Muncești în străinătate? Țara care îți poate impozita veniturile chiar dacă ai plecat

Persoanele care locuiesc, muncesc sau petrec o parte din an în străinătate se pot afla în situația de a avea obligații fiscale în mai multe state. La nivelul Uniunii Europene nu există însă reguli unice care să stabilească modul în care fiecare cetățean este impozitat pentru veniturile obținute în afara țării de origine.

Impozitul pe venit obținut în străinătate. Ce țară poate cere plata taxelor

Un criteriu important este țara în care persoana are „domiciliul fiscal”. În general, aceasta poate solicita impozit pentru veniturile totale realizate în întreaga lume. Pot intra aici salariile, pensiile, prestațiile, veniturile provenite din proprietăți, alte surse de venit, precum și câștigurile de capital rezultate din vânzarea unor bunuri.

Statele membre ale Uniunii Europene fac periodic schimb de informații referitoare la impozitele pe venit, astfel încât obligațiile fiscale să poată fi verificate și să fie combătute frauda și evaziunea fiscală. Pentru situații referitoare la impozite pe proprietate, taxe locale sau impozite aplicate succesiunilor și donațiilor, informațiile trebuie solicitate de la administrația fiscală competentă.

Fiecare stat își stabilește propriile criterii pentru determinarea domiciliului fiscal. În mod obișnuit, o persoană poate fi considerată rezidentă fiscal în țara în care locuiește mai mult de șase luni pe an. Dacă perioada petrecută într-un alt stat al Uniunii Europene este mai mică de șase luni, domiciliul fiscal poate rămâne în țara de origine.

Situațiile în care apare rezidența fiscală dublă

Există și cazuri în care o persoană poate fi considerată rezidentă fiscal în două țări simultan. Într-o astfel de situație, ambele state ar putea solicita impozitarea veniturilor obținute la nivel mondial.

Pentru astfel de situații există acorduri privind dubla impozitare, încheiate între numeroase state. Aceste tratate stabilesc criteriile prin care se poate determina care dintre cele două țări are dreptul să considere persoana rezidentă fiscal.

Dacă prevederile tratatului fiscal nu rezolvă situația sau cazul este unul deosebit de complicat, persoana poate solicita clarificări de la autoritățile fiscale din una sau din ambele țări. Stabilirea corectă a rezidenței fiscale este importantă pentru determinarea statului în care trebuie achitate impozitele.

În cazul persoanelor care lucrează temporar în altă țară sau care își caută un loc de muncă în străinătate, regulile pot fi diferite. Păstrarea reședinței permanente, precum și existența unor legături personale și economice strânse cu țara de origine pot determina menținerea domiciliului fiscal acolo.

Reguli pentru lucrătorii detașați și persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă

Un lucrător detașat sau o persoană care își caută un loc de muncă în străinătate poate fi considerată în continuare rezidentă fiscal în țara de origine. Acest lucru se poate aplica inclusiv atunci când persoana petrece mai mult de șase luni în străinătate, dacă își păstrează reședința permanentă în țara de origine și are în continuare legături personale și economice strânse cu aceasta.

Pentru a afla exact ce reguli se aplică unei anumite situații, este necesară consultarea autorităților fiscale competente. În același timp, țara în care persoana lucrează poate avea propriul drept de impozitare a veniturilor realizate pe teritoriul său.

De exemplu, un angajator din țara gazdă poate reține taxele datorate direct din salariul angajatului în momentul efectuării plății. Astfel, obligațiile fiscale pot apărea atât în țara de origine, cât și în statul în care este desfășurată activitatea profesională.

Țara de origine poate impozita, de asemenea, veniturile obținute pe teritoriul său, indiferent dacă persoana își păstrează sau nu reședința acolo. Un exemplu îl reprezintă veniturile generate de proprietăți aflate în țara respectivă.

Cum poate fi evitată plata impozitului de două ori

Situațiile în care aceeași persoană are venituri sau legături fiscale cu mai multe state pot conduce la apariția unei obligații de plată în două jurisdicții. Pentru asemenea cazuri există mecanisme destinate evitării dublei impozitări.

Aplicarea acestor reguli depinde de situația fiscală a persoanei și de prevederile relevante dintre statele implicate. De aceea, contribuabilii care lucrează sau obțin venituri în străinătate trebuie să verifice regulile aplicabile atât în țara de origine, cât și în țara în care realizează veniturile.

Există și situația de „domiciliu fiscal fictiv”. Potrivit tratatelor privind dubla impozitare, țara în care o persoană obține totalitatea sau aproape totalitatea veniturilor sale poate fi obligată să o trateze ca și cum ar avea domiciliul fiscal pe teritoriul său, chiar dacă aceasta nu locuiește acolo.

Acest statut poate fi acordat, în anumite state, lucrătorilor transfrontalieri care fac naveta între țara în care locuiesc și cea în care muncesc. În aceste cazuri, regulile fiscale trebuie analizate în funcție de veniturile realizate și de relația persoanei cu cele două state.

Ce drepturi au persoanele considerate rezidente fiscale

Normele europene prevăd că, indiferent de statul membru în care o persoană este considerată rezidentă fiscal, aceasta ar trebui să fie impozitată în aceleași condiții ca cetățenii statului respectiv aflați într-o situație comparabilă.

Atunci când o persoană este rezidentă fiscal într-o țară sau obține cea mai mare parte a veniturilor acolo, poate avea dreptul la aceleași facilități fiscale acordate rezidenților. Printre acestea se pot afla alocațiile familiale și deducerile pentru costurile legate de îngrijirea copiilor, chiar dacă respectivele cheltuieli sunt suportate într-o altă țară a Uniunii Europene.

Aceleași principii pot fi aplicate și în cazul deducerilor fiscale pentru dobânzile ipotecare. Acestea pot viza inclusiv o locuință pe care contribuabilul o deține într-un alt stat membru, în condițiile prevăzute de legislația relevantă.

De asemenea, dacă legislația țării respective permite depunerea unei declarații fiscale comune de către soți, această posibilitate ar trebui să fie disponibilă și persoanelor aflate în situații comparabile. În cazul în care un contribuabil consideră că a fost tratat diferit sau discriminat din punct de vedere fiscal, poate solicita consiliere personalizată pentru clarificarea drepturilor sale.

Aici puteți să verificați cotele de impozitare și datele de contact ale autorităților fiscale din diferite țări ale UE: