spațiile comune, precum intrările în bloc, holurile, lifturile, parcările, subsolurile sau platformele pentru colectarea deșeurilor.

În schimb, acestea nu trebuie orientate spre interiorul apartamentelor sau către ușile locuințelor, deoarece ar putea încălca dreptul la viață privată al proprietarilor.

Ce poate face un proprietar care își montează singur o cameră

Mulți locatari aleg să monteze camere video pentru protejarea apartamentului.

În această situație, sistemul trebuie orientat exclusiv către propria ușă.

Dacă sunt surprinse și ușile vecinilor sau alte zone comune, este necesar acordul persoanelor vizate.

„Situația este diferită atunci când un proprietar dorește să își instaleze individual o cameră de supraveghere. În acest caz, sistemul poate fi orientat exclusiv către propria ușă de acces în apartament. Dacă unghiul de filmare surprinde și spațiile comune ale imobilului sau ușile apartamentelor învecinate, este necesar acordul persoanelor vizate. De regulă, este vorba despre vecinii de pe același palier, în situația în care ușile locuințelor acestora intră în câmpul de filmare al camerei. Totodată, instalarea sistemului trebuie realizată exclusiv de o firmă autorizată pentru montarea sistemelor de supraveghere video. Lucrările nu pot fi executate în regie proprie de asociația de proprietari și nici prin intermediul unor persoane sau societăți care nu dețin autorizațiile prevăzute de lege.”, a adăugat specialistul.

Cât timp pot fi păstrate imaginile

Înregistrările video nu pot fi stocate la nesfârșit.

În cazul sistemelor administrate de asociațiile de proprietari, recomandarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal este ca imaginile să fie păstrate, de regulă, cel mult 30 de zile.

„În cazul sistemelor de supraveghere administrate de asociațiile de proprietari, perioada de stocare a înregistrărilor este, de regulă, de până la 30 de zile. Aceasta este și recomandarea formulată de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), cu excepția situațiilor în care există un motiv justificat pentru păstrarea imaginilor o perioadă mai lungă. În cazul unei camere instalate de o persoană fizică pentru protejarea propriei locuințe, înregistrările pot fi păstrate și pe un suport extern de stocare, atât timp cât sunt utilizate exclusiv în scop personal și nu sunt divulgate ori folosite într-un mod care încalcă drepturile altor persoane.”

În ce situații pot fi folosite imaginile ca probă

Dacă un incident este surprins de camerele de supraveghere, imaginile pot fi solicitate de poliție, procurori sau instanțele de judecată.

Există însă riscul ca acestea să fie șterse automat dacă perioada de stocare expiră.

„În situația în care are loc un incident surprins de camerele de supraveghere, poliția, parchetul sau instanța poate solicita acces la înregistrări, în condițiile prevăzute de lege. Problema apare însă atunci când solicitarea este formulată după expirarea perioadei de stocare, iar imaginile au fost deja șterse. De aceea, persoanele care intenționează să inițieze un proces și au nevoie de aceste înregistrări pentru a-și susține cauza pot solicita instanței asigurarea probelor. Procedura permite conservarea imaginilor înainte ca acestea să dispară și se soluționează, de regulă, într-un termen scurt, uneori chiar în aproximativ o săptămână. Ulterior, înregistrările obținute prin această procedură pot fi folosite ca probe în cadrul procesului principal.”

Când este obligatoriu panoul care anunță supravegherea video

Obligația de informare depinde de zona monitorizată.

Dacă sistemul filmează exclusiv spațiul privat al proprietarului, fără a surprinde alte persoane sau domeniul public, afișarea unui panou nu este obligatorie.

În schimb, atunci când camerele surprind și alte persoane sau spații accesibile publicului, proprietarul trebuie să informeze clar persoanele care intră în zona monitorizată.

„Persoana care instalează un sistem de supraveghere video are obligația de a se asigura că unghiul de filmare este limitat la spațiul asupra căruia are drept de folosință și că nu surprinde, fără justificare, domeniul public sau proprietatea altor persoane. De asemenea, proprietarul trebuie să protejeze confidențialitatea imaginilor înregistrate și să le utilizeze exclusiv în scopul pentru care a instalat sistemul. Înregistrările nu pot fi publicate în mediul online și nici folosite pentru a expune, denigra sau prejudicia alte persoane, deoarece o astfel de utilizare poate atrage răspunderea juridică.

Obligația de informare depinde de zona surprinsă de camera de supraveghere. Dacă aceasta filmează exclusiv spațiul privat al proprietarului, fără a surprinde alte persoane sau zone din afara proprietății, nu este necesară afișarea unui panou de avertizare. În schimb, atunci când sistemul monitorizează și alte zone, precum domeniul public sau spații aparținând altor persoane, cei care intră în zona supravegheată, fie că sunt locatari, fie vizitatori, trebuie informați corespunzător. În aceste situații, este necesară afișarea unui panou vizibil care să indice faptul că zona este supravegheată video 24/7.”

Ce sancțiuni pot fi aplicate

Încălcarea regulilor privind supravegherea video poate avea consecințe atât din punct de vedere administrativ, cât și civil sau penal.

„Nerespectarea regulilor privind instalarea și utilizarea sistemelor de supraveghere video poate atrage măsuri din partea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP). În funcție de gravitatea situației, instituția poate aplica avertismente, poate impune măsuri de remediere sau poate dispune aplicarea unor amenzi, al căror cuantum este stabilit în funcție de circumstanțele fiecărui caz și poate ajunge la câteva mii de lei.”

În plus, persoanele care se consideră prejudiciate pot solicita despăgubiri în instanță, iar judecătorii pot dispune modificarea unghiului de filmare, demontarea sistemului ori plata unor daune morale.

În cazurile cele mai grave, utilizarea ilegală a camerelor de supraveghere poate intra și sub incidența Codului penal.

„În situații grave, utilizarea necorespunzătoare a unui sistem de supraveghere poate atrage și răspunderea penală. Articolul 226 din Codul penal, referitor la violarea vieții private, poate deveni aplicabil atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Într-o astfel de situație, persoana care se consideră vătămată poate formula o plângere penală, iar organele de urmărire penală vor analiza existența unei eventuale infracțiuni.”, a concluzionat avocatul Bogdan Pițigoi.