Miliarde de euro zac în conturile uitate ale băncilor. Moștenitorii întâmpină obstacole în recuperarea banilor în Germania

Conturile bancare inactive din Germania ascund sume uriașe care nu au mai fost accesate de ani sau chiar decenii. Estimările oficiale și neoficiale indică valori cuprinse între 4,2 și 9 miliarde de euro, însă băncile nu au publicat date complete privind amploarea fenomenului. Problema a revenit în atenția publică pe fondul dezbaterilor privind cheltuielile bugetare și administrarea activelor nerevendicate. În lipsa unui registru național centralizat, identificarea acestor conturi rămâne dificilă atât pentru moștenitori, cât și pentru autorități.

Conturile inactive din Germania pot ascunde până la 9 miliarde de euro

Conturile bancare uitate au devenit un subiect de interes în Germania, în condițiile în care miliarde de euro rămân blocate în instituțiile financiare fără a fi revendicate de proprietari sau de moștenitorii acestora.

Un raport publicat în 2021 de Ministerul german al Cercetării estima că valoarea activelor aflate în astfel de conturi ajunge la aproximativ 4,2 miliarde de euro. Alte evaluări neoficiale indică însă sume considerabil mai mari, de până la 9 miliarde de euro. În lipsa unor date centralizate, amploarea exactă a fenomenului rămâne necunoscută.

Creșterea numărului de servicii bancare digitale complică și mai mult situația. În multe cazuri, informațiile despre active sunt stocate exclusiv în conturi de e-mail, pe dispozitive personale sau în platforme online, ceea ce face dificilă identificarea lor după decesul titularului.

Pe lângă depozitele bancare tradiționale, problema se extinde și asupra activelor digitale, inclusiv criptomonedelor și NFT-urilor, care sunt și mai greu de localizat și de transmis moștenitorilor.

Ce sunt conturile abandonate și de ce sunt greu de identificat

În Germania nu există o definiție legală unitară pentru conturile abandonate, uitate sau inactive, iar instituțiile financiare aplică propriile criterii pentru a stabili când un cont intră în această categorie.

În general, băncile consideră că un cont este abandonat atunci când titularul a decedat și nu pot fi identificați moștenitorii, când nu a existat niciun contact cu clientul timp de mai mulți ani sau atunci când corespondența este returnată, iar datele de contact disponibile nu mai sunt valabile.

Absența unui cadru legislativ clar oferă instituțiilor financiare o anumită libertate în ceea ce privește eforturile depuse pentru identificarea proprietarilor sau a moștenitorilor. În același timp, normele stricte privind protecția datelor personale limitează posibilitățile de verificare și comunicare.

Această combinație de factori contribuie la acumularea unor sume importante în conturi care rămân ani la rând fără nicio activitate.

Conturile nerevendicate rămân proprietatea titularilor și a moștenitorilor

Legislația germană oferă o protecție extinsă drepturilor de proprietate asupra activelor financiare nerevendicate.

Spre deosebire de alte state, conturile inactive nu devin proprietatea băncilor și nici nu sunt transferate automat către stat. Instituțiile financiare au obligația de a păstra aceste active pe termen nelimitat, iar drepturile proprietarilor sau ale moștenitorilor nu se prescriu.

Guvernul german poate intra în posesia unor astfel de fonduri doar în situația în care este desemnat moștenitor în baza regulilor succesorale aplicabile, nu printr-un mecanism special destinat activelor nerevendicate.

Specialiștii din domeniu susțin că principala soluție ar fi crearea unui registru național centralizat al conturilor inactive, care să permită verificarea rapidă a existenței unor active financiare, informează DW.

„Din acest motiv, mulți moștenitori aleg să nu continue aceste anchete”, a declarat Eisenschmidt pentru sursa citată.

Potrivit Beatricei Eisenschmidt, membră a consiliului de administrație al VDEE, organizație care reprezintă profesioniștii specializați în identificarea moștenitorilor, actualul sistem obligă persoanele interesate să trimită solicitări către numeroase asociații bancare, ceea ce presupune costuri și proceduri consumatoare de timp.

Guvernul german analizează crearea unui registru național al conturilor inactive

Necesitatea unei evidențe centralizate a fost discutată în Germania de aproape un deceniu, însă inițiativele legislative nu au fost finalizate.

Fostul ministru de finanțe al landului Renania de Nord-Westfalia, Norbert Walter-Borjans, estima încă de atunci că aproximativ 2 miliarde de euro erau blocate în conturi inactive și solicita înființarea unui registru național al activelor nerevendicate.

Actualul executiv federal condus de cancelarul Friedrich Merz a elaborat un proiect de lege care prevede crearea unei platforme online centralizate, accesibilă publicului. Scopul acesteia este de a permite moștenitorilor să verifice mai ușor existența unor conturi sau active financiare nerevendicate.

Până în prezent însă, proiectul nu a fost transpus în legislație, iar Germania continuă să funcționeze fără un sistem național unitar pentru identificarea acestor active.

În paralel, dezbaterea privind destinația fondurilor nerevendicate rămâne deschisă. Un sondaj realizat la comanda organizației SOS Children’s Villages arată că 86% dintre respondenți consideră că activele bancare uitate ar trebui direcționate către proiecte sociale după o perioadă rezonabilă de timp. Doar 8% susțin transferul banilor către stat, iar 2% cred că fondurile ar trebui să rămână la dispoziția băncilor.

Cum gestionează alte state conturile abandonate

Mai multe țări au adoptat sisteme diferite pentru administrarea activelor nerevendicate, păstrând însă posibilitatea recuperării banilor de către proprietari sau moștenitori.

În Regatul Unit, conturile inactive sunt transferate după aproximativ 15 ani către un fond special destinat finanțării proiectelor sociale și de mediu. Cu toate acestea, proprietarii își pot recupera fondurile în orice moment.

Irlanda aplică un mecanism similar, însă banii sunt transferați către trezoreria statului. Recuperarea sumelor, inclusiv a dobânzilor aferente, rămâne posibilă fără limită de timp.

În Statele Unite ale Americii, regulile diferă de la stat la stat. De regulă, un cont este considerat abandonat după trei până la cinci ani de inactivitate, iar dacă proprietarul nu poate fi contactat, fondurile sunt transferate în administrarea autorităților statale.

Modelul din Franța este mai restrictiv. După 10 ani de inactivitate, activele sunt transferate către instituția publică CDC, iar după încă 20 de ani devin definitiv proprietatea statului și nu mai pot fi revendicate.

Și Elveția dispune de o bază de date centralizată pentru conturile inactive. După 60 de ani fără contact cu titularul, informațiile sunt publicate, iar moștenitorii au la dispoziție un an pentru a formula pretenții. Dacă nu există revendicări, activele sunt lichidate și transferate statului.

Menținerea unei evidențe actualizate a activelor financiare și informarea membrilor familiei cu privire la existența acestora poate preveni situațiile în care sume importante rămân ani sau chiar decenii în conturi uitate, fără a ajunge la moștenitorii de drept.