Pensii străine în Italia: regim de 7% și locuințele de 1 euro. Ce trebuie să știe pensionarii din Diaspora

Italia încearcă să atragă pensionarii străini cu taxe reduse și chiar locuințe la preț simbolic. Totuși, în spatele avantajelor fiscale, se ascund reguli stricte privind rezidența și declararea veniturilor. Cine poate plăti doar 7% impozit și ce pensii trebuie declarate pentru a evita sancțiuni uriașe aflați în continuare.

Pensii străine în Italia: reguli fiscale, regim de 7% și locuințele de 1 euro

Pensiile străine primite de persoanele care au rezidență fiscală în Italia sunt impozabile conform articolului 3 din TUIR (Legea consolidată privind impozitul pe venit). Aceste venituri trebuie declarate în declarația fiscală italiană 730, în secțiunea I din quadro C. Reglementările fiscale italiene prevăd norme specifice privind impozitarea pensiilor provenite din străinătate, iar tratamentul fiscal depinde în principal de stabilirea rezidenței fiscale și de convențiile internaționale pentru evitarea dublei impuneri.

Italia oferă, în anumite condiții, un regim fiscal avantajos pentru pensionarii care aleg să se stabilească în sudul țării. Astfel, persoanele care primesc venituri din pensii de la entități străine și își transferă rezidența fiscală în Italia pot opta pentru aplicarea unui impozit substitutiv de 7% asupra tuturor veniturilor obținute din străinătate. Acest regim, introdus și consolidat prin Decreto Sostegni Ter, se aplică exclusiv celor care își stabilesc rezidența fiscală în localități din sudul Italiei cu o populație de maximum 20.000 de locuitori.

Măsura are ca scop atragerea pensionarilor străini în orașele mici și în zonele mai puțin populate ale sudului Italiei, inclusiv în unele localități implicate în programul „case de 1 euro”. În practică, o persoană poate cumpăra o locuință la preț simbolic și, în același timp, poate beneficia de regimul fiscal redus de 7%, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege și își transferă efectiv rezidența fiscală în localitatea respectivă.

Pentru a înțelege modul de impozitare a pensiilor străine în Italia, este esențial să se stabilească dacă persoana este considerată rezident fiscal italian. În cazul rezidenților fiscali, normele privind impozitarea pensiilor străine se bazează pe articolele 3, 23 și 49 din TUIR, care tratează aceste venituri ca fiind comparabile cu veniturile din muncă și, prin urmare, impozabile în Italia. De asemenea, se aplică prevederile articolelor 18 și 19 din Convenția-model OCDE pentru evitarea dublei impuneri, care fac diferența între pensiile private și cele publice.

În funcție de convenția fiscală existentă între Italia și statul din care provine pensia, veniturile pot fi impozitate în țara sursă, în Italia sau în ambele state, cu posibilitatea aplicării unor mecanisme de evitare a dublei impuneri. Din acest motiv, fiecare situație trebuie analizată și în raport cu tratatul fiscal bilateral aplicabil.

Conform articolului 2 din TUIR, o persoană este considerată rezident fiscal în Italia dacă, pentru mai mult de 183 de zile într-un an calendaristic, îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii: este înscrisă în registrul populației rezidente (anagrafe), are domiciliul în Italia — înțeles ca centrul intereselor personale și economice — sau are reședința obișnuită pe teritoriul italian. Aceste criterii sunt alternative, ceea ce înseamnă că îndeplinirea unuia singur este suficientă pentru stabilirea rezidenței fiscale.

În anumite situații, persoanele care se mută într-un stat considerat necooperant sau cu fiscalitate privilegiată pot continua să fie considerate rezidente fiscale în Italia, conform regulilor speciale prevăzute de legislația italiană.

Impozitarea pensiilor străine în Italia: ce trebuie să știți

Conform articolului 3 din TUIR, pensiile străine primite de persoanele fizice care au rezidență fiscală în Italia sunt supuse impozitării în Italia. Pe lângă legislația fiscală națională, se aplică și convențiile bilaterale pentru evitarea dublei impuneri, care pot influența atât statul în care pensia este impozitată, cât și modalitatea de aplicare a taxelor.

Solicitările și procedurile referitoare la pensiile străine pot fi gestionate prin intermediul biroului pentru pensii străine al INPS sau prin platforma online dedicată. Pentru stabilirea tratamentului fiscal corect, este esențial să se determine dacă pensia este considerată privată sau publică.

Pensiile private sunt, în general, impozabile exclusiv în statul de rezidență al beneficiarului. Acestea sunt plătite, de regulă, de instituții de securitate socială sau de organisme de pensii din străinătate. În schimb, pensiile publice sunt de obicei impozabile doar în statul din care provin și sunt achitate de autorități de stat sau administrații publice locale.

Tratamentul fiscal exact depinde însă de prevederile acordului de evitare a dublei impuneri încheiat între Italia și țara care plătește pensia, fiecare convenție putând stabili reguli diferite privind dreptul de impozitare.

Ce pensii străine nu trebuie declarate în Italia?

Pensiile străine care sunt deja supuse unei rețineri la sursă cu caracter de impozit definitiv nu trebuie declarate în Italia. Această regulă se aplică, de exemplu, pensiilor plătite în cadrul sistemului elvețian de Asigurare pentru bătrânețe și urmași.

În schimb, nedeclararea unei pensii străine care, potrivit legislației fiscale italiene, ar fi trebuit inclusă în declarația de venit poate avea consecințe semnificative. Autoritățile fiscale italiene pot aplica sancțiuni administrative cuprinse între 120% și 240% din valoarea impozitului neplătit.