Scumpirea accelerată a aurului şi argintului agită piaţa bijuteriilor din România
Creşterea accelerată a cotaţiilor aurului şi argintului pe pieţele internaţionale pune o presiune tot mai mare asupra pieţei bijuteriilor din România, generând ajustări ale preţurilor, modificări în structura produselor şi chiar scăderi ale volumelor de vânzări.
În acelaşi timp, operatorii din sector atrag atenţia asupra unor lacune legislative legate de tranzacţiile cu aşa-numitul „aur vechi”, despre care spun că pot crea situaţii de concurenţă neloială şi pierderi semnificative pentru bugetul de stat.
Preşedintele Colegiului Producătorilor şi Comercianţilor de Bijuterii, Mihai Trif, a explicat pentru agenția Agerpres că evoluţia preţurilor de vânzare la raft din primele luni ale anului 2026 este o consecinţă directă a dinamicii fără precedent a pieţelor internaţionale de metale preţioase.
Pentru a se înţelege contextul actual, acesta a arătat că trebuie analizate cifrele care influenţează costurile de producţie. Astfel, doar în luna ianuarie 2026 preţul aurului a crescut cu peste 17%, pe fondul unui an 2025 considerat istoric, în care metalul preţios s-a apreciat cu 64,58%, reconfirmându-şi statutul de activ de refugiu în perioadele de volatilitate economică globală.
Totodată, evoluţia argintului a fost şi mai spectaculoasă, acesta înregistrând un avans de aproape 148%. În acest context, producătorii şi comercianţii au fost nevoiţi să îşi actualizeze preţurile raportându-se la aceste valori de referinţă.
Mihai Trif a subliniat că, dincolo de dimensiunea estetică sau emoţională, bijuteria are la bază o materie primă tranzacţionată la bursă, iar preţul final este direct corelat cu cotaţiile internaţionale şi cu costurile de producţie aferente.
„Evoluţia preţurilor de vânzare la raft în primele luni ale anului 2026 este o consecinţă directă şi inevitabilă a dinamicii fără precedent a pieţelor internaţionale de metale preţioase. Pentru a înţelege contextul actual, trebuie să privim cifrele care dictează astăzi costurile de producţie.
Doar în luna ianuarie 2026, am asistat la o creştere a preţului aurului de peste 17%. Această tendinţă vine pe fondul unui an 2025 istoric, în care aurul s-a apreciat cu 64,58%, reconfirmându-şi statutul de activ de refugiu preferat în perioade de volatilitate economică globală. Mai impresionantă a fost evoluţia argintului, care a înregistrat un avans spectaculos de 147,95%.
În acest context, producătorii şi comercianţii au fost nevoiţi să îşi actualizeze preţurile în raport cu aceste valori de referinţă. Bijuteria, dincolo de valoarea sa estetică şi emoţională, are la bază o materie primă tranzacţionată la bursă, iar preţul de vânzare este direct corelat cu aceste cotaţii şi cu costurile de producţie aferente”, a afirmat Mihai Trif.
Comercianţii absorb o parte din costuri pentru a menţine vânzările
Potrivit acestuia, nu toate majorările de la bursă s-au reflectat integral sau imediat în preţurile de la raft. În numeroase situaţii, comercianţii au ales să suporte o parte din costuri prin reducerea propriilor marje de adaos comercial, în încercarea de a menţine accesibilitatea produselor şi fidelitatea clienţilor.
Chiar dacă presiunea asupra preţurilor este considerată uriaşă, piaţa bijuteriilor din România depune eforturi pentru a rămâne relativ echilibrată.
Reprezentantul CPCB a arătat că evoluţia preţurilor depinde de structura tehnică a fiecărei bijuterii, motiv pentru care impactul creşterilor bursiere diferă în funcţie de categorie. În cazul produselor cu o pondere mare de metal, precum verighetele, lanţurile simple sau brăţările masive, materia primă poate reprezenta peste 80% din valoarea totală. În astfel de situaţii, transferul creşterilor bursiere este rapid şi vizibil, preţul final reflectând în proporţie de 70–90% fluctuaţiile de pe pieţele internaţionale.
În schimb, la bijuteriile cu design complex sau gramaj redus, unde manopera, tehnologia şi componenta artistică au o pondere importantă în cost, efectul scumpirii aurului este mai temperat. Pentru aceste produse, creşterea de preţ transferată către consumatori este estimată la aproximativ 40–60%.
În cazul argintului, impactul majorării cotaţiilor este adesea amortizat de faptul că valoarea manoperei depăşeşte, în multe situaţii, valoarea metalului propriu-zis.
„Evoluţia preţului la raft este dictată de structura tehnică a fiecărei bijuterii, motiv pentru care transferul creşterii cotaţiilor bursiere se resimte diferit pe categorii de produse. La produse cu pondere mare de metal (verighete, lanţuri simple, brăţări masive), materia primă reprezintă peste 80% din valoarea produsului.
În aceste cazuri, transferul creşterii cotaţiilor este cel mai vizibil şi mai rapid, preţul final reflectând în proporţie de 70-90% fluctuaţiile de la bursă. Bijuterii cu design complex sau gramaj mic: în cazul pieselor unde manopera, designul şi tehnologia de producţie reprezintă o parte semnificativă din cost, creşterea preţului aurului se resimte mai temperat.
Pentru aceste categorii, vorbim de un transfer de aproximativ 40-60% din creşterea bursei în preţul final. În cazul argintului, care a înregistrat un avans spectaculos de 147,95%, impactul la raft este adesea amortizat de faptul că valoarea manoperei este, în multe cazuri, mai mare decât cea a metalului propriu-zis”, a adăugat Mihai Trif.
Volatilitatea cotaţiilor schimbă strategiile de aprovizionare
Referindu-se la modul în care producătorii gestionează volatilitatea preţurilor, Mihai Trif a afirmat că aceasta reprezintă cea mai mare provocare logistică pentru industria de profil în 2026. Într-o piaţă în care costul materiei prime se poate modifica de la o oră la alta, strategiile de aprovizionare au devenit esenţiale pentru menţinerea competitivităţii.
El a explicat că producătorii români îşi asigură necesarul de metale preţioase din două surse principale. Prima este achiziţia de metal pur de 24 de karate, realizată la cotaţiile bursiere internaţionale. Această metodă reprezintă standardul industriei, însă este expusă direct fluctuaţiilor zilnice ale pieţei şi presupune disponibilităţi financiare rapide şi o planificare atentă a stocurilor.
A doua sursă o constituie achiziţiile de la populaţie şi reciclarea metalelor preţioase, cunoscute şi sub denumirea de programe de tip buy-back. Potrivit lui Trif, această soluţie este din ce în ce mai utilizată, fiind eficientă din punct de vedere economic. Bijuteriile sau obiectele cumpărate de la persoane fizice sunt supuse unor procese de topire şi afinare, după care reintră în circuitul de producţie sub formă de materie primă nouă.
„Într-o piaţă unde preţul materiei prime se poate schimba de la o oră la alta, strategiile de aprovizionare au devenit vitale pentru menţinerea competitivităţii. În prezent, producătorii români îşi asigură necesarul de metal preţios din două surse principale, fiecare cu rolul său strategic. Achiziţia de metal pur (24K).
Aceasta se face la cotaţiile bursiere internaţionale şi reprezintă sursa standard, dar expusă direct fluctuaţiilor zilnice. Este o metodă care necesită fluxuri de numerar rapide şi o planificare riguroasă a stocurilor. A doua o reprezintă achiziţia de la populaţie şi reciclarea (Buy-back).
Aceasta este o soluţie extrem de eficientă şi tot mai utilizată. Bijuteriile şi obiectele din metale preţioase achiziţionate de la persoanele fizice sunt supuse unor procese de topire şi afinare (purificare), reintrând ulterior în circuitul de producţie sub formă de materie primă nouă”, explică Mihai Trif pentru Agerpres.
Lacune legislative şi concurenţă neloială pe piaţa aurului vechi
Preşedintele CPCB a atras atenţia şi asupra unor mecanisme care afectează grav competitivitatea producătorilor autohtoni şi producţia de bijuterii noi. Printre acestea se numără dezechilibrul fiscal generat de modul în care sunt tratate tranzacţiile cu bijuterii provenite de la populaţie.
El a avertizat că, uneori, produsele declarate ca fiind achiziţionate de la persoane fizice pot fi utilizate drept acoperire contabilă pentru bunuri noi provenite din traficul ilicit.
„În prezent, magazinele de bijuterii şi casele de amanet achiziţionează bijuterii de la persoane fizice. Bijuteriile declarate ca fiind achiziţionate de la populaţie pot servi uneori drept acoperire contabilă pentru produse noi, provenite din traficul ilicit”, spune Trif.
Un alt aspect problematic este avantajul incorect la raft de care beneficiază operatorii care aplică regimul fiscal „second hand”. Spre deosebire de producătorii care plătesc TVA la întregul preţ de vânzare, aceşti operatori achită taxa doar la marja de profit, ceea ce creează un dezavantaj competitiv pentru firmele care produc bijuterii noi.
De asemenea, Mihai Trif a semnalat practica aşa-numitului „schimb de aur”, permisă de legislaţie ca metodă de prelucrare, dar care, în realitate, ar ascunde uneori operaţiuni de vânzare-cumpărare între comercianţi şi distribuitori ce se prezintă drept producători. Scopul acestor tranzacţii ar fi evitarea plăţii TVA la întreaga valoare a produselor.
Totodată, lipsa unui registru centralizat al tranzacţiilor ar facilita activitatea unor vânzători „profesionişti” care efectuează operaţiuni comerciale continue sub pretextul vânzării de bunuri personale.
„Practica „schimbului de aur”: deşi legea permite schimbul ca metodă de prelucrare, în realitate asistăm adesea la operaţiuni de vânzare-cumpărare deghizate între comercianţi şi distribuitori (pretins producători), mascate pentru a evita plata TVA la întreaga valoare a tranzacţiei.
Vânzătorii „profesionişti”: lipsa unui registru centralizat facilitează activitatea unor persoane care realizează tranzacţii comerciale continue sub paravanul vânzării de bunuri personale. În concluzie, deşi fluxul de aur de la populaţie susţine stocurile, el alimentează şi o zonă de concurenţă neloială prin exploatarea lacunelor legislative.
Insistenţa noastră asupra acestor subiecte derivă dintr-o realitate alarmantă: la nivelurile actuale de impozitare, aceste practici de eludare a sistemului devin o povară insuportabilă pentru operatorii de bună-credinţă şi generează pierderi masive şi directe la bugetul de stat, prin neplata TVA-ului aferent întregii valori a produselor noi”, a încheiat Mihai Trif.
