Plățile acordate la concediere intră sub protecția legii. Angajatorii trebuie să fie atenți la discriminarea salarială

Plățile acordate la concediere și pensiile ocupaționale private trebuie analizate separat atunci când se verifică existența unei discriminări salariale, potrivit unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Instanța europeană a clarificat că ambele categorii de beneficii fac parte din noțiunea de „remunerație” în sensul dreptului european. Decizia a fost pronunțată în urma unui litigiu privind diferențele de tratament dintre femei și bărbați în cadrul unui sistem privat de pensii ocupaționale.

Plățile acordate la concediere și pensiile ocupaționale trebuie analizate distinct în cazul unei discriminări

Plățile acordate în cazul concedierii și pensiile ocupaționale private reprezintă componente ale remunerației, iar respectarea principiului egalității nu poate fi verificată prin compararea întregului pachet salarial. Fiecare beneficiu trebuie analizat individual pentru a se stabili dacă există o diferență de tratament incompatibilă cu legislația europeană.

Cauza care a ajuns în fața CJUE îl privea pe Douglas Harvey Barber, fost angajat al Guardian Royal Exchange Assurance Group și participant la un sistem ocupațional privat de pensii finanțat integral de angajator.

Regulamentul sistemului stabilea vârste diferite de pensionare pentru femei și bărbați. Vârsta normală de pensionare era de 62 de ani pentru bărbați și de 57 de ani pentru femei. În cazul concedierilor care nu țineau de persoana salariatului, pensia ocupațională putea fi acordată imediat de la vârsta de 55 de ani pentru bărbați și de la 50 de ani pentru femei.

Barber a fost concediat la 31 decembrie 1980, când avea 52 de ani. Pentru că nu împlinise vârsta de 55 de ani, nu a beneficiat imediat de pensia ocupațională. El a primit doar anumite plăți compensatorii și dreptul la o pensie amânată, care urma să fie achitată la împlinirea vârstei de 62 de ani. În schimb, o femeie aflată în aceeași situație și având aceeași vârstă ar fi primit imediat pensia ocupațională, pe lângă indemnizația legală de concediere, ceea ce ar fi dus la un cuantum total mai mare al beneficiilor.

De ce a fost sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Considerând că diferența de tratament reprezenta o discriminare pe criterii de sex, Barber a contestat situația în instanță. După ce acțiunea sa a fost respinsă în primele două grade de jurisdicție, litigiul a ajuns la Curtea de Apel din Regatul Unit, care a decis să solicite interpretarea dreptului european de către CJUE.

Instanța britanică a cerut Curții să stabilească dacă plățile acordate unui salariat în legătură cu încetarea raportului de muncă reprezintă „remunerație” în sensul articolului 119 din Tratatul CEE, devenit în prezent articolul 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

De asemenea, judecătorii au solicitat clarificări privind statutul pensiilor plătite printr-un sistem ocupațional privat, chiar și în situația în care fondul era administrat prin intermediul unui trust formal independent de angajator.

Totodată, CJUE a fost chemată să stabilească dacă reprezintă o discriminare faptul că o femeie primește imediat pensia ocupațională, în timp ce un bărbat de aceeași vârstă, concediat în aceleași condiții, beneficiază doar de o pensie amânată.

CJUE: remunerația include orice avantaj acordat de angajator în legătură cu raportul de muncă

În analiza sa, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pornit de la definiția largă a noțiunii de remunerație. Potrivit instanței europene, aceasta include orice avantaj, în bani sau în natură, actual ori viitor, pe care lucrătorul îl primește direct sau indirect de la angajator ca urmare a raportului de muncă.

Judecătorii au arătat că simplul fapt că o prestație este achitată după încetarea contractului individual de muncă nu înseamnă că aceasta nu face parte din remunerație.

În acest context, indemnizațiile acordate la concediere reprezintă contraprestații legate de activitatea profesională desfășurată și de încetarea raportului de muncă, având rolul de a facilita adaptarea salariatului la pierderea locului de muncă.

Curtea a precizat că nici temeiul juridic al plății nu este determinant. O prestație poate fi prevăzută în contractul individual de muncă, impusă prin lege sau acordată voluntar de angajator. Atât timp cât lucrătorul o primește de la angajator în legătură cu activitatea sa profesională, aceasta poate intra în categoria remunerației.

Pensiile ocupaționale finanțate de angajator fac parte din remunerație

În ceea ce privește sistemul de pensii analizat în cauza Barber, CJUE a constatat că acesta fusese instituit prin decizia angajatorului, era finanțat integral de acesta, se aplica exclusiv angajaților companiei și avea ca premisă existența raportului de muncă.

În aceste condiții, instanța europeană a concluzionat că pensia ocupațională reprezintă o contraprestație acordată pentru activitatea desfășurată de salariat și face parte din noțiunea de remunerație în sensul dreptului Uniunii Europene.

Judecătorii au subliniat, totodată, că administrarea fondului prin intermediul unui trust formal independent nu modifică această calificare juridică și nu înlătură obligația respectării principiului egalității de tratament între femei și bărbați în ceea ce privește fiecare componentă a remunerației.

CJUE: fiecare componentă a remunerației trebuie verificată separat

Hotărârea CJUE a mai stabilit că diferențele de vârstă prevăzute pentru femei și bărbați în sistemul de pensii ocupaționale aveau un caracter discriminatoriu. Instanța europeană a apreciat că angajatorul nu ar fi trebuit să preia această diferențiere atunci când și-a construit propriul sistem privat de pensii.

Cauza este relevantă și prin faptul că persoana care a reclamat discriminarea era un bărbat. Curtea a reafirmat că principiul egalității de remunerare nu protejează exclusiv femeile, ci interzice orice diferență salarială bazată pe criteriul sexului, indiferent dacă persoana dezavantajată este femeie sau bărbat. Deși legislația europeană actuală urmărește în principal reducerea inegalităților structurale care afectează femeile, protecția juridică se aplică în mod egal ambelor sexe.

Unul dintre cele mai importante principii stabilite prin hotărârea Barber privește modul în care trebuie analizate elementele remunerației. În proces, angajatorul a susținut că toate beneficiile acordate salariatului ar trebui evaluate împreună, astfel încât diferențele privind pensia ocupațională să fie compensate prin indemnizațiile de concediere, plățile compensatorii și celelalte beneficii acordate la încetarea raportului de muncă.

CJUE a respins această interpretare și a decis că principiul egalității de remunerare trebuie respectat pentru fiecare element al remunerației în parte, nu doar printr-o evaluare globală a întregului pachet salarial. Curtea a arătat că diferențele de tratament pot fi admise numai dacă se întemeiază pe criterii obiective, neutre din perspectiva sexului și pot fi justificate în mod individual pentru fiecare componentă a remunerației.